Sfaturi pentru mire - 186

Sfaturi pentru mire - 186

Godeys Ladys Book, Philadelphia, 1860 preluat de forever

In ceea ce priveste problemele financiare, nu fiti zgarcit sau prea cusurgiu. Sotia voastra are drepturi egale cu voi in ceea ce priveste toate posesiunile voastre de valoare. Te inzestrez cu toate posesiunile mele a fost unul dintre cele mai solemne juraminte pe care le-ati rostit vreodata; si daca sotia vostra este o femeie inteleapta, va fi rezonabila si economa in toate cheltuielile pe care le va face. Ce altceva va puteti dori? In afara de asta, sa fim seriosi, o femeie se apropie foarte rar de poseta si are foarte putine nevoi pentru care sa cheltuiasca bani, nevoi despre care nu este necesar sa il informeze pe sot, mai ales ca, chiar daca ii va spune, acesta va fi incapabil sa le inteleaga.

Voi ii dati sotiei voastre o anumita suma de bani chiar nu vad necesitatea de a o obliga apoi sa va dea socoteala pentru fiecare banut cheltuit. Pentru numele lui Dumnezeu, permiteti-i sa aiba puterea de a cumpara un metru de muselina sau cateva agrafe ieftine, fara a trebui sa consulte augustul tribunal al judecatii voastre.

Cat de des este intristata sotia de nesabuita extravaganta a sotului sau! Printre alte absurditati, nu este el cel care cheltuieste banii pentru un nou cal, sau caine, sau ii iroseste intr-o taverna sau un club? Sume de bani necesare pentru a asigura confortul familiei, pentru care sotia a facut mari eforturi sa le economiseasca, el le pierde intr-un moment de nebunie. In ziua in care a pasit in sfanta institutie a casatoriei, barbatul trebuie sa inceapa sa isi priveasca proprietatile ca apartinand familiei si sa se comporte si sa economiseasca conform noii situatii. Imi amintesc ca am cunoscut un domn care spunea Este adevarat, sunt foarte bogat si am multe proprietati, insa acestea nu imi apartin doar mie, ci si sotiei si copiilor mei. Eu ma ocup de administrarea averii, insa dau socoteala familiei mele pentru toate economiile sau extravagantele pe care le fac. Un alt cunoscut de-al meu prefera sa se lipseasca de multe lucruri marunte, care ii ofereau confort, cum ar fi chiar si un pahar de vin dupa cina, pentru a nu periclita ceea ce el obisnuia sa numeasca dreptul prin nastere al copiilor sai.

Cator suferinte nu sunt expuse sotiile care nu au permisiunea de a acoperi cheltuielile caminului lor si care nu obtin nici macar alocatia lor saracacioasa, totul pentru a pastra pacea si linistea familiei lor! Barbatii care se comporta astfel, provocandu-le atata intristare, se apara adesea spunand ca sotiile lor sunt cheltuitoare si imprudente, insa realitatea ar fi cu totul alta daca le-ar da libertatea de a se ocupa de caminul lor. De cate ori sunt adoptate astfel de restrictii, increderea partenerilor este ruinata, iar femeile sunt adesea constranse sa recurga la viclenie sau tertipuri murdare pentru a obtine minimul necesar. Va plangeti ca sotiile voastre fac diverse manevre pentru a lua bani de la voi? Fiti generosi cu ele, tratati-le ca pe niste femei demne de increderea si respectul vostru si ma aventurez sa afirm ca nu veti mai avea vreun motiv sa va plangeti vreodata.

Un barbat care este zgarcit cu cheltuielile zilnice si necesare, va fi rareori alaturi de familia sa in momentele de boala sau cand aceasta va avea nevoie de compasiune si alinare, bunatatea lui fiind insensibila la suferintele celor apropiati. Comportamentul multor barbati sugereaza aceeasi idee ca si in cazul cruzimii asupra animalelor: sunt multi cei care se considera buni si umani atat timp cat nu ineaca, ard sau chinuie un animal pana la moarte, insa nici nu arunca un colt de paine bietelor animale, lasandu-le sa moara de foame. Acesti barbati isi imagineaza ca daca aduc in casa strictul necesar, se comporta corect din punct de vedere moral, nu isi bat, infometeaza sau sechestreaza familia, sunt soti ideali si astfel pozeaza si in societate; insa o sotie are nevoie de mult mai mult decat atat. Chiar si o alocatie generoasa, Cumpara-ti ce vrei, este insuficienta pentru a satisface sentimentele multor femei, care ar fi mult mai recunoscatoare daca le-ati darui o floare, acompaniata de exprimarea tandretii voastre, decat orice cadou costisitor pe care si-l fac singure.

Concluzii: Si acum, dragul meu domn, bun ramas! Caci soaptele mele se apropie de final si sunt convinsa ca tacerea mea nu va va intrista. Dar inainte de a pleca, ingaduiti-mi sa va reamintesc de cea mai importanta perioada din viata voastra cand, in fata altarului Dumnezeului tau si in prezenta apropiatilor tai, ati jurat solemn sa va iubiti sotia, sa o alinati, sa o respectati si sa ramaneti alaturi de ea, in boala sau sanatate, la bine si la greu, pana cand moartea va va desparti!

Permiteti-mi sa va intreb, ati respectat acest juramant solemn? Intrebati-va constiinta si sentimentele si tremurati in fata unui Dumnezeu ofensat in cazul in care ati indraznit sa le incalcati.