Spaghete milaneze

Spaghete milaneze

Ai nevoie de: un pachet de spaghete, 300 gr. cascaval ras.

Pentru sos: 1 ceapa, 300 gr. afumatura (pastrama, ceafa, muschi file), 2 linguri ulei, 1 cutie ciuperci conservate, 3 linguri bulion,1 pahar apa, piper, sare, chili, busuioc, 1 lingurita zahar.

Fierbi spaghetele, le speli, le scurgi, le pui intr-un vas acoperit.

Sosul il prepari in felul urmator: tai cubulete afumatura, o prajesti in ulei. Cand e aproape gata, adaugi ceapa taiata marunt (drept sa spun, eu o rad pe razatoarea mica, pentru ca am un copil foarte mofturos caruia nu-i place sa gaseasca ceapa prin mancare, si in felul acesta se gateste si mai repede). Cand ceapa s-a ingalbenit usor, adaugi de ciupercile – eu le pun cu tot, cu zeama. Adaugi apa si lasi sa fiarba cam 10 minute. Adaugi bulionul, zaharul, condimentele si fierbi pana se ingroasa sosul.

Le servesti in felul urmator: incalzesti spaghetele – sau la cuptorul cu microunde, sau torni peste ele apa fierbinte si le scurgi. Pui peste ele sosul fierbinte si presari cascaval ras.

Multumesc italianului Antonio care, prin 1991 sau 1992, venit in Romania sa infieze un copil si purtat pe drumuri de autoritati, o luase pe drumul bauturii, fapt care ne-a adus in situatia sa ne cunoastem, pentru ca eu aveam pe atunci un depozit de vinuri pe langa gara. Eu faceam de mai multa vreme spaghete, dar recunosc – desi acum ma rusinez de asta – ca le condimentam cu cimbru si usturoi, ceea ce mi se pare acum cu totul gresit. De la Antonio am reusit sa aflu ingredientul secret si fara de care spaghetele milaneze nu au gust de spaghete milaneze, si anume busuiocul, bazilico dupa cum ii spunea Antonio, si care ne-a fost destul de greu de tradus, dat fiind ca eram, dupa cum v-am zis, in 1991, cand la noi busuiocul nu se folosea decat la aghezmuit si la pus sub perna in noaptea sfantului Andrei, daca erai nemaritata si pe deasupra si fata mare.