Un pescar amator a pescuit un tipar de mare in Taul Negru

Un pescar amator a pescuit un tipar de mare in Taul Negru

In urma cu 100 de ani, nimic din descoperirile stiintifice si tehnologice de acum nu pareau macar posibile. Totusi, am ajuns foarte departe. Am ajuns pana acolo incit am luat locul lui Dumnezeu si am inceput sa creem noi insine oameni. prin clonare. Si probabil ca in curind vom “culege” oamenii de pe diverse plantatii, asa cum era sugerat in <Matrix>.

Tinutul uitat de lume

Mihnea Vasilescu este director de marketing la “Seven Computere”, o firma mica de consultanta in domeniul calculatoarelor. iar in timpul liber are un hobby destul de costisitor: este pescar amator. Apartamentul sau este efectiv ticsit de undite de toate felurile si momeli artificiale, pentru toate tipurile de peste, de toate dimensiunile. Pe perete are chiar si un harpon cumparat la o licitatie din Hamburg, in urma cu 8 ani.

“Nu pot pleca undeva fara undite dupa mine. Nu pentru ca imi place pestele, ci pentru ca ador pescuitul. Dau la undita chiar si in locurile in care stiu ca nu exista peste. E chiar mai interesant. E ca si cum ai bea ceai dintr-o ceasca goala. Te linisteste si te ajuta sa te concentrezi”.

Vara asta, domnul Vasilescu a fost plecat in Retezat. Nu mai fusese din anii studentiei si i se facuse dor de lacurile si taurile Retezatului. Evident, in portbagajul masinii si-a luat si citeva ustensile de pescuit. A mers cu masina pana la Ohaba de sub Piatra, unde si-a lasat parcat vehiculul, a luat in spate cortul si rucsacul si a inceput sa urce pe munte. Pentru cei care nu au vazut rezervatia naturala a Retezatului nu pot descrie aceasta zona, poate unica in Europa.

Si poate ca vorbele mele ar stirbi din frumusetea peisajelor, care prin salbaticia lor conservata te poarta catre alte tarimuri, de mult disparute. Aici mai pot fi inca vazute urmele ultimei glaciatiuni, zeci de ghetari si nenumaratele grohotisuri acoperite de jnepeni creindu-ti impresia ca esti la inceputurile lumii. Atit de puternica este impresia creata, incit te astepti ca de dupa fiecare stinca sa apara cite un dinozaur, fie el chiar si carnivor, sau cine stie ce alt animal preistoric despre care exista informatii doar in carti. “M-am oprit la fiecare lac si tau in parte si sunt peste 80 in Retezat.

Si la fiecare am aruncat macar o ora undita, inchipuindu-mi ca sunt aidoma acelui pescar preistoric care incearca sa prinda un peste mare pentru cina, fiind atent sa nu ajunga el cina pentru monstrii care traiau sub undele apelor”.

Monstrul din lac

Aici, la peste 2000 de metri altitudine, se gaseste cel mai intins lac glaciar din Romania, cu o suprafata de mai bine de 11 ha si o adincime de pana la 16 metri: lacul Bucura. {i tot aici e si locul in care domnul Vasilescu a trait pe pielea sa o experienta stranie.

Este vorba despre Taul Negru, un lac de aproape 8 ha suprafata si cu o adincime de 25, 5 metri, ceea ce face din el cel mai adinc lac din Carpati. In acest tau si-a aruncat undita pasionatul pescar si a asteptat, fara sa banuiasca ca de data asta, cirligul va fi “agatat” de ceva. Dupa o lupta de aproape o jumatate de ora, timp in care a fost pe punctul de a-si scapa captura de citeva ori, domnul Vasilescu a reusit sa traga pe mal un peste mare si ciudat. Avea peste un metru si grosimea unui brat de om. In primul moment, pescarul amator a crezut ca a pescuit un sarpe.

“Incremenisem cind am simtit monstruozitatea pe mine. Mintea mea, care era catre lumile disparute, a facut o conexiune ciudata si am avut impresia ca am pescuit un sarpe antic. Asta e problema cind citesti prea multe despre tot felul de monstrii care ar trai inca in apele de munte sau in locuri unde civilizatia inca nu a patruns”.

Peste din era glaciara?

Spre deceptia eroului nostru, “monstrul” prins nu era decat un tipar de mare, cum avea sa afle ulterior, o anquila anquila, care traieste doar in apa sarata. Cum a ajuns ciudatul peste intr-un lac cu apa dulce, asta e mai greu de spus. Anatol Florescu, specialist in antropologie si paleontologie, crede ca este vorba despre canale subterane de trecere din Marea Neagra catre Taul Negru.

“In mod sigur exista o legatura intre cele doua nume “negre” si nu cred ca e doar o intimplare. Ginditi-va ca sunt o gramada de pesti si alte animale acvatice care migreaza din mare sau din ocean, pe cursul apelor dulci, depun icre si apoi se intorc in turme. Sa nu uitam ca langustele migreaza pe un drum oceanic catre locuri de care nu stim nimic. S-a incercat monitorizarea drumului, dar la un moment dat semnalul s-a pierdut definitiv. ca si cum, undeva, pe fundul oceanului ar exista un loc de trecere catre alte tinuturi”.

Mai mult, Anatol Florescu este convins ca tiparii de mare traiau in vechiul Lac Getic inainte de retragerea apelor in lacasul actual al Marii Negre si ca nu e imposibil ca reprezentanti ai acestei specii sa fii continuat sa traiasca, independent, in adincurile lacului aflat la 2014 metri inaltime. la polul opus se afla opinia biologului Mircea Demetrescu care este convins ca existenta tiparului in Taul Negru se datoreaza doar hazardului.

Domnia sa presupune ca o tornada a luat pestele si l-a purtat pana deasupra Retezatului, pentru a-i da drumul imediat ce a slabit in intensitate. Cit despre faptul ca anquila a rezistat in apa dulce a lacului, asta se datoreaza compozitiei chimice a apei si temperaturei scadute care suplineste, intr-un fel, lipsa de sare.

“Probabil ca mai devreme sau mai tirziu ar fi murit oricum, iar faptul ca a fost prinsa in undita asta se datoreaza hazardului. Eu nu cred ca acolo exista pesti din era glaciara. Avem de-a face cu o pura intimplare”.

De asemenea, mai exista ipoteza ca cineva sa fi adus anghilele special pentru Retezat si sa fii incercat un experiment de populare a lacurilor glaciare cu aceasta specie de peste, cunoscuta ca fiind foarte adaptabila la mediu si rezistenta la temperaturi destul de scazute. Indiferent de modul in care anquila a ajuns la peste 2000 de metri altitudine, ea vine sa deschida portile imaginatiei intr-o perioada in care astfel de aparitii preistorice au devenit, in toata lumea, un fapt aproape cotidian.

Eliszar