Scoala WALDORF

de Preot Dan Badulescu. Aparut in "Icoana din adanc" an 1 nr. 1, 1-30 noiembrie 1997. Publicat in ORTODOXIE SI EREZIE.

Sistemul de educatie si invatamant alternativ Waldorf este o creatie a parintelui antroposofiei, Rudolf Steiner. Pentru a intelege bazele teoretice si practice ale acestei pedagogii alternative trebuie sa urmarim mai intai succint personalitatea si conceptiile lui Steiner. Asta s-a nascut in 1862 la Kralievec in Austro-Ungaria ca fiu al unui functionar la caile ferate. In 1879 s-a inscris la Viena la Scoala tehnica si apoi a intrat in contact cu teosoful Friedrich Eckstein care l-a introdus in teosofie si misticism. Steiner a fost angajat activ si in politica, iar in 1890 a lucrat la Weimar la arhiva Goethe ocupandu-se de latura stiintifica a acestuia. In 1891 si-a luat doctoratul in filosofie la universitatea din Rostock.

In 1907 Steiner a fost numit secretar general al sectiei germane a Societatii teosofice. El a introdus in teosofie ideile ocultismului "crestin" rozicrucian. In 1906 a infiintat loja oculta Mysteria Mystica Aeterna, ramura a ordinului O.T.O. Ordo Templi Orientalis. In 1913 s-a articol ruptura cu Annie Besant, conducatoarea Societatii teosofice, cauzata de prezentarea pe care aceasta o facea tanarului Krishnamurti ca fiind noul Mesia pe pamant. Urmarea acestei rupturi a fost crearea societatii antroposofice.

Conceptiile lui Steiner au un caracter neognostic sincretist, ingloband intr-o sinteza originala vechi erezii, gnoze, mistere pagane, cu filosofii contemporane, teorii si metode stiintifice combinate cu misticism oriental. Acestea sunt cateva din temele de baza ale antroposofiei.

Preluand din hinduism teoria universurilor reincarnate, Steiner vorbeste despre 7 reincarnari ale pamantului la intervale de 15.120 de ani, actuala fiind a patra. El a preluat din Pseudo Dionisie Areopagitul identic ierarhia cereasca, adaugand sub categoria umana regnul animal, respectiv astral, apoi pe cel vegetal, respectiv eteric, si pe cel mineral, respectiv fizic. La nivelul omului intalnim tripartitia neo-platonica: spirit-eu, suflet (germ: Seele) si corp, care la randul lor se impart in trei: eul cuprinde Manas, Buddhi si Atma, sufletul cuprinde sufletul constientei, sufletul ratiunii si sufletul senzatiei, respectiv vointa, gandire si sentiment, iar corpul cuprinde corpul astral, eteric si fizic. Dezvoltarea culturala a omenirii s-ar produce in perioade de cate 2100 de ani, stabilite dupa mersul regresiv al soarelui din punctul echinoctiului de primavara. Astfel, dupa perioadele "lemuriana" si "atlanteana", conform lui Steiner ar urma 7 perioade post-atlanteene legate zodiacal astfel: perioada indiana (7000 - 4900 i.d.Hr.) - guvernata de rac; perioda persana (4900 - 2800 i.d.Hr.) - gemeni; perioada egipteana (2800 - 700 i.d.Hr) - taur; perioada greco-romana (700 i.d.Hr. - 1400) berbec, perioada actuala anglo - saxona (1400 - 3500) - pestii, urmand apoi perioada americana (3500 - 5600) - varsator (sic!), culminand cu cea rusa (5600 - 7700) - capricorn.

Istoria pedagogiei Waldorf incepe in anul 1919 si este legata in mod surprinzator pentru neofitul roman, de o fabrica de tigari. Functionand datorita profitului scos de pe tutun, fabrica "Waldorf-Astoria" din Stuttgart apartinea industriasului Emil Molt, membru al societatii antroposofice. Denumirea de Waldorf s-a scindat ulterior de cealalta, permitand sensibilitatii publicului modern disocierea de toate implicatiile negative ale notiunilor legate de tutun si de industria respectiva, nu mai putin si de concluziile la care s-au ajuns astazi in studiul cancerului. Pedagogia era destinata la inceput copiilor functionarilor si muncitorilor fabricii. Profesorii veneau din toate domeniile, dar trebuiau sa fie familiarizati cu principiile antroposofiei.

In 1923 Steiner a tinut un curs pedagogic la Ilkley, un oras industrial din nordul Angliei. uite cateva aspecte esentiale ale acestui curs:

Pentru inceput este criticata denumirea de ,,pedagog" deoarece in traducere exacta ar insemna "conducatorul baiatului", ceea ce ar exclude fetele din invatamant, conform conceptiei platonice exprimata in dialogul Statul. Criticand punctul de vedere platonic, Steiner acuza pedagogia de pana la el de necunoasterea omului ca intreg, de contradictiile masculin feminin cu implicatiile ulterioare ale structuralismului lui L. Strauss, care urmau sa fie anulate in scoala Waldorf, atat in ceea ce priveste elevii, cat si profesorii.

Mai departe Steiner remarca stadiul actual al civilizatiei cu cele patru domenii: stiinta, arta, religie si morala, afirmand ca la inceput acestea erau una. Se poate constata si acum radacina comuna a stiintei si artei si in stadiul actual, in care stiinta trebuie sa fie obiectiva si impartiala iar arta subiectiva si arbitrara. Putem adauga astfel ca cesta e punctul de vedere scientist, dar mai nou, sub presiunea noii fizici si a psihologiei transpersonale, stiinta a renuntat la pretentia obiectivitatii. Aceasta observatie pare in aparenta pertinenta si la obiect, dar nu este decat pe jumatate adevarata. Ideea unui sincretism originar nu este noua si nici nu apartine exclusiv lui Steiner. Ea se bazeaza dar pe conflictul aparut in Europa apuseana intre religie, filosofie, stiinta si arta dupa epoca Renasterii. Conflictul asta este rezultatul secularizarii si tendintei de autonomie, de emancipare a domeniilor respective de sub tutela bisericii (in cazul concret, al bisericii romano-catolice cu monarhia ei severa si cu presiunea inchizitiei si a teologiei scolastice).

Parintele profesor I. V. Felea a demonstrat clar ca aceste contradictii nu sunt implicite, ci dimpotriva, starea initiala a cestor relatii reciproce era acea de armonie. Putem carevasazica afirma inexistenta acelui sincretism, armonia dintre componentele ce-si pastrau identitatea si specificul respectiv.

Ca si inaintasii sai eretici sau protestanti, Steiner incearca sa emita o critica lucida, clara a aspectelor negative culturale ale mediului si timpului sau: Europa centrala si apuseana la granita secolelor XIX si XX. Remediul lui Steiner era in principal imaginatia. Aceasta nu trebuia sa fie pentru cei ce o practicau o lume fantastica, ci una reala, obiectiva. Imaginatia la Steiner este gandirea in imagini care in opinia sa a dat nastere cultului religios.

In copilaria sa la Kralievec (Croatia) Steiner a participat activ la slujbele catolice, fiind copil in cor (ministrant). Ulterior el a parasit acest mediu plecand in Austria si apoi cum am mai aratat in Germania la Berlin, Weimar, Rostock, iar in ultima parte a vietii s-a stabilit in Elvetia la Dornach langa Basel. Din punct de vedere confesional, aceasta inseamna treptat o rupere de mediul catolic si trecerea in spatiul protestant si reformat. Contactele lui Steiner cu biserica romano-catolica s-au inrautatit, dupa cum era de asteptat in urma teoriilor sale, iar apoi s-au intrerupt total. Ori ceea ce a caracterizat din totdeauna spatiul protestanto-reformat a fost iconoclasmul, dus la extrem in cadrul sectant neo-protestant. De aici a decurs un sentiment difuz dar pregnant de recuperare a acestui handicap, o necesitate de compensare a cultului uscat si vaduvit de aceasta componenta esentiala. Rudolf Steiner a incercat chiar un anume tip de tablou specific, usor de recunoscut de catre cunoscatori, cu anumite acuarele speciale si trasaturi originale. Aceasta ,,iconografie" alternativa a ramas exclusiv in cadrul antroposofic.

Steiner critica din nou, pe buna dreptate, modul materialist ateist de conceptie scientista a aparitiei universului, a omului considerat animal superior, ruptura dintre stiinta si religie.

Un alt termen folosit de Steiner este inspiratia. Inspiratia ca revelatie divina ce sta la baza religiei isi are sorgintea in imaginatie. La inceputul secolului XX religia se baza pe traditie si Steiner solicita redobandirea stadiului de inspiratie. El nu foloseste notiunea de
profetie, ci introduce notiunea de "impuls cristic" venit din lumile spirituale pentru trezirea "constientei". Sa nu uitam dar ca la Steiner, Cristos nu inseamna acelasi lucru ca in teologia crestina, ci desemneaza un principiu solar gnostic.

Consecvent principiului tripartit enuntat la inceput, principiu ordonat si ierarhic, dupa cum exista corp fizic, eteric si astral, Steiner plaseaza dupa imaginatie si inspiratie un al treilea mod de iluminare spirituala, cel mai inalt: intuitia, exclusiv capabila sa-l puna pe om pe calea adevaratei cunostinte spirituale si morale. Este iarasi de prisos a aminti comentariul parintelui Staniloaie asupra termenului de "intuitie". Dupa cum se observa, avem de-a face cu un element de donatism, antiluteran, combatut deja la vremea sa de Fericitul Augustin, dar in acest caz putem observa efectul contrar al predestinarii, reluat dupa cum se stie de Calvin.

Curentul new age il citeaza adesea pe Steiner printre precursorii sai, iar conceptiile sale se regasesc in mod previzibil impletite si cu celelalte surse de inspiratie ale miscarii.

Natura simbolica a harului in protestantism si absenta tainelor il duc pe Steiner la ignorarea lor completa; harul Duhului Sfant este inlocuit cu un "impuls cristic", iar tainele cu imaginatie, inspiratie si intuitie. Ce e drept, in "biserica" alternativa antroposofica infiintata de Fr. Rittelmayer si E. Block sub numele de Christen Gemeinshaft se practica un soi de "sacramente", dar ele sunt atat de departe de tainele Bisericii, incat nu sunt recunoscute ca valide nici macar de bisericile protestante.

Morala este creata de omul individual, iar cunoasterea este solutia mantuirii. Armonia dintre stiinta, arta si religie si morala, topite dar intr-un mod sincretist in afara cadrului eclezial crestin constituie pecetea gnosticismului de tip postmodern contemporan. Sa nu uitam ca Steiner a fost o vreme redactorul unei reviste ce se intitula sugestiv Lucifer gnosis.

Cu privire la imaginatie trebuie amintita observatia Sf. Nicodim Aghioritul: "dupa conceptia marelui teolog Sf. Maxim, Adam a fost creat fara imaginatie. De aceea nu-si inchipuia nimic, nici nu se robea simturilor, nici formelor si lucrurilor ce decad sub simturi Omul (prin imaginatie) a umplut cu diferite amagiri etica filosofica, fizica a umplut-o cu multe opinii neadevarate, iar teologia cu dogme false. Raul cel mare este ca au imbratisat aceasta minciuna si o tin de adevar. In loc de teologi apar niste fantasmagoristi, care se bazeaza pe iscusinta mintii, cum zice Apostolul. Sarguieste-te, deci, a-ti pastra mintea curata si fara forme, culori, distante si orice fantezie, cum a creat-o Dumnezeu."6 Parerea Sf. Nicodim Aghioritul credem ca este suficient de reprezentativa si clarificatoare pentru a sintetiza punctul ortodox de vedere in privinta metodei imaginative steineriene.

Un alt principiu de baza in teoria educationala Waldorf este cifra mistica 7. Astfel intalnim impartirea in perioadele de varsta 0-7, 7-14, 14-21. Acesti ani corespund dezvoltarii respective a corpurilor fizic, eteric si astral. Este cunoscuta desigur varsta de 7 ani ca varsta la care pana nu demult incepea scoala, perioada numita in popor si "cei 7 ani de-acasa". Pentru Steiner dar, 7 ani e varsta schimbarii danturii "de lapte" cu dintii permanenti, fenomen fiziologic real. cesta ar fi semnul exterior al activitatii corpului eteric personal. Aici intalnim o alta mare eroare a autorului nostru: dezvoltarea scindata a diferitelor componente (reale sau imaginare) ale organismului uman, ceea ce tradeaza influenta unei mentalitati si formatii scolastice si carteziene, lucru care, odata descoperit, ar fi de fapt respins cu tarie de antroposofi si adeptii lor din ziua de azi. Astfel, Steiner demonstreaza ca efectul unirii spiritului, sufletului si trupului ar fi o prelungita copilarie, concluzia logica fiind astfel dobandirea de dinti de lapte in fiecare an.

Aparitia sexualitatii in jurul varstei de 14 ani in perioada pubertatii este vazuta ca prezenta a activitatii corpului astral personal.

Educatia Waldorf se intemeiaza pe aceste teorii pretinse a fi adevaruri incontestabile, deci, cu alte cuvinte, dogme, o noua notiune respinsa cu vehementa de antroposofi si new ageri. Antroposofia imbina preexistenta sufletelor pe filiera PitagoraPlaton - neo-platonici Origen, cu reincarnarea hinduista preluata din teosofie. Sa amintim inca o zi ca Steiner a fost o perioada secretarul sectiei germane a Societatii teosofice. Incarnarea fiind adevarata numai pentru fiinta umana, cesta urmeaza o alternanta "karmica" de compensare, alternand sexele, popoarele sau rasele.

Ca baza de plecare in pedagogie se ia atitudinea justa a grecilor antici. Steiner recunoaste in mod realist ca idealul pedagogic al acestora: "sa pastram copilul din noi" nu poate fi atins astazi. In primul rand pentru ca aceasta atitudine se adresa unei elite si presupunea sclavia. In al doilea rand era vorba de pozitia izolata a femeilor, iar in al treilea de prezenta unei intelepciuni a misterelor pagane pe care noi nu o mai posedam. Aici se face simtita alunecarea tipica mediului materialist-naturalist european la granita dintre cele doua secole.

Daca ar fi fost un crestin autentic, dupa cum sustinea, Steiner ar fi putut vedea ca intelepciunea Scripturilor intrece cu mult pe cea tulbure si pagana a grecilor. Cat despre perioada Bizantului, vom cauta in zadar vreo cat de mica aluzie in intreaga opera a lui Steiner care oscila intre materialism, paganism si gnosticism de nuante ezoterice neo-masonice ce nu puteau conduce decat la erori.

In sectiunea ce descrie antrenarea memoriei ca fiind tipica evului mediu apusean si fiind exercitata de catre clerul legat de traditie se vadeste ignorarea datelor privitoare la metodele scolilor iudaice din Ierusalim si Babilon contemporane cu invatamantul elenistic.

Cercetatori ca Arthur Rowe au descris clar metodele de memorizare orala ca: repetitia continua, inceperea fiecarei propozitii sau rand cu urmatoarea semn din alfabet, povestirea evenimentelor, folosirea predaniei in forma poetica a versurior, metode utilizate in aceste scoli. In paranteza fie spus, Steiner se refera la o pedagogie ,,greaca" nedistingand intre spartani, atenieni si eleno-macedoneni, o dovada clara a unor gafe in elementare informatii, lucruri datorate diletantismului in materie de cultura, istorie si pedagogie a unui amator autodidact ale carui calificari erau scoala tehnica, un doctorat in filosofie obtinut in conditii neclare la Rostock si "ochii suprasensibili ai clar-vazatorului" de sorginte spiritist-teosofica.

Sistemul aberant de gandire antroposofica da nastere unor afirmatii ca de pilda: "Copilul isi dezvolta dintii sai si oricat de paradoxal ar suna aceasta in zilele noastre, afirmatia continua: pentru functia gandirii." Simpla enuntare a acestei afirmatii, si nu este exclusiv, ne da o idee asupra autorului si nivelul publicului sau, format in marea majoritate din doamnele inaltei societati din vremea sa, preocupate din plictiseala de spiritism, magie, ghicit, ocultism, dornice de a intra in loji masonice mai mult sau mai putin "acceptate".

In domeniul matematicilor pedagogia Waldorf porneste la adunari si scaderi de la rezultat la ipoteza, respectiv de la suma la termeni, de exemplu: "daca ai 7 cat trebuie sa scoti ca sa faca 3? in loc de: cat face 7-4?". La inmultire si impartire este recomandat sa nu se intrebe: ,,cat face 10:2? ci: cu cat trebuie impartit 10 ca sa dea 5?". Motivatiile acestor inversari de procese aritmetice sunt intai de ordin moral se combate tendinta de acumulare egoista (prin insumare). Se recomanda de asemenea si predarea operatiunilor aritmetice intr-o ordine aparte, si anume incepand cu impartirea, tot din aceeasi cauza morala. Este fara indoiala firesc pentru situatia "tanarului bogat", cel ce mosteneste o mare avere sa poata gandi incepand de la o anumita suma, mai mare sau mai mica. Ne intrebam dar cum pot intelege sau primi copii cei saraci, din tara noastra zilelor noastre, sau cei ai emigrantilor din Germania sau Europa de vest acest mod de gandire care nu le este accesibil. Ei nu pot porni de la o "suma", si nu au nimic de impartit, pentru ca nu au constiinta averii, a acumularii deja existente. Impartirea lui "zero" este absurda, ea nu poate face pe un copil de scoala primara sa "inteleaga" nimic concret, nu mai vorbim si de sensul moral.

Aceasta derulare inversa a gandirii este un punct de sprijin in conceptiile didactice ale lui Rudolf Steiner. El a recomandat ca sa se practice in mod constant seara inainte de culcare (retrospectiva zilei) si chiar retrospective saptamanale, lunare, etc. Pana aici un gand sanatos, Sfintii Parinti recomandau cercetarea atenta a cugetului si a pacatelor in scopul cunoasterii de sine si a metanoiei. Dar uite ca la Steiner trebuie procedat cronologic in sens invers, ca si cum s-ar derula un film. Motivatia ar fi faptul ca la iesirea sufletului din corp, prin fata ochilor se perinda intreaga viata in timp de o treime din timpul real trait in sensul recurent, de la moarte la nastere. Este foarte putin cunoscut faptul ca la punerea pietrei de temelie a Goetheanumului (cladirea sediu a Scolii libere de stiinta spirituala de la Dornach, Elvetia), Steiner a rostit rugaciunea "Tatal nostru" de la sfarsit la inceput, procedeu tipic de magie intalnit si in satanism. Aceste ganduri si altele de acelasi fel sunt rodul initierilor oculte din lojile rozicruciene si teosofice, la care se adauga si contributiile creatoare ale celui ce se considera a fi noua calauza spirituala a omenirii, si caruia colegii teosofi ii garantasera o ascendenta de avatari (reincarnari) redutabila: proorocul Ilie, Ioan Botezatorul, pictorul Rafael, poetul Novalis. Aplicarea consecventa a acestor procese de gandire combinata cu metodele de meditatie antroposofica sunt menite sa produca niste mutatii in conexiunile si modul de gandire a creierului uman, o parodie a metanoiei, lucru evident periculos pentru buna functionare a psihicului.

Nu mai putin grava este invocarea Evangheliei Sf. Ioan cu prologul: "La inceput a fost Cuvantul (Logosul)". Pentru Steiner si cei din cercul sau, Logosul inseamna cu totul altceva decat pentru crestini, si anume un principiu solar. Cauza acestei deosebiri este de gasit si in ritualurile masonice de rit suedez in ale caror loji se initiaza ucenici "ioaniti" in fata unui altar pe care se afla o Biblie deschisa la Evanghelia lui Ioan.

In conferinta a XI-a din 15 august, predarea religiei este prezentata astfel: "o scoala (Waldorf) nu trebuie sa fie o scoala cu o amprenta religioasa si filosofica anume." Predarea religiei urmeaza apartenenta confesionala a elevilor. Antroposofia nu trebuie predata in scoala la nici un nivel, ea fiind apanajul adultilor care o pot selectiona si intelege la maturitate. Acest lucru ramane un simplu deziderat utopic inselator deoarece, in realitate, o pedagogie creata de R. Steiner, parintele antroposofiei, cu profesori antroposofi activi, formati in seminariile Waldorf, sau cel putin simpatizanti, cu un anumit plan scolar si metode specifice, nu poate sa ramana "neutrala" din punct de vedere moral-religios. Chiar daca se evita notiunile directe, elementele acestei atitudini se impregneaza in sufletele copiilor incepand cu gradinita (exista si un invatamant prescolar Waldorf de care nu ne-am ocupat in studiul prezent), si putand continua timp de 12 ani. "Libertatea" elevilor de care se face atata caz este desigur stirbita, si
anume chiar la nivelul subconstientului. Au loc desigur si fenomene de respingere a acestei pedagogii, dar ea poate lasa urme negative, un fel de a gandi specific, ce este mai greu de remediat.

Cat priveste predarea crestinismului, Steiner atrage atentia asupra pericolului predarii lui inainte de 9-10 ani. Pana atunci ar trebui sa fie facuta o educatie religioasa panteista. Nu vedem la ce ar mai ajuta atunci atmosfera de slujba religioasa ce se recomanda dar profesorilor, sau chiar asa numitele "inlocuiri de cult" din zilele de duminica. Majoritatea elevilor primei scoli Waldorf erau copii de liber-cugetatori si de atei rupti total de biserica.

Aceste substitute pagano-gnostice nu pot nicidecum inlocui harul autentic ce izvoraste in biserici, in cadrul adevaratelor slujbe, taine si ierurgii. Pentru aceasta constatam inca o termen deosebirile si incompatibilitatile pedagogiei alternative fata de invatamantul traditional si de metodele kerigmatice si catehetice ale Bisericii.

Inspirandu-se in continuare din lumea fantasmelor, Steiner a creat impreuna cu a doua sa sotie, Marie von Sievers, euritmia moderna, care se doreste a fi vizualizarea sunetelor consonantice si vocalice, sau a intervalelor muzicale (terta, cvinta etc.) prin anumite gesturi si miscari ce pretind a fi intocmai cu cele facute de Dumnezeu7 in timpul creatiei. Aceasta noua arta fiind fantasmagorica si nebazata pe nici o traditie, sursa invocata fiind ocultismul si suprasensibilul, ambele deopotriva de neverificabile, putem insuma inca o componenta himerica aflata la baza pedagogiei Waldorf.

O alta trasatura specifica planului de curs al acestei pedagogii alternative este impartirea in asa numitele "perioade". Aceasta inseamna renuntarea la orarul normal, de ex.: 8-9 aritmetica, 9-10 istorie, 10-11 religie etc., si inlocuirea lui cu un obiect principal care se preda 2 ore dimineata timp de 3-5 saptamani. Urmeaza apoi alte 5-6 saptamani cu un alt obiect principal in acelasi moment al diminetii.

La intrebarea indreptatita: ce se intampla in cazul uitarii cunostintelor? Steiner raspunde ca procesul se continua in zonele subconstiente in timpul somnului. Aceste conceptii sunt tipice pentru spiritul locului si epocii in care au aparut: Austria si Germania inceputului de secol XX, cand inflorea scoala psihanalitica a lui S. Freud, continuata de discipolii sai Adler si Jung, creatorii psihologiei moderne. Astfel se pun bazele invatamantului de tip nou new age in care apar meditatiile, concentrarile si relaxarile de tip asiatic yoga, meditatie transcendentala etc. Steiner s-a aratat in principiu adversar al practicilor orientale, etichetate de el ca "luciferice", dar propriile sale conceptii ocultiste pornind din sursa comuna teosofia, gnoza indianista nu se deosebesc esential de acelea.

In aprilie 1924, la cinci ani dupa aparitia primei scoli Waldorf, R. Steiner a tinut cinci conferinte la Stuttgart in fata a 1700 de auditori pe tema "Invatamant si educatie". In linii mari se repeta cele afirmate in cursurile precedente. In cea de-a doua conferinta (9 aprilie) aflam cu oarecare surprindere, chiar din confidenta personala a autorului, o caracterizare pertinenta si la obiect facuta lui Steiner de catre M. Maeterlink in cartea sa La grande Ã©nigme: "El (Maeterlink n.n.) a citit multe carti de ale mele (Steiner n.n.) si spune urmatoarele: Cand cineva incepe sa citeasca vreo carte de-a mea, eu apar ca o persoana echilibrata, logica, precauta. Cu cat avanseaza lectura, pana la sfarsit se pare ca mi-am pierdut mintile." Din pacate Steiner nu a luat in serios aceasta afirmatie indreptatita si a continuat netulburat in eroare.

Sa privim acum pentru o mai clara aplicatie concreta la 80 de ani de la debut, cum se prezinta situatia scolilor Waldorf intr-o tara unde acestea au functionat o lunga perioada, cu insemnate contributii in acest domeniu: Suedia. Desigur ca in acest domeniu suprematia este detinuta in continuare de Germania, tara de origine a acestei pedagogii. In anul 1949 s-a infiintat la Stockholm Kristofferskolan, in 1960 JÃ¤rna Wldorfskola. In 1976 existau 3 scoli, in 1995 s-a ajuns la 23. In toata lumea existau in 1977 150 de scoli, actualmente sunt peste 450. Aceste date sunt luate din cartea lui G. Wilson Jag trodde pÃ¥ Waldorfskolan (Am crezut in scoala Waldorf), in care sunt descrise aprecierile critice ale unui parinte ce a avut un copil la Johannaskolan din orasul Ãrebro. Cartea este instructiva cu toate ca, din pacate, autorul se situeaza pe pozitii umanist ateiste, dar asa cum am observat si in cazul lui Steiner, Wilson emite o unele critici ce se dovedesc a fi fondate si argumentate.

Explicatiile succesului scolilor Waldorf sunt mai intai imaginea negativa (si in cea mai mare parte indreptatita) pe care o au multi parinti despre invatamantul de stat, iar in al doilea rand abilitatea reclamei (in limba spaniola propaganda, termen sugestiv!) si prezentarii acestei "pedagogii a viitorului", libera si superioara celei vechi. In reclamele lor se promite:

    Invatamant RELIGIOS LA ALEGERE,NONCONFESIONALITATE,
    O SCOALA LIBERA SI DESCHISA,
    LIBERTATE INTERIOARA SI INTEGRITATE.

Cum se prezinta in realitate aceste deziderate?

Trebuie reamintit ca la baza planului de invatamant Waldorf se afla sistemul antroposofic pe care aceasta pedagogie sta sau cade. In legatura cu aceasta este foarte nimerit a cita comentariul lui F. Vicedom facut in cadrul sectiunii cultice de inspiratie antroposofica intitulata Die Christen Gemeinshaft (Comunitatea crestina): ,,Aceasta ne duce inapoi spre India. Aceasta imagine cosmogonica, perceptia mistica a unitatii cosmice, invatatura karmica, eliberarea din lanturile materiei, preschimbarea materiei prin sangele lui Cristos, pana si accentul pus pe etica, mijloc al mantuirii, totul vine din India prin intermediul teosofiei. Ideile crestine trebuiesc interpretate prin prisma intelepciunii indiene. Ele se contopesc in gnoza indiana. Omul devine astfel masura tuturor lucrurilor. El trebuie sa se auto mantuiasca si sa se straduiasca pentru a se elibera de cele pamantesti." Aducem in continuare si opinia unui cercetator suedez al religiilor, Hjalmar Sundan: ,,O influenta puternica exercita scolile Waldorf care se numara printre cele mai selecte din Germania si formeaza un fel de elita. In aceste scoli principalul obiectiv nu este invatamantul profan obisnuit, ci introducerea gandurilor antroposofice care produc schimbari in personalitate de o natura neintalnita in cazul scolilor particulare (confesionale n. n.) crestine."

Acest lucru este constatat si de alti autori cum ar fi C. Cumbey si C. Matrisciana in lucrarile lor critice la adresa fenomenului sincretist new age. Autoarele mentionate (si nu numai ele) incadreaza antroposofia si pedagogia Waldorf in cadrul fenomenelor new age. In replica poate fi adus contraargumentul ca antroposofii insisi pot respinge vehement aceasta incadrare, fiind la randul lor critici la adresa miscarii din care nu se socotesc a fi parte. Daca antroposofia si pedagogia Waldorf nu s-au declarat niciodata explicit a fi fenomene new age, nu este mai putin autentic ca au multe identitati ideologice, iar apropierea lor nu este nicidecum fortata.

In anumite cazuri, ca de exemplu la noi in tara, s-a incercat introducerea unor procedee Waldorf in invatamantul comun. Dupa parerea lui F. Calgren, autoritate incontestabila in domeniu, modalitatea aceasta nu poate da rezultatele scontate deoarece specificul pedagogiei Waldorf nu consta in procedee noi si inedite, ci in insasi atitudinea de viata a profesorilor educatori. Atunci s-a incercat compromisul de a avea clase speciale de tip Waldorf in cadrul unei scoli generale. Oricum ar sta lucrurile, datele de baza nu se schimba, iar eventualele influente pozitive ce s-ar putea prelua din aceasta pedagogie sunt atat de diluate homeopatic, ca sa folosim un limbaj specific medicinei antroposofice, ca si dilutia D 30 adica practic nule. Invatamantul de stat are multe carente, multe elemente chiar de structura ce pot fi perfectibile, dar nu orice solutii sunt folositoare.