Strada bantuita

Strada bantuita

Uneori, viata noastra de zi cu zi este zguduita de tot felul de intamplari ciudate. Unele din ele ne lasa indiferenti altele au efecte ce se repercuteaza asupra noastra si a celor dragi noua.In cel mai cunoscut cartier Nicolina, din Iasi, exista o strada careia primaria locala i-a dat numele, parca predestinat, de “Strada Prudentei”. In statisticile politiei, cartierul Niculina figureaza pe primul loc la capitolul evenimente sangeroase, activitati criminale si delicventa juvenila. Iar “Strada Prudentei” isi ocupa locul ei, fiind pe unul din primele locuri in ceea ce priveste crimele si sinuciderile.

Partea ciudata e ca, de foarte multe ori, cei implicati spun ca nu stiu de ce au facut lucrul respectiv, ca aud tot felul de voci care ii indeamna la asa ceva sau ca, o forta nevazuta le pune in mana arma crimei. Cei mai vechi locuitori ai strazii isi amintesc ca seria nenorocirilor a inceput in preajma anilor 1980, cand a fost construit primul bloc turn. Inca de la turnarea fundatiei muncatorii au fost speriati de o serie de manifestari bizare.

Erau dimineti in care muncatorii gaseau inundata groapa pentru fundatii. Trebuiau sa aduca pompe de la o uzina aflata la 15 km distanta. Si asta in conditiile in care pinza freatica era la cateva zeci de metri adancime, iar in groapa sapata de buldozere se turnase ciment de o grosime de aproape 2 metri. Nimeni nu putea explica de unde venea apa. La inceput au dat vina pe cei care facusera prospectarile de teren, dar documentatia era prea bine intocmita, cu mostre de pamant luate de la diverse adancimi. Apoi au crezut ca cineva isi bate joc de ei. Au pus paznici sa ii surprinda pe vinovati. Dar cativa dintre paznici s-au inecat si atunci ceilalti au refuzat sa mai faca de paza. Inundatiile au disparut abia in clipa cand intreaga cladire a fost terminata.

Pe toata durata lucrarilor muncatorii au suferit o serie de accidente de munca, rezultat al unor neglijente de care nimeni nu se mai facuse vinovat pana atunci. Era ca un fel de avertisment mut pe care locul il dadea oamenilor. Dar oamenii nu au tinut seama de asta. S-au crezut mai puternici si si-au vazut de treburile lor. Iar spiritele o data trezite din somnul lor vesnic, au considerat ca trebuie sa se razbune pe necredinciosi.M.D., maistru la vremea respectiva, isi aminteste cu groaza si acum:

“Erau nopti in care se auzeau tot felul de zgomote. Intr-una din ele, o sambata, nu ma dusesem acasa la ai mei. Ramasesem in urma cu planificarile si voiam sa vad ce anume trebuie facut ca sa ajungem la zi cu munca. La un moment dat, sa fi fost putin trecut de 23.00, am auzit niste zgomote puternice, de fiare frecate una pe cealalta. Eram cu doi tovarasi de la centrala de partid, trimisi sa ne supravegheze ca sa ne facem treaba. Am iesit toti trei afara si am vazut cum carligul macaralei se misca primejdios de aproape de structura de rezistenta. In orice clipa putea lovi un perete si sa de duca pe apa sambetei munca noastra de luni de zile.”

La inceput au crezut ca in cabina era macaragiul care se imbatase. Nu era la prima betie, dar niciodata nu crease probleme la munca. In clipa in care au constatat ca nu era nimeni in cabina cei 3 au decis sa nu informeze pe membrii din conducerea santierului si nici pe cei din conducerea partidului, pentru ca nu aveau nici o explicatie logica. Ori un raport nefundamentat ar fi fost in detrimentul lor. La 2 luni dupa acel eveniment, cand cladirea a fost finisata, podeaua de la parterul blocului s-a surpat, pur si simplu. Cativa dintre muncatori spuneau ca in noaptea precedenta auzisera clinchet de pahare si voci barbatesti ca dupa o petrecere si ca totul se terminase cu tipete si lovituri puternice.

Nici acei muncatori nu au chemat Militia, crezind ca este o farsa a colegilor lor. Iar dimineata, cand a fost constatat dezastrul nu au vrut sa riste si sa spuna ca ei au auzit ceva, ca sa nu fie tapi ispasitori. Podeaua a fost refacuta iar banii au fost opriti din primele pe care trebuiau sa le primeasca lucratorii pentru ca terminasera imobilul inainte de termenul stabilit. Dupa ce a fost dat imobilul a fost dat in folosinta, s-au inregistrat o serie de tentative de suicid de pe terasa lui.

Au urmat celelalte imobile si normal, au aparut crime odioase si alte sinucideri. Oameni care in viata de zi cu zi erau cunoscuti ca avand o fire blanda, au comis cele mai groaznice crime. Iar la ancheta isi justificau gestul printr-o stare pe acre nu o puteau controla. Spuneau ca aveau momente cand simteau cum furia pune stapanire pe ei. Ionut Chirila a fost printre cei asupra carora furia strazii a cazut nu o data. In 1987 a fost internat la un spital de psihiatrie pentru ca a incercat sa-si ucida mama in varsta de 63 de ani si care locuia cu el in apartament.

“Ne mutasem de vreo 5 luni. De la un timp, in fiecare seara aveam niste cosmaruri care nu-mi dadeau pace. Se facea ca traiam in Targul Iasului pe vremea lui Cantemir cel batran, tatal lui Dimitrie si Antohi. De fiecare data cand treceam pe o strada, un turc imens, cu o cicatrice pe obrazul stang se repezea la mine sa ma omoare. In fiecare vis reuseam sa fug. Treptat am simtit cum intra in mine o furie cumplita si asteptam sa vina seara sa adorm ca sa inceapa visul. Voiam sa-l ucid pe turc. Si intr-o seara, cand aveam in mana un cutit mare de bucatarie, a aparut turcul care s-a napustit asupra mea. Nu am stat sa ma mai gandesc si la-m lovit de cateva ori.”

Ulterior a aflat ca nu fusese un vis si ca turcul era in fapt mama sa care venise la bucatarie sa manance ceva. Din fericire, accidentul nu a avut urmari nefaste, iar dupa evenimentele de atunci cei doi s-au mutat in alt cartier si ca prin farmec visele au incetat. Istoricii ieseni afirma ca in zona respectiva ar fi existat, in urma cu peste 400 de ani, un cimitir crestin. La inceputul perioadei fanariote, crestinii au fost exhumati si in locul lor au fost inmormantati turcii morti in Moldova care erau creditori ai diversilor domnitori si veneau ca sa-si recupereze investitiile facute. Un specialist local in fenomene paranormale afirma ca pe strada respectiva nu va fi niciodata liniste, spiritele intervenind mereu in viata oamenilor despre care considera ca le-au deranjat somnul vesnic.