Facut "dupa chipul lui Dumnezeu", omului i s-a dat de la creatie atat capacitatea de "a stapani" lumea inconjuratoare, cat si capacitatea de a cunoaste. Datorita acestui "vreme ontologic, el are menirea sa urce neincetat in cunoasterea lui Dumnezeu, a lumii inconjuratoare si in cunoasterea de sine. Constienti de acest lucru, marii nevoitori crestini din veacurile trecute nu sau limitat niciodata la anumite intelegeri si cunostinte, ci puneau in fiecare zi noi inceputuri. De aceea, nivelul cunostintelor acumulate pana in prezent, indiferent de domeniul de activitate pe care ni l-am ales, trebuie socotit un inceput spre noi orizonturi de cunoastere si nu o statie finala. Recurg la acest mijloc de comunicare-epistolar din doua motive:
1. La intalnirile anterioare, am observat la dumneavoastra o evidenta disponibilitate de a dialoga, disponibilitate ce poarta amprenta unei deschideri personale, mai rar intalnita la ceilalti oameni care se ocupa cu astrologia, precum si o atitudine pozitiva la adresa randuielilor Bisericii;
2. Ca preot ortodox, m-am simtit dator sa ma folosesc de cele cateva "punti" de legatura ce ne unesc, ca oameni si crestini, pentru a va invita sa reflectati ceva mai mult asupra unor lucruri ce ne despart in mod ireconciliabil, indiferent de credinta si de preferinta noastra.

Cerurile vestesc slava lui Dumnezeu
Totusi si astrele spun ceva. Ele vestesc cu "glas de tunet" maretia, intelepciuneaA¸ frumusetea si atotputernicia Creatorului. In acest sens, Psalmistul zice: "Cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea mainilor Lui o vesteste taria. Ziua zilei spune cuvant si noaptea noptii vesteste stiinta" (Ps. 18,1-2).

Dupa invatatura Sfintilor Parinti, pentru oamenii din toate timpurile si locurile, la portile cunoasterii lui Dumnezeu a fost, este si va fi creatia vazuta, care este prima si cea mai batatorita treapta a cunoasterii omenesti. Sfantul Ioan Gura de Aur invata ca aceasta treapta a cunoasterii e tot atat de necesara ca si Legea pozitiva timp de Dumnezeu prin Moise: Caci precum " Legea" a fost "pedagog catre Hristos", tot asa omul este condus prin "oglinzile" lumii acesteia create spre cunosterea Creatorului. Dumnezeu a pus inaintea noastra "faptura intreaga, ca astfel si inteleptul, si scitul, si cel nestiutor, si barbarul, cunoscand prin privirea la frumusetea celor vazute, sa-si ridice mintea la Dumnezeu (Sfantul Ioan Gura de Aur, Omilii la Romani III, P.G. 60, col. 411).

In Ziua Judecatii, spune tot Sfantul Ioan Gura de Aur, nimeni nu va putea zice: "eu nu Te-am stiut". Dar cum pot sa cunoasca toate neamurile pe Dumnezeu? Si cine L-a aratat pe Dumnezeu lor? Ce prooroc a trimis, ce evanghelist, ce invatator, din moment ce Scripturile nu erau inca? Raspunsul la aceste intrebari il da Sfantul Pavel: "cele nevazute ale Lui se vad de la facerea lumii din fapturi, adica vesnica Lui putere si dumnezeire, asa ca ei sa fie fara cuvant de aparare" (Romani 1, 20). Toate acestea nu sunt oare evidente si pentru cel orb si de inteles chiar si pentru cei mai simpli dintre oameni, cum ca toate au fost facute si tinute de o providenta dumnezeiasca. Asa spun si trambiteaza cerurile slava lui Dumnezeu numai prin intermediul vederilor lor (Idem, Catre antiohieni, IX, 2-4 , P.G. 49, col. 105-108). De aici reiese ca vederea si cunoasterea lui Dumnezeu in natura este un cadru al unei oranduiri creationale (Pr. Dumitru Staniloae, Iisus Hristos sau restaurarea omului, Ed. Omniscop, editia a II-a, Craiova, 1993, p. 40).

Potrivit acestei oranduiri, omul trebuie sa inceapa sa caute si sa cunoasca pe Dumnezeu, plecand de la contemplarea Lui in natura. Fiind creatia lui Dumnezeu, astrele ne pot ridica chiar pana la inaltimea celor duhovnicesti, fara a exercita o influenta negativa asupra noastra. De fapt, prin virtutile si pacatele noastre, influentam noi starea si mersul astrelor pe cer. In acest sens, semnificativ este faptul ca, in ultimul timp, fenomenele planetare justifica afirmatia ca pamantul a devenit mai "violent" ca in trecut. Cunoasterea lui Dumnezeu in natura este, carevasazica, o intalnire personala cu un Dumnezeu personal si nu un simplu exercitiu intelectual. Dar universul vazut descopera nu numai perfectiunea lui Dumnezeu, ci si maretia omului.

Astfel, lumea vazuta a fost facuta din dragoste pentru om (Sfantul Ioan Gura de Aur, Omilii la Matei, L XI, 1, P.G. 58, col. 590), pentru folosul omului (Idem, Omilii la Galateni, I, 4, P.G.61, col. 619), in slujba omului (Idem, Omilii la Efeseni, XII, 2, P.G.62, col.90) si in cinstea omului (Idem, Omilii la Facere, XXVI, 3, P.G. 53, col. 233). "Pentru tine, omule , spune tot Sfantul Ioan Gura de Aur, a intins Dumnezeu cerurile, a aprins soarele, a intemeiat pamantul, a raspandit marea" (Idem Omilii la Matei, XIII, 6, P.G.57 ,col. 216). carevasazica "cerul este pentru om, si nu omul pentru cer" (Idem, Omilii la Osea , IV , 2 , P.G. 56 , col. 122).

Datorita pacatului, dar, urmasii lui Adam au cazut din demnitatea de "stapani" ai universului si, in loc sa admire pe Creator din operele Sale, s-au intors spre iscodirea celor mai presus de ei. Caderea a fost determinata de faptul ca s-au lasat in voia rationamentelor si calculelor personale si, in loc sa foloseasca bine cunostinta timp de Dumnezeu, s-au afundat in intunericul idolatriei. Din cauza idolatriei, omenirea a ramas secole de-a randul robita unor intelegeri panteiste despre lume si viata, fapt care a influentat negativ lumea pagana a Vechiului si Noului Testament. Abia crestinismul a eliberat mintea omului de determinismul acestor conceptii mecaniciste, atat de pagubitoare pentru umanitate. Astazi, o soroc cu reinvierea paganismului si cu aparitia unor noi forme de idolatrie, mijlocite si cultivate prin tehnica utilizata fara discernamant, pericolul autodistrugerii trupesti si sufletesti este din ce in ce mai evident. Despre omul antic se spune ca statea de vorba cu astrele, indumnezeindu-le. Omul evului mediu crestin vorbea cu Hristos, in si prin Biserica. Omul modern vorbea cu el insusi idolatrizandu-se.

Iar omul postmodern sta de vorba cu tehnica, propria sa creatie, divinizand-o. In felul asta, omenirea risca sa ajunga la o sinucidere colectiva. Intr-o atare stare, omul, dispus sa ia drept normativ orice lucru aparent supus unor legi fizice, se inclina usor in fata astrologiei. Cu atat mai mult in fata celei asistate de calculator.

Pot ingradi astrele libertatea omului?
Dupa invatatura Bisericii Ortodoxe, astrele nu pot ingradi libertatea omului si nu-i determina mersul si comportamentul in aceasta viata. Avand posibilitatea alegerii, indiferent de situatiile si imprejurarile concrete ale vietii, omul este responsabil de tot ceea ce face si va fi rasplatit pentru binele facut, pe de o parte, iar pe de alta parte, va fi pedepsit pentru raul savarsit. Moralitatea sau imoralitatea faptelor omenesti se apreciaza numai in raport cu vointa lui Dumnezeu.

Astfel, fapta morala este aceea care consuna cu vointa lui Dumnezeu, pe cand fapta imorala este aceea care contravine vointei lui Dumnezeu. A pretinde ca astrele determina comportamentul omului, contravine atat logicii discursive, cat si celei mai simple intelegeri. Fiind "stapanul" creatie vazute, cum poate fi influentat omul de astre, pe care are menirea sa le stapaneasca, in masura in care Insusi Creatorul l-a facut liber si ii respecta intru totul libertatea? Mai mult, Dumnezeu poate cate vrea, dar nu vrea cate poate. Atotputernicia Sa este nemarginita.

Cu toate acestea, facand pe om liber, libertatea fiind unul dintre elementele constitutive ale "chipului lui Dumnezeu" din om, Dumnezeu ingaduie ca insasi atotputernicia Sa sa fie hotarnicita de libertatea omului. Si cum ar putea astrele, care nu sunt fiinte si deci nu au constiinta de sine, sa dicteze faptele si evenimentele omenesti? In legatura cu influenta astrelor asupra oamenilor, Sfantul Ioan Damaschin face urmatoarele precizari: "elinii spun ca prin rasaritul, apusul si prin conjunctia planetelor, a soarelui si a lunii, se conduc destinele noastre. Cu aceasta se ocupa astrologia. Iar noi sustinem ca ele sunt semne de ploaie, de seceta, de frig, de caldura, de umezeala, de uscaciune, de vanturi si de alte asemenea, dar nici intr-un caz semne ale faptelor noastre, caci noi am fost facuti liberi de Creator si suntem stapanii faptelor noastre.

Daca facem toate din cauza miscarii stelelor, facem cu necesitate ceea ce facem, iar ceea ce se face cu necesitate nu este nici virtute, nici viciu. Iar daca nu am dobandit nici virtute, nici viciu, atunci nu suntem vrednici nici de laude, nici de pedepse (Sfantul Ioan Damaschin, Dogmatica, Ed. Scripta, Bucuresti, 1993, p. 58). Biserica neaga, carevasazica, influentele astrologice asupra vietii oamenilor, neaga teoria predestinarii, dar tine totusi seama de modul in care omul interactioneaza cu mediul inconjurator. In acest sens, tot Sfantul Ioan Damaschin scrie: "Noi spunem ca stelele nu sunt cauza celor care se intampla, nici a producerii celor care se fac, nici a distrugerii celor care pier, ci mai degraba semne ale ploilor si schimbarii aeruluia Calitatea aerului, dar, care rezulta din cauza soarelui, lunii si stelelor, da nastere intr-un fel sau altul la diferite temperamente, stari sufletesti si dispozitii. Dar starile sufletesti fac parte din actele care sunt in puterea noastra, caci atunci cand ele se schimba sunt stapanite si conduse de ratiune" (Ibidem, p.58).

Din cele afirmate de Sfantul Ioan Damaschin, reiese faptul ca exista totusi o anumita influenta pe care mediul inconjurator o exercita asupra psihicului uman. Astfel, pe unii oameni, ploaia ii face sa se simta mai rau, iar altora luna plina le aduce tulburari de somn s.a.m.d. Dar aceasta nu este o problema metafizica, ci un fapt obisnuit, asa cum tot obisnuit este faptul ca influenta soarelui, in zillele de activitate solara intensa, poate genera dureri de cap si ameteli (Danion Vasile si Parintele Ilarion Olaru, Daramarea idolilor, Apostazia New Age, Ed. Credinta Noastra, Bucuresti, 2001, p. 171).

De la aceste influente ale mediului, pana la a raporta faptele omului la diferite "harti" ale variatiei comportamentale, cum fac astrologii, este o distanta ca de la cer la pamant. Ratiunea, bunul simt si experienta de veacuri a omenirii, ne spun ca omul este deasupra acestor influente si este liber sa aleaga intre a face binele sau a face raul. Este o lasitate ca omul sa dea vina pe ploaie, pe soare si pe alte planete, in loc sa-si asume faptele savarsite cu toata responsabilitatea. Faptul ca unii astrologi sustin teoriile lor oarecum convinsi ca se afla ancorati in adevar, precum si faptul ca cei care ii solicita cred acelasi lucru, nu-i absolva nici pe unii, nici pe altii de grave erori.

Sfintii Parinti pun astfel de cazuri sub semnul inselarii. Pentru a evita inselarea, ni se solicita discernamantul duhovnicesc, care este o lucrare a harului dumnezeiesc numai in oamenii care s-au curatit de patimi, prin asceza severa si prin rugaciune neincetata. In acest sens, Sfantul Pavel ne indeamna "sa deosebim duhurile, caci nu toate duhurile sunt de la Dumnezeu". Potrivit literaturii ascetice, Parintii pustiului aveau o mare capacitate in a deosebi duhurile. Practicarea astrologiei si a oricarei forme de "ghicitorie" atrage departarea de harul dumnezeiesc si de adevar. Iar cei care vor sa apeleze la astfel de practici, in timpul in care iau o astfel de hotarare, chiar la nivel de gand, pierd orice forma de discernamant duhovnicesc. Fara discernamant, omul se afunda in inselare si ia binele ca rau si raul ca bine, adevarul ca minciuna si minciuna ca adevar.

Cine (si nu ce) este adevarul?
Una dintre coordonatele esentiale ale vietii pamantesti este cautarea, aflarea si trairea in adevar. Fara adevar, omul nu este om si viata nu are sens. Dar nu toti oamenii ajung sa afle adevarul si sa-l marturiseasca. Lucrul cesta se poate constata, in primul rand, din felul in care oamenii se raporteaza la adevar.

Astfel, masura la care ajunsese omenirea Vechiului Testament, in ceea ce priveste cautarea si intelegerea adevarului, se poate intui din felul cum a formulat Pontiu Pilat intrebarea adresata lui Iisus Hristos in vinerea patimilor: Ce este adevarul? (Ioan 18, 38). De fapt si lumea moderna si postmoderna au ramas la aceeasi masura, caci nu se intreaba "cine", ci tot "care" sau "ce" este adevarul. Pentru omul credincios din trecut si din zilele noastre dar, adevarul este "cineva", adica o persoana si nu o idee sau "ceva" impersonal. Potrivit Revelatiei dumnezeiesti, Adevarul este Persoana divino-umana a lui Iisus Hristos. "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata" (Ioan 14, 16), zice Domnul. Fiul lui Dumnezeu este Adevarul integral, nu o parte din adevar (Pr. Prof. Dumitru Staniloae, Chipul Evanghelic al lui Iisus Hristos, Ed. Centrului Metropolitan Sibiu, 1991, p. 208), precum si viata integrala.

Doar prin propriile sale puteri sufletesti, omul nu poate sa caute si sa afle adevarul. Si atunci el plasmuieste un adevar "dupa chipul si dupa asemanarea sa", pe care-l crede a fi adevarul integral. Dar se inseala. Cunoasterea adevarata nu o poate da decat Dumnezeu. Intrucat Calea spre Dumnezeu-Tatal este Fiul intrupat, numai Hristos poate da raspunsul la toate intrebarile si prin El se pot rezolva in mod bucuros toate problemele vietii. Faptul ca Hristos S-a rastignit pentru noi descopera iubirea si disponibilitatea Lui de a ne ajuta ori de cate ori Ii cerem ajutorul.

A selectiona dar calea mantuirii si a scapa de cursele inselatoare ale demonilor presupune credinta ca Hristos este Fiul lui Dumnezeu venit in lume pentru mantuirea oamenilor, pe de o parte, iar pe de alta parte, acceptarea ca drumul spre Imparatia cerurilor implica purtarea crucii si ca pe acest drum, daca nu crezi ca invataturile Bisericii sunt adevarate, te afli in ratacire (Danion Vasile, op. cit., p. 158). Sfantul Pavel scrie ucenicului sau Timotei: "Ca sa stii, daca zabovesc, cum trebuie sa petreci in imobil lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stalp si temelie a adevarului" (I Timotei 3, 15).

Atitudinea Bisericii fata de calculele si previziunile astrologice este ferma si fara echivoc. Biserica le condamna in mod hotarat si invata pe oameni sa nu se lase prinsi in plasa inselarii demonice. In ceea ce priveste cunoasterea viitorului, Sfintii Parinti spun ca numai Dumnezeu cunoaste viitorul. Profetilor li s-au descoperit de Dumnezeu unele evenimente viitoare, care s-au implinit intocmai. Ceilalti oameni, ingerii si demonii nu cunosc viitorul si nu ar trebui sa se pronunte asupra lui prin tot felul de calcule si iscodiri. Asa cum lumina nu are partasie cu intunericul, tot astfel nici adevarul nu face imobil buna cu minciuna. Demonii si oamenii rau intentionati dar, ca sa creeze cat mai multe confuzii, amesteca binele cu raul, adevarul cu minciuna. Acestora le raspunde Iisus Hristos prin cuvintele: "N-am venit sa aduc pace pe pamant, ci sabie". Asa cum se stie, sabia taie si desparte ceva de altceva. Raportandu-se la aceste cuvinte, Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca "sabia" adusa de Adevarul intrupat desparte pentru totdeauna lumina de intuneric, binele de rau, adevarul de minciuna.

Cu alte cuvinte, nu ne este ingaduit sa le amestecam pe cele bune cu cele rele, caci nu putem sluji la doi domni. Astrologii, dimpotriva, amesteca randuielile dumnezeiesti cu cele omenesti, invatatura Bisericii cu invatatura acestei lumi, cele ale lui Dumnezeu cu cele ale demonilor. Ca sa nu se ajunga la confuzii pierzatoare, Iisus Hristos poruncea demonilor sa taca chiar si atunci cand Il marturiseau ca este Fiul lui Dumnezeu. De aceea, chiar daca astrologii indeamna pe oameni sa mearga la Biserica, sa se spovedeasca, sa se roage, sa faca milostenie, sa cinsteasca Sfanta Cruce, pe sfinti, icoanele etc, ei nu sunt in Adevar, adica in Hristos si Adevarul nu este in ei. La randul lor, crestinii care cred in veridicitatea prezicerilor astrologice cu numele mai sunt crestini, pentru ca e un lucru rusinos si condamnabil sa nu vii la Biserica si sa nu tii randuielile crestinesti, din proprie initiativa, din convingere si din dragoste pentru Cel inviat din morti.

De asemenea, Sfintii Parinti subliniaza faptul ca cei care nu tin dreptarul credintei si nu traiesc in duhul Ortodoxiei, n-au folos sufletesc atunci cand, din obisnuinta sau din alte motive, recurg la unele manifestari religioase numai de forma. Acestora nu le este ingaduit sa foloseasca rugaciuni, formule cultice si elementele sfintite in scopuri magice si oculte, sau pentru a castiga credibilitate in fata unor oameni usor de influentat. Din nefericire, urmarile negative ale acestor practici se rasfrang atat asupra celor care fac uz de ele, cat si asupra celor care ii cred pe acesti "magicieni" ai zilelor noastre. Raul cel mai mare pe care il cultiva astrologia este dar faptul ca minimalizeaza si chiar tinde sa anuleze valoarea omului ca persoana responsabila.

Omul a" fiinta personala, inzestrata cu libertate si constiinta de sine
Sfantul Ioan Evanghelistul spune ca "Dumnezeu este iubire si cel ce ramane in iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane intru el" (I Ioan 4,16). Aceasta pentru ca numai persoanele pot iubi si pot fi iubite (Pr. Prof. Dumitru Staniloae, op. cit., p. 221), iar ultimul izvor al iubirii treimice este Dumnezeu Tatal.

Astfel, atat cele bune, cat si cele rele au ca fundament si sustinatoare ale lor, persoanele: binele, Treimea Persoanelor Dumnezeiesti, raul , pe diavolul, care s-a facut, cu voia oamenilor, stapanitorul acestei lumi (Idem, p. 217) Crearea lumii vazute si nevazute este sub semnul iubirii dumnezeiesti si nu sub semnul necesitatii. Ca sa fie si alte persoane care sa se bucure de comunicarea cu Sfanta Treime si de comuniunea dintre ele, Dumnezeu a creat pe ingeri si pe oameni. Intre cele trei Persoane ale Sfintei Treimi si persoanele create este o diferenta de natura, care va dainui in vesnicie. Cu alte cuvinte, chiar daca multi oameni se mantuiesc, ei nu-si vor schimba natura omeneasca, ci vor deveni "dumnezei" dupa har, si nu dupa fire sau natura. Din iubire pentru oameni si in virtutea atotstiintei Sale, cand Dumnezeu a hotarat crearea oamenilor, cunoscand caderea lor, a hotarat sa Se intrupeze la "plinirea vremii" si sa sufere crucea pentru a-i mantui.

Pretul fericirii celor care se mantuiesc, adica al celor care asculta intocmai de Dumnezeu si de poruncile Lui, este, carevasazica, suferinta pana la moartea pe Cruce a Fiului lui Dumnezeu intrupat. Fara suferinta infricosata a Crucii, noi n-am fi cunoscut niciodata mister iubirii dumnezeiesti. Asumandu-si firea omeneasca, afara de pacat, in ipostasul Sau dumnezeiesc, Iisus Hristos este o exclusiv Persoana, dar are doua firi: firea dumnezeiasca si firea omeneasca. Prin firea Sa dumnezeiasca El este deofiinta cu Tatal si cu Duhul Sfant, iar prin firea Sa omeneasca este deofiinta cu oamenii. De aceea, daca oamenii vor, pot realiza cu Hristos, datorita firii omenesti comune, o unitate ca intre mladita si vita. Dar daca noi refuzam iubirea lui Hristos, alegem nefericirea (Ibidem, p. 220).

Numai Hristos ne poate da viata vesnica si ne poate scoate din monotonia marginita, pentru ca El este Persoana vesnica, devenita si Persoana umana, accesibila noua. Fara Hristos nu putem face nimic care sa ne scape de moarte (Ibidem, p. 219.) si de cursele demonilor. Comuniunea omului cu Iisus Hristos isi are inceputul in bunavointa Lui de a Se face cunoscut, pe de o parte, iar pe de alta parte, in vointa omului de a primi revelatia si de a crede in Dumnezeu Mantuitorul, care este tot o lucrare a harului dumnezeiesc. Masura cea mai inalta a unirii cu Hristos este experienta lumii necreate, ce se traduce in viata prin faptele bune sau faptele credintei. Altfel, "credinta fara de fapte moarta este" (Iacov 2 , 20 ). Celor care zic ca au credinta, dar nu asculta de Biserica si n-au fapte, tot Sfantul Iacov le spune: "Dar va zice cineva: Tu ai credinta, iar eu am fapte; arata-mi credinta ta fara fapte si eu iti voi arata, din faptele mele, credinta mea. Tu crezi ca unul este Dumnezeu? Bine faci; dar si demonii cred si se cutremura" (Iacov 2, 18-19). Sub aspect ortodox, ratiunea omului de a fi si aflarea sensului acestei existente sunt strans legate de mister persoanei. Dupa invatatura Bisericii, care nu contravine cu nimic logicii omenesti, cel care cunoaste in mod desavarsit firea omeneasca, sub toate aspectele, dar si trebuintele personale ale oamenilor, potrivit timpului si locului in care traiesc, este numai Creatorul.

Ingerii si oamenii cunosc pe Dumnezeu si se cunosc pe ei insisi cat li se descopera si cat pot intelege si cuprinde cu mintea lor. In ceea ce priveste antropologia ortodoxa, potrivit Revelatiei dumnezeiesti, fundamentale sunt urmatoarele invataturi: a¢ Omul este facut "dupa chipul lui Dumnezeu"; a¢ Restaurarea omului s-a facut in Iisus Hristos; a¢ Biserica este spatiul sacramental in care se realizeaza mantuirea omului ca persoana. Aceste invataturi sunt strans legate de realitatea persoanei. Sfintii Parinti identifica persoana cu "chipul lui Dumnezeu din om". Iar intre elementele constitutive ale "chipului lui Dumnezeu" din om, deci ale persoanei umane, sunt: constiinta de sine si libertatea de vointa. De aceea, orice forma de determinism, fie el fizic, psihic sau astral, este un atac la adresa persoanei. Constiinta omeneasca este "adancul" din om in care stau fata in fata, fara a se confunda, creatul cu necreatul, omul cu Dumnezeu.

Fiecare om creste in constiinta de sine o termen cu cresterea in cunoasterea de sine, iar aceasta creste o rand cu cresterea in cunoasterea lui Dumnezeu, a semenilor si a lucrurilor. Dandui- se constiinta o termen cu sufletul, omul devine partener de dialog constient cu Dumnezeu si cu semenii: Dumnezeu ii vorbeste, omul trebuie sa raspunda (Pr. Prof. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. I, Ed. Institutului Biblic si de Misiune al B.O.R, Bucuresti, 1978, p. 392). Dar acest dialog se realizeaza numai cand oamenii traiesc in dreptate si virtute. Pacatul distruge ordinea interioara fireasca. Acolo unde este raul nu este posibila intelegerea, caci nedreptatea atrage dupa sine izolarea si despartirea de Dumnezeu si de oameni, dezmembrarea si rutina (Sfantul Ioan Gura de Aur, Omilii la Efeseni , IX, 3, P.G. 62, col.73). Datorita faptului ca nu se supune linguselilor si minciunilor, constiinta este ca un judecator care totdeauna este treaz (Idem, Putul, T rad. de Kir. Grigorie dascalul, Ed. Anastasia, Bucuresti, 2001, p. 695), dandu-ne liniste cand facem binele si mustrandu-ne cand facem lucruri neconforme cu vointa lui Dumnezeu.

Avand constiinta treaza, sfintii si adevaratii crestini au vazut in necazurile pe care le-au avut in viata nu atat o pedeapsa pentru pacate, cat mai degraba un mijloc providential de a se lamuri si a inainta pe calea implinirii faptelor bune (Idem, p. 703). Dar niciodata n-au raportat realizarile si esecurile lor la influenta benefica sau malefica a astrelor. Avand constiinta de sine si fiind unica si irepetabila in vesnicie, persoana exclude, de asemenea, si posibilitatea reincarnarii. O persoana nu se poate uita pe sine. Omul moare trupeste, dar sufletul sau isi pastreaza constiinta de sine si in ziua invierii va invia cu trupul pe care l-a avut in aceasta viata. Pretentia unora ca au avut experienta unor vieti anterioare este sub semnul inselarii demonice. Oamenii din toate timpurile si locurile, cu putine exceptii, nu au avut si nu au pretentia experientei unor evenimente din vietile anterioare. Iar cei care fac caz de acestea, nu pot fi normativi. Pentru crestini, adevarul Invierii lui Hristos si al invierii tuturor oamenilor la sfarsitul lumii este un editorial de credinta, pe care se fundamenteaza insasi religia crestina. Cine crede in reincarnare, nu crede in inviere. Toate faptele, cuvintele si gandurile omenesti sunt sub semnul libertatii de vointa. Trupul poate fi inlantuit, dar libertatea nu. Ea da valoarea sau non-valoarea faptelor omului. Dumnezeu a facut pe om liber ca sa se deprinda cu virtutea si in felul cesta sa realizeze asemanarea cu El. Prin pacat dar, omul a cazut din libertatea vointei in robia pacatului, departandu-se tot mai mult de Creator. Atata timp cat cunoasterea si libertatea au fost in rosturile lor firesti, randuite si voite de Dumnezeu, primii oameni au stat in paradis si au avut o stare sufleteasca pe masura locului unde se aflau. In timpul in care, printr-o hotarare liber consimtita, Adam si Eva au experimentat neascultarea, au pierdut si raiul si starea sufleteasca bucuroasa (Idem, Omilii la facere, XVII , 4, P.G. 53, col. 138). Acestea isi aveau izvorul, carevasazica, in comuniunea cu Dumnezeu si cu celelalte fiinte rationale si nu in pozitionarea si influenta astrelor. In virtutea atotstiintei Sale, Dumnezeu, Care i-a dat omului puterile cognitive si darul libertatii, cunoaste tainele noastre si gandurile din adancul sufletului nostru si ne indeamna, ne sfatuieste si inabusa multe din pornirile noastre spre rau, fara sa ne constranga. El ne da ajutorul Sau in toate imprejurarile vietii, dar totdeauna face ca vointa noastra sa savarseasca totul (Idem, XIX , 1, col. 158). Iar cand cineva voieste sa-si randuiasca viata dupa voia lui Dumnezeu, se bucura de un ajutor atat de mare din partea Lui, incat se implineste tot ceea ce voieste. Libertatea de vointa este temelia intregii maretii a persoanei umane. Dumnezeu o respecta intru totul, cu toate ca in ea a fost implicata si vointa caderii. Ultimul fundament al libertatii umane este iubirea lui Dumnezeu, care nu vrea sa constranga pe om. De fapt, acolo unde este constrangere, nu poate fi iubire.

De aici urmeaza ca vointa fiecaruia de a intoarce sau nu iubirea lui Dumnezeu este cauza diferentierii oamenilor in buni si paradis. Sufletele nu se deosebesc intre ele dupa natura, caci toate sunt suflete, ci numai buna voie arata deosebirea dintre ele. Chiar si cand lucreaza in noi, Dumnezeu nu ne priveaza de propria noastra libertate. Exista totusi o forma de determinism, destul de des intalnita in aceasta viata. Este determinismul generat de pacat. Pacatul ingradeste libertatea omului, incat cel ce savarseste pacatul devine rob al pacatului. Iisus Hristos a zis iudeilor: "Voi sunteti din tatal vostru diavolul si vreti sa faceti poftele tatalui vostru. El, de la inceput, a fost ucigator de oameni si nu a stat intru adevar, pentru ca nu este adevar intru el. Cand graieste minciuna, graieste dintru ale sale, caci este mincinos si tatal minciunii" (Ioan 8, 44).

Sustinand ca astrele influenteaza comportamentul oamenilor, atat cei ce fac previziunile, cat si cei care cred in ele, sunt de fapt in pacatul neascultarii fata de Dumnezeu, deoarece Dumnezeu a interzis cu desavarsire acest lucru. Si, intrucat nu exista neutralitate morala si religioasa, cei care nu asculta si nu implinesc voia lui Dumnezeu, in mod cert, asculta si implinesc voia diavolului, asa cum sa intamplat si cu Adam in paradis, cand a mancat din pomul cunostintei binelui si raului. Multi dintre oamenii zilelor noastre cred ca omenirea perioadei moderne si post-moderne a ajuns la o treapta de cunoastere si intelegere superioara fata de omenirea veacurilor trecute. In realitate dar, chiar daca oamenii au facut multe inlesniri si au rafinat confortul, sub aspect duhovnicesc au regresat aproximativ sub toate aspectele. In acest context, cuvintele Sfantului Pavel: "speciali duhurile, caci nu toate duhurile sunt de la Dumnezeu" sunt mai actuale ca oricand.

Astrologia in trecut si astazi
In cele mai multe dictionare, astrologia este definita ca fiind stiinta ce se ocupa de studierea influentelor astrelor asupra vietii omenesti si asupra destinului universului (Danion Vasile, Daramarea idolilor, p. 141). In decursul timpului s-au conturat trei tipuri de astrologie: 1. In primul, care este si cel mai vechi, planetele sunt considerate zeitati. 2. In al doilea planetele sunt considerate obiecte ale caror emanatii impersonale influenteaza viata oamenilor. 3. In al treilea a" astrologia simbolica a" planetele se afla intr-o corespondenta vrajita cu oamenii pe carei influenteaza prin rezonanta (Idem, p. 142).

Dupa cum se vede, de orice tip ar fi, astrologia este una dintre caile prin care credintele pagane intra si influenteaza societatea contemporana. De fapt, astrologii incearca sa demonstreze valabilitatea propriilor calcule, cu ajutorul statisticilor, eficientei in "ghicire" . De aici reiese faptul ca astrologia nu este deloc o stiinta, ci doar o arta vrajita, prin care, sub pretextul unui pretins caracter stiintific, atrage oamenii in cursa ocultismului (Idem, p.143). Ea corespunde intru totul intentiilor miscarii New Age de a aseza, in locul Dumnezeului Celui viu, Care ocroteste si conduce creatia, o lege impersonala ce ar guverna lumea: legea ciclicitatii timpului. In felul asta, in numele unei false libertati, se urmareste distrugerea traditiilor de orice fel si idolatrizarea libertatii de a fugi de Dumnezeu. Initierea in tainele astrologiei este asemanatoare initierii in orice forma de vrajitorie. Esentiala este dobandirea unei receptivitati care sa faca posibila explicarea configuratiilor astrale. Iar explicarea acestor configuratii se face printr-un limbaj atat de "sofisticat" , incat oamenii nu pricep nimic.

Legat de interpretarile astrologice, se vehiculeaza ideea ca mai sunt unele elemente cum ar fi centrii de forta sau circuitul energiei cosmice, despre care nu aflam nimic in cartile Bisericii, pentru ca Biserica s-a ocupat numai de dogme (Idem, Despre reincarnarea si invazia extraterestra, Ed. Bunavestire, Galati, 2003, p.28). De aceea, doctrinarii Noii Ere s-au grabit sa alcatuiasca o bogata literatura new-age-ista, pe care au pus-o la dispozitia celor ce doresc sa lectureze astfel de carti. Din nefericire, cei fascinati de subiectele "interesante" pe care le gasesc acolo nu-si dau seama ca pretul pe care il platesc este tocmai indepartarea de adevarul pe care pretind ca il cauta. La randul ei, Biserica nu s-a aratat interesata de astfel de subiecte, nu pentru ca s-a ocupat numai de dogme, ci pentru ca nu aduc nici un folos duhovnicesc. Si deoarece Sfintii Parinti nu le-au abordat, inseamna ca acelea sunt sub semnul ratacirii si inselarii demonice. De exemplu, mari mistici crestini, care erau si vazatori cu duhul, ar fi putut scrie tratate intregi despre "aura energetica", dar n-au scris. Dimpotriva, toti recomanda ca orice fel de vedenie sa fie respinsa. Nevoitorii crestini cunosteau precis care descoperire este de la Dumnezeu si care este de la diavolul.

Datorita credintei adevarate si sfinteniei vietii, ei aveau de la Dumnezeu discernamantul duhovnicesc, adica darul deosebirii duhurilor. Astfel, pe cat de sofisticat sunt prezentate in cartile neopagane criterille de deosebire a vedeniilor intre "pozitiva" si "negativa" pe atat de simplu si clar este exprimata aceasta idee in literatura ascetica (Idem, p.29). De aici reiese ca toti autorii cartilor newage- iste s-au aflat in inselare. De altfel, chiar unii astrologi recunosc ca sunt ghidati de diferite spirite in activitatea lor, spirite fara de care nu ar putea sa descifreze viitorul. Pentru crestini, aceste spirite sunt demonii. Toti astrologii "de calitate" sunt mediumi, cu toate ca nu constientizeaza ca ideile care le vin in minte in chip spontan sunt inspirate de o alta entitate spirituala.

Dintre cei care percep clar influenta unor astfel de entitati, foarte putini isi dau seama ca au de a face cu diavolul (Idem, Daramarea idolilor, p.146). Majoritatea sunt convinsi ca astfel de fiinte sunt "benefice", chiar "ingeri de lumina", se deschid fara retinere influentelor "superioare". Un fost astrolog facea urmatoarea observatie: "Daca privim sincer la astrologie, incepem sa vedem ca adeptii acestui sistem - fara sa o stie - bat la usa prin care se stabileste comunicarea cu fiinte spirituale cunoscatoare, totusi inselatoare. In cele din urma, acea usa se deschide si aceasta deschidere produce o schimbare infricosatoare in viata adeptului. El sau ea se maturizeaza in dexteritate intr-un mod inimaginabil, ca un medium al spiritelor" (John Ankerberg, John Welban, Realitatea despre astrologie, Ed. Agape, Fagaras, 1997, p.49). La randul sau, astrologul "Sefarial" scrie in cartea sa "Un manual de ocultism" ca "arta astrologica este considerata a fi cheia stiintelor oculte" (Ibidem, p. 18). Acelasi lucru reiese si din marturia unui fost astrolog: "Fara contactul cu fiintele spirituale, nu ar exista nici o dezvaluire astrologica" (Ibidem, p. 49). Cei mai multi dintre astrologi sustin ca Biblia este plina de referinte astrologice. Dintre acestea, cea mai evidenta ar fi cea despre steaua care a aparut pe cer la Nasterea Mantuitorului Iisus Hristos.

Dupa invatatura Bisericii, steaua Magilor are o alta semnificatie. Ea marcheaza sfarsitul inchinarii pagane si chemarea tuturor neamurilor la credinta in dumnezeirea lui Iisus Hristos. "Ca printr-dar cei ce slujeau stelelor de la stea s-au invatat sa se inchine Ţie Soarelui dreptatii", se spune in troparul Nasterii Domnului. Unii dintre Sfintii Parinti, intre care si Sfantul Ioan Gura de Aur, invata ca steaua de la Nasterea Domnului nu a fost o stea obisnuita, ci a fost un inger, care s-a aratat in chipul unei stele.

Prin aparitia ei s-a implinit, de asemenea, una dintre profetiile Vechiului Testament in legatura cu venirea "Rascumparatorului", profetie facuta de Valaam din Peor. De altfel, viata, faptele si moartea lui Valaam nu confirma, ci infirma necesitatea practicarii astrologiei. Dupa o veche traditie, Valaam a fost la inceput profet al Dumnezeului Celui viu. El a trait in partile Eufratului. Cu timpul, datorita iubiri de argint, Valaam a pierdut darul proorociei si din profet a devenit un vestit vrajitor, ocupandu-se indeosebi cu astrologia. Cand poporul iudeu, condus de Moise, a ajuns in sesurile Moabului, Balac, Fiul lui Sefor si rege al Moabitilor, a trimis soli la Valaam sa-l roage sa vina ca sa blesteme pe fiii lui Israel. In cazul lui Valaam, semnificativ este faptul ca atunci cand el a intrebat pe Dumnezeu ce sa faca, sa blesteme sau nu pe iudei, raspunsul i-a venit printr-un inger si nu prin intermediul astrelor.

Cu alte cuvinte, inca nu ajunsese la nebunia si inselarea de a "dialoga" cu astrele, chiar daca le zeifica. La porunca ingerului, Valaam binecuvanteaza poporul iudeu si profeteste astfel despre intruparea Mantuitorului Iisus Hristos: "Il vad, dar acum inca nu este; Il privesc, dar nu de cam; o stea rasare din Iacov; un toiag se ridica din Israel si va lovi pe capeteniile Moabului si pe toti fiii lui Set ii va zdrobia Din Iacov se va scula Cel ce va stapani cu putere multa si va pierde pe cei ce vor ramane in cetate" (Numerii 24, 17-19). De aceasta profetie au stiut atat evreii, fiind inserata de Moise in cartea Numerii, cat si caldeii, adica cei de generatie cu Valaam. Si asa cum Dumnezeu a vorbit iudeilor despre intruparea Cuvantului sau Logosului dumnezeiesc prin profetii Vechiului Testament, tot asa a vorbit si caldeilor prin mersul astrelor pe cer, adica prin aparitia "stelei" cu doi ani inainte de Nasterea Domnului.

Cand a aparut steaua pe cer, care, de fapt, a fost o fiinta rationala, un inger, in chipul stelei, cei trei Magi de la est au inteles ca acum s-a implinit profetia stramosului lor Valaam si au venit la Betleem, la Imparatul Cel de curand nascut in iesle de I S-au inchinat, aducandu-I daruri ca unui Imparat, Profet si Arhiereu. In ceea ce priveste pe Valaam, istoria vietii lui nu s-a incheiat cu perioada binecuvantarii iudeilor. Prins in cursele vrajitoriei si robit de avaritie, el si-a sfarsit rau viata. Pentru ca nu a blestemat pe fiii lui Israel, regele Balac nu i-a mai dat darurile promise. Ca sa nu le piarda, Valaam a venit pe ascuns la rege si l-a invatat ce sa faca pentru a pierde poporul condus de Moise. La sfatul lui, regele Balac a organizat serbari fastuoase, ivitand si pe iudei.

Vazand modul stralucit in care petreceau moabitii, evreii au uitat de poruncile lui Dumnezeu, au cazut in idolatrie si s-au razvratit impotriva lui Moise. Ca sa opreasca apostazia, la porunca lui Dumnezeu, Moise "a spanzurat de copaci toate capeteniile poporului care se lipisera cu inima de Baal-Peor" (Numerii 25, 4) si a pornit razboi impotriva moabitilor. Acestia au fost infranti, iar printre cei ucisi in lupta au fost si Balac, regele Moabului, impreuna cu vrajitorul Valaam. Cele intamplate odinioara in sesurile Moabului sunt o dovada clara a faptului ca toate preocuparile si manifestarile ce imbraca haina pestrita a paranormalului, daca nu sunt in acord cu vointa lui Dumnezeu, au ca statie finala apostazia, adica lepadarea de Dumnezeu si idolatrizarea omului sau a unei alte creaturi.
De aceea, Biserica a condamnat in repetate randuri astfel de practici, intre care se numara si astrologia.

Argumente scripturistice si patristice impotriva astrologiei

In Sfanta Scriptura
Una dintre cele mai vechi forme de astrologie a fost zeificarea si inchinarea la stele. La baza acestei forme de idolatrie era credinta unor oameni ca vietile lor sunt influentate de-a dreptul de stele. Dupa cum se vede, deosebirile dintre practicile astrologice de azi si practicile astrologice din trecut tin numai de partea formala, problema de fond fiind aceeasi. Ca sa-l opreasca de nebunia inchinarii la stele, Dumnezeu a poruncit categoric poporului ales sa evite orice forma de astrologie. In acest sens, la Deuteronom se spune: "Privind la cer si vazand soarele, luna si stelele si toata ostirea cerului, sa nu te lasi amagit sa te inchini lor, nici sa le slujesti" (Deut. 4, 9). Iar "de se va afla la tine, in vreuna din cetatile tale pe care ti le va da Domnul Dumnezeul tau, barbat sau femeie, care sa fi facut rau inaintea ochilor Domnului Dumnezeul tau, calcand legamantul lui si se va inchina acelora, sau soarelui, sau lunii, sau la toata ostirea cereasca (a) sa scoti pe barbatul acela sau pe femeia aceea care au facut raul asta la portile tale si sa-i ucizi cu pietre" (Deut. 17, 3-5).

In zilele noastre, intr-adevar, putini sunt oamenii care cinstesc astrele ca pe niste zeitati, dar numarul celor care "ghicesc in stele", al celor care practica astrologia, este foarte mare. Potrivit Sfintei Scripturi, osanda lor este aceeasi cu cea a vrajitorilor, caci oricat ar parea de "nevinovata" si de "stiintifica", astrologia, ca toate metodele de ghicire a viitorului, este tot o forma de vrajitorie (Danion Vasile, Apostazia New-Age, p. 149). In Vechiul Testament, pedeapsa pentru vrajitorie era moartea. Iar Sfantul Pavel spune ca "vrajitorii nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu". Din nefericire, practicarea astrologiei atrage pedeapsa lui Dumnezeu si asupra comunitatilor care aproba astfel de practici.

Proorocul Iermia atragea atentia poporului ca inchinarea la stele aduce mania lui Dumnezeu peste asezarile idolatre. El prevesteste astfel daramarea Ierusalimului: "Casele Ierusalimului si casele regilor lui Iuda vor fi necurate ca Tofetul pentru ca pe acoperisul tuturor caselor se aduce tamaie intregii ostiri ceresti si se savarsesc turnari in cinstea dumnezeilor strainia uite voi aduce asupra cetatii acesteia si asupra celorlalte cetati toate nenorocirile pe care le-am rostit impotriva ei, pentru ca si-a invartosat inima si nu asculta cuvintele Mele" (Ieremia 19,13-15). Cugetele celor care se ocupa cu vrajitoria vor fi daramate asa cum a fost daramat Ierusalimul de caldei.

Atunci a fost curatit templul Domnului de toate cele ce erau folosite la inchinarea idoleasca. "regele a poruncit lui Hilchia arhiereul, preotilor de mana a doua si celor ce stateau de straja la prag sa scoata din templul Domnului toate lucrurile facute pentru Baal, pentru Astarte si pentru toata oastea cerului si sa le arda afara din Ierusalim" (IV Regi 23, 4). Potrivit cuvantului inspirat de Dumnezeu al Sfintei Scripturi, si istoria popoarelor este o dovada incontestabila in acest sens, starea de bine sau starea de suferinta din viata oamenilor si a popoarelor a fost si este conditionata de implinirea voii lui Dumnezeu, concretizata in porunci si nu de influenta astrelor.

Despre bunatatile fagaduite celor ce vor pazi poruncile si despre relele ce vor veni asupra calcatorilor acestora, Dumnezeu zice astfel: "Daca tu vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tau si vei implini cu bagare de seama toate poruncile Lui, atunci Domnul Dumnezeul tau te va pune mai presus de toate popoarele pamantuluia atunci vor veni asupra ta toate binecuvantarile acestea si se vor implini asupra ta: Binecuvantat sa fii in cetate si binecuvantat sa fii in tarina; Binecuvantat sa fie rodul pantecelui tau, rodul pamantului tau, rodul dobitoacelor talea Domnul iti va deschide comoara Sa cea buna, cerul, ca sa dea ploaie pamantului tau la vreme si ca sa binecuvinteze toate lucrurile mainilor talea Domnul Dumnezeul tau te va pune cap, iar nu coada, si vei fi mai sus, iar jos nu vei fi, daca te vei supune poruncilor Domnului Dumnezeului tau, care ti le spun eu astazi si sa le ti si sa le implinesti. Iar daca nu vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tau si nu te vei sili sa implinesti toate poruncile si hotararile Lui pe care ti le poruncesc astazi, sa vina asupra ta toate blestemele acestea si sa te ajunga: Blestemat sa fii tu in cetate si blestemat sa fii tu in tarina; Blestemate sa fie granarele tale si camarile talea

Sa trimita Dumnezeu asupra ta blestem, tulburare si necaz in tot lucrul mainilor tale pe care te vei apuca sa il faci pana vei fi starpit si pana vei pieri curand, pentru faptele tale rele si pentru ca M-ai parasita" (Deut. 28, 1-22). Tot prin gura lui Moise, Dumnezeu spune poporului: "Ca martori inaintea voastra iau astazi cerul si pamantul: viata si moarte ti-am pus eu astazi inainte, si binecuvantare si blestem. selectiona viata ca sa traiesti tu si urmasii tai" (Deut. 30, 19 ). Si numai din aceste versete se poate intelege faptul ca ceea ce a determinat in mod fundamental mersul oamenilor si popoarelor in istorie a fost alegerea lor si nu influenta impersonala a astrelor. Cine a ales ascultarea de Dumnezeu, pe care Sfantul Ioan Gura de Aur o identifica cu "cunostinta binelui", de viata are parte, iar cine si-a ales neascultarea, adica "cunostinta raului", nu va scapa de moarte.

In Sfanta Traditie
"Ghicitul in stele" a fost combatut vehement si in scrierile Sfintilor Parinti, precum si in canoanele Sinoadelor ecumenice si sinoadelor locale. In acest sens, apologetul de limba latina Tertulian scrie: "Intre diferitele indeletniciri ale oamenilor nu se poate sa nu observam unele arte sau profesii care inlesnesc inchinarea la idoli.

De astrologi nici nu se face sa mai vorbim, intrucat dar unul dintre ei a cutezat sa se justifice de faptul ca continua sa practice aceasta profesie am de gand sa spun cateva cuvinte in legatura cu aceasta. Nu voi spune ca a aseza nume de dumnezei falsi in cer, a le atribui un fel de atotputernicie si a-i devia pe oameni de la inaltarea rugaciunilor catre Dumnezeu, insuflandu-le credinta ca destinul lor este invariabil predeterminat de astre, nu voi spune ca toate acestea ar fi totuna cu venerarea unor dumnezei falsi. Eu afirm dar ca astrologia, in acest caz, se asemuieste ingerilor cazuti care s-au indepartat de la Dumnezeu pentru a insela neamul uman. Daca magia este pasibila de pedeapsa, iar astrologia reprezinta o varietate a ei, atunci impreuna cu genul este condamnata si specia. Astfel, din timpul aparitiei Evangheliei, tot felul de sofisti (adica de "intelepti" inchipuiti), astrologi, vrajitori, magi si ghicitori trebuie sa fie obligatoriu pedepsiti (Tertulian, Scrieri, apud Danion Vasile, op. cit., p. 150-151).
Referindu-se la o forma de astrologie foarte apropiata de cea practicata astazi si nu la vechea inchinare la stele, Sfantul Simeon al Tesalonicului scrie impotriva celor care sustineau ca cercetarea astrologica nu este ceva rau: "A vorbi despre sansa, despre explicarea nasterilor, dupa zodii sau stele si pentru citirile de stele, e lucru nebunesc si fara de Dumnezeu" dar bunatatile si rautatile noastre se misca dupa a noastra exclusiv vointa (Sfantul Simeon al Tesalonicului, Scrieri, apud Ibidem, p. 152).

La randul sau, apologetul roman Ioan Gh. Savin scrie: "Sunt si la noi multi, foarte multi adepti ai unor astfel de practici: de la femeia din periferia de oras sau de la sate, care-si cauta in cafea sau umbla cu datul in carti si pana la simandicoasele fete care cred ca au temeiuri stiintifice de a-si cerceta destinul dupa prescriptiile stiintelor ascunse! Dintre acestia, multi se cred si se prenumera intre fiii Bisericii. Si inca dintre fiii cei buni. Cu aceeasi piosenie cu care isi aprind candela in fata icoanei Mantuitorului sau cu care isi duc sarindarul la cutare biserica cu sfinti facatori de minuni, isi poarta pasii si spre prezicatorul care le va citi din stele si din liniile mainii sau ale scrisului viitorului. Un astfel de crestinism este mai aproximativ de magie dacat de Hristos. Acest amestec intre magie si religie, intre Dumnezeu si Lucifer, intre Simon Magul si Hristos, intre puterea demonica si bunatatea divina nu inseamna decat negarea crestinismului. E apostazie directa" (Ioan Gh Savin, Iconoclasti si apostati contemporani, Ed. Anastasia, Bucuresti, 1995, p. 45).

De asemenea si in vechile Pravile bisericesti a fost combatuta conceptia potrivit careia viata omului ar fi influentata de stele. Intrucat "viata omului nu are nici un soroc pus, nici este vreunui om vremea scrisa mai inainte, sau socoteala impusa ca atatia ani sa traiasca", nu poate fi vorba de predestinatie, iar "hotarul si sorocul vietii omului este porunca lui Dumnezeu, care nimeni nu poate sa o priceapa" (Ieromonah Nicodim Sachelarie, Pravila bisericeasca, Ed. Valea Plopului, Prahova, 1999, p. 516).

Concluzii
1. Am scris aceste randuri dintr-un sentiment de responsabilitate, atat de normal in relatia dintre duhovnic si crestinul care se spovedeste, pe de o parte, iar pe de alta parte, din cel a datoriei preotesti de a arunca "mreaja" cuvantului scris. Daca veti tine seama de cele scrise si veti realiza pericolul spiritual in care va aflati, veti putea reveni oricand la scaunul spovedaniei, daca nu, ma puneti in imposibilitatea canonica de a va mai spovedi.

2. In cazul in care veti sustine ca practicarea astrologiei nu va impiedica sa fiti si un bun crestin si ca sunteti departe de intentia de a zeifica astrele, fac urmatoarea precizare: Cine cauta sa slujeasca la doi domni si amesteca adevarul cu minciuna, deja a facut alegerea. Cu alte cuvinte, a ales un mod de viata fara Hristos si traieste in inselare demonica. "Hristosul pe care il cinsteste e doar un idol plasmuit de propria ta minte, pe care-l crede a fi Hristosul cel autentic. Pentru adevaratii crestini, Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu intrupat, este Calea, Adevarul si Viata, Caruia I se supun cu credinta si dragoste si-I implinesc, intru totul, voia exprimata in invatatura si randuielile Bisericii".

3. Cand s-a vorbit de cele trei tipuri de astrologie, s-a scos in evidenta faptul ca intre ele sunt, intr-adevar, deosebiri evidente. Aceste deosebiri se raporteaza numai la aspectele lor exterioare, dar ceea ce au comun si le uneste este credinta marturisita ca astrele au capacitatea de a influenta mersul istoriei si destinele omenesti. Atfel, atat cei din vechime care zeificau astrele sau cei care luau in calcul emanatiile lor impersonale, cat si cei ce vorbesc de o interactiune vrajita intre astre si oameni, carora li se anuleaza libertatea de viata, sunt convinsi ca astrele au determinat, determina si vor determina viata omului pe pamant. De aceea, intre practica astrologiei din zilele noastre si cea din trecut, in realitate nu este o deosebire esentiala.

4. Slujbele bisericesti nu sunt acte magice. Ele au ca ultim suport vointa lui Dumnezeu si efectele lor sunt conditionate de credinta si starea morala a savarsitorilor si primitorilor. Ca sa fie evitate confuziile, Biserica nu ingaduie sa se faca slujbe religioase la recomandarea astrologilor, spiritistilor, vrajitorilor etc.

5. Numit si "macro-cosmos", omul a fost randuit de Creator sa fie "stapanul lumii vazute", cu care se inrudeste prin trupul sau material. Din cauza pacatului dar, lumea a trecut sub stapanirea amagitorului, dar este eliberata din stricaciune o vreme cu innoirea si induhovnicirea firii omenesti, prin Intruparea, Moartea, Invierea si Inaltarea cu trupul la cer a Mantuitorului Iisus Hristos.

Datorita faptului ca omul poarta in trupul sau ratiunile celor vazute si este chemat sa contribuie la transfigurarea lumii materiale, nu astrele influenteaza viata omului, ci starea lui morala se rasfrange pozitiv sau negativ asupra universului material.

De Pr. Dr. Vasile Sorescu

Adauga link partener | Facebook of Sex  | Clinici de fertilizare din Romania Portal - Clinici de fertilizare din Romania | Narghilea Narghilea | Casa DEX Casa DEX | Fara contabilitate Fara contabilitate | Cine sunt Cine sunt | 

Flash Templates byFlashMint