Visul despre protectia muncii

Visul despre protectia muncii

In ultima vreme am observat ca nu exista emisiune de stiri in care sa nu se pomeneasca si despre vreun accident de munca.

De fiecare data nu ma pot abtine sa nu zambesc. Aceasta actiune a Inspectoratului de Munca in colaborare cu televiziunile nationale ne aduce in fata actiuni care se intampla de cand lumea si care nu reprezinta real nimic decat alti bani dati catre stat.

Pentru ca legea spune ca, pentru o firma cu angajati ar trebui facuta protectia muncii (o persoana angajata strict pentru aceasta afacere sau un contract facut cu o firma specializata), apoi, trebuie asigurat primul ajutor (un alt om) si evident PSI-ul (alt om. Asadar inca 2-3 oameni angajati ca sa faca hartiile pentru angajatii firmei. Pentru ca, ar trebui sa fim foarte constiente ca, in fapt, este vorba de multa hartogaraie care se aduna intr-un dosar, nimeni nefiind cu adevarat interesat sa respecte exact cele scrise in ele.

Cate dintre voi stiti vreo firma care permite angajatilor de birou ca, la fiecare 50 de minute sa faca o pauza de 10 minute ca sa se miste, sa faca putina gimnsatica, apoi mai vine si pauza de masa, toate acestea in timpul regulamentar de 8 ore?

Sau, cate firme ati vazut voi care sa asigure conditii special gravidelor sau diabeticilor?

Sa fim seriosi, trusa medicala sau planul de evacuare exista doar atunci cand vine controlul (ca amenzile sunt multe si foarte mari).

Am trecut printr-un incendiu (cel de la Giulesti), am fost transferata intr-un spital in care extinctorul era sub pat, curatenie nu doar ca nu se facea dar, daca indrazneai sa soliciti o matura erai trecuta brusc pe faras.

Vorbesc despre spitalul Cantacuzino, acolo unde, proaspat mamica, trecuta prin clipe de cosmar, am trecut prin moment de dezgust si groaza in noul spital.

Cu paianjenul deasupra patului, si toalete mai murdare decat cele din Gara de Nord, trebuia sa mai suportam si “bruftuluielile” asistentelor care ne jigneau pe toate “fetele de la Giulesti”, fara pic de jena sau mila.

Daca faceam dus, faceam noi impreuna cu tot etajul, pentru ca usile nu se inchideau iar cabinele erau atat de murdare incat te fereai pe cat de mult puteai sa nu te imbolnavesti de prin toaletele lor.

Am lasat mai spre final partea cea mai haioasa a micii mele povestiri: aceea ca, in ultima mea zi de spital toata lumea era in panica, veneau cei de la protectia muncii sa verifice spitalul. Stiti ce s-a intamplat? O doamna frustrata care permanent comenta ca isi da demisia, stergea praful peste noi, o alta dadea cu mopul si o doamna asistent scotea de sub pat extinctorul si il puneau la vedere.

Cand mi-au dat voie sa plec acasa, singura mea discutie cu neonatologul spitalului (intamplator seful sectiei) a fost aceea in care m-a poftit in cabinet si mi-a intins cateva bucati de hartie in care erau instructiunile de folosire ale copilului. Iar asistentele alergau dupa mine sa-mi spuna ca sunt cautata de cei de la televiziune si ma rugau sa le spun reporterilor ce bine am fost tratata in spitalul groazei in care a avea aer in camera reprezenta doar un vis pe care il aveam cand incepea caldura si il traiam de cate ori inchideam ochii.

Dragele mele, sa va fereasca Dumnezeu sa ajungeti pe mana unor astfel de “specialisti”.

Valentina Popescu

Secretele dintilor frumosi si sanatosi

Tu stii ce sa daruiesti persoanei iubite?!

Ce vrei sa fie: prieten, amant sau iubit?!

Secretul traditiei bune in familie

Plantele aromatice din casa

Cum tratam mahmureala

Cum tratam raceala repede si bine

Cand vacanta se apropie

Secretele caligrafiei