SPERANTA

SPERANTA

In cuvantul lui Isus: priviti pasarile cerului: nu seamana, nu secera, nu strang in hambare; dar Parintele vostru din ceruri le hraneste. Oare voi meritati mai mult ca ele? Care dintre voi, oricat si-ar da osteneala, poate sa-si lungeasca fie si cu o clipita viata? De ce va ingrijiti atat de imbracaminte?

Priviti cum cresc macii pe camp! Nu muncesc, nici nu vand cu camata. De aceea vin Eu si va spun: nici Solomon, cu toata maretia lui, nu s-a imbracat asa ca ei! Or, daca Dumnezeu imbraca asa buruiana campului, care azi este, iar maine o arunci in foc, cum sa nu faca El mult mai mult pentru voi, oameni necredinciosi ce sunteti! (Matei, 6: 26-30)

La grecii din Antichitate: intr-unul dintre miturile clasice ale creatiei, un zeu, furios ca Prometeu a furat focul si astfel a dat independenta oamenilor, o trimite pe Pandora sa se casatoreasca cu fratele sau, Epimeteus. Pandora aduce o cutie, pe care era interzis s-o deschizi. Dar, la fel ca si in mitul crestin al Evei, curiozitatea e mai tare decat interdictia: ridica acest capac pentru a vedea ce era inauntru si, in clipa aceea, toate nenorocirile din lume ies si se raspandesc pe Pamant. Nu ramane decat un exclusiv lucru inauntru: Speranta, exclusiv arma cu care se putea lupta impotriva nenorocirilor raspandite peste tot.

Cele mai importante patru sperante ale umanitatii:
1)Venirea lui Mesia (in cazul crestinismului, revenirea pe Pamant a lui Isus, iar in cazul islamului si iudaismului, prima venire);
2) Vindecarea cancerului;
3) Descoperirea vietii extraterestre;
4) Pacea universala (sursa: investigatie asupra celor mai de succes titluri de prima pagina din ziare, 1996)

Intr-o povestire hasidica (traditia iudaica): La sfarsitul celor patruzeci de zile de potop, Noe a coborat din arca. A iesit plin de speranta, a aprins tamaie (...) Si s-a plans: "Oh, Atotputernice, daca cunosteai viitorul, de ce l-ai mai facut pe om?! Numai pentru placerea de a-l sacrifica?"

Un parfum cu trei miresme s-a ridicat spre ceruri: tamaia, izul de lacrimi al lui Noe si aroma faptelor lui. Si veni raspunsul: "Rugaciunile unui om drept sunt totdeauna auzite. Iti voi spune de ce am facut toate astea: pentru ca sa-ti intelegi opera. Tu si urmasii tai vor simti speranta si vor reface mereu o lume care a venit din nimic (...)"

Cele mai importante patru sperante individuale:
1) Gasirea perechii iubite;
2) Fara probleme financiare;
3) Fara boli;
4) Nemurirea

Speranta de a nu fi uitat: marele calif Alrum Al-Rachid a hotarat sa construiasca un palat care sa aminteasca despre grandoarea domniei lui. Langa terenul ales era o coliba. Al-Rachid i-a cerut ministrului sa-l convinga pe stapan - un batran tesator - sa vanda pentru ca s-o poata darama.

Ministrul a incercat toate mijloacele, dar fara succes; ajuns la palat, unii au spus sa-l goneasca pur si simplu pe batran.

"Nu - raspunse Al-Rachid. Va deveni parte din mostenirea pe care o las poporului meu. Cand vor vedea palatul, vor spune: a fost un mare calif. Si cand vor vedea coliba, vor spune: a fost un om drept, pentru ca a respectat dorinta celorlalti".