Recuperatorii de suflete

 

Oamenii, in general, cred in Dumnezeu. Iar cei ce cred in Dumnezeu cred si in Rai si Iad. Si nimeni nu-si doreste sa ajunga in infern, indiferent de virsta sau sex. Cu toate acestea, ce te faci cand preotii sau calugarii iti spun ca nimeni nu te mai poate salva?! Ce te faci cand anatema este aruncata asupra ta si cand nu mai vezi nici o cale de a scapa de focurile cele vesnice?! Unii fac pact cu diavolul si se dedica acestuia, trup si suflet, pe principiul ca daca dupa moarte oricum va suferi, macar pe durata vietii sa se bucure de viata. Altii insa, continua sa caute cu disperare o portita de scapare, pentru a-si salva, in ultima instanta, sufletul. Si cum in economia de piata cererea genereaza automat oferta, si pe “piata spirituala” a aparut o oferta inedita: cei care se numesc singuri: recuperatorii de suflete.

 

Trec ani intregi pina sa gasim o persoana in stare a purta aceasta cruce istovitoare

“Nu este un termen de care sa ne fie rusine”, sustine domnul Matei Dumitru, unul dintre primii in bransa sa. “Pentru ca noi, in fond, nu salvam suflete. Asta fac preotii zi de zi, prin rugaciunile lor, prin ritualurile lor crestine, prin credinta lor. Noi facem ceea ce ei nu pot sau refuza sa faca. Noi recuperam sufletele din miinile diavolului si ajutam oamenii sa traiasca o noua viata”.

 

Departe de a fi atat de simplu pe cat ar parea la simpla vedere, recuperatorii de suflete au o meserie extrem de periculoasa.

“Pentru ca o data ce te lupti cu diavolul si-l invingi, acesta nu te mai slabeste si te ataca mereu. SI mai ales ii ataca pe cei dragi tie. De aceea, recuperatorii de suflete nu trebuie sa aiba familie, altfel vor fi slabi in fata dusmanului cel vesnic”.

Cei care au incalcat aceasta regula nescrisa au fost pedepsiti sa-I vada distrusi pe cei dragi lor, fara ca ei sa-I poata apara. In interiorul ordinului, regulile sunt simple. Nici o femeie nu este acceptata, pentru ca puterea ei spirituala este foarte aproape de cea a fortelor infernale si exista riscul unei rezonante energetice care sa nu fie benefica nici salvatorului si nici celui pentru care se incearca salvarea sufletului. Nici un ritual puternic nu se va savirsi fara prezenta minima a trei recuperatori de suflete. Nici un membru al ordinului nu are familie. Fiecare membru trebuie sa pregateasca, de-a lungul vietii, un altul care sa-I ia locul in clipa in care va pasi hotarul dintre viata si moarte.

 

“Alegerea unui ucenic nu este o treaba usoara. Nu putem merge asa, pe strada si sa spunem, la un moment dat: . Asa ca, de regula, trec ani intregi pina sa gasim o persoana in stare a purta aceasta cruce istovitoare si apoi alti ani pina cand ucenicul isi insuseste arta luptelor spirituale, pentru a fi de ajutor fratilor sai. Tocmai de aceea, intr-o viata de om, putini dunt cei care pot pregati cu adevarat mai mult de trei ucenici”.

 

Rautatea femeii se intorsese impotriva ei

L-am intrebat pe interlocutorul nostru cum isi da seama ca are de-a face cu un suflet ratacat. A zimbit si ne-a spus ca, in plan spiritual, cei initiati aud strigatele de ajutor ale sufletelor deznadajduite.

 

“Intr-o duminica, ma duceam catre biserica sa ascult Sfinta Liturghie, pentru ca noua ne da puteri. Si cum sa va spun, cand mai aveam cateva strazi sa ajung la biserica, dintr-o data vad cum se intuneca totul in jurul meu si din scara unui bloc apare un barbat intre doua virste. Trec de el, dar barbatul incepe sa ma urmareasca. Am schimbat de mai multe ori traseul, dar de fiecare data venea dupa mine. La un moment dat m-am dus la el si l-am intrebat de ce ma urmareste. M-a privit trist si… a disparut. In clipa urmatoare am realizat ca eram in fata unei biserici, alta decat cea la care trebuia sa ajung. Am intrat si am ascultat slujba. La iesire l-am vazut iarasi pe cel care ma urmarise. De data asta, dupa ce m-a privit fara sa scoata nici un cuvint, a pornit inainte. M-am luat dupa el si am ajuns la acelasi bloc unde il vazusem mai devreme. La fel de brusc a disparut, numai ca de data aceasta am simtit cum mi se sfisie trupul in mii de bucati. Am realizat ca este un suflet ratacat. Am batut la cateva usi si am descris barbatul, iar vecinii mi-au indicat apartamentul unde il puteam gasi. Acolo traia o femeie batrana cu fiul ei, paralizat la pat de ani de zile. In acel fiu am descoperit cu stupoare identitatea barbatului care ma urmarise. Mi-am chemat ucenicul si inca doi prieteni si am… recuperat sufletul”.

 

Se pare ca rautatea femeii se intorsese impotriva ei, lovindu-I fiul. Dupa ce sufletul a fost dezlegat de pacatele mamei si recuperat, barbatul a inceput din nou sa umble pe propriile picioare.

 

Diavolul nu se poate pune cu puterea care sta in spatele ritualurilor

Cei care lupta pentru recuperarea sufletelor nu pretind niciodata plata in bani pentru serviciile lor. Cer doar, celui recuperat, ca in fiecare luna sa dea de pomana unui sarac ceva de mincare si sa aprinda la biserica trei luminari: una pentru sufletul cel recuperat; una pentru cei care l-au ajutat sa se intoarca si una pentru Domnul Iisus.

 

“E posibil ca cel caruia ii apartine sufletul sa fi trecut de mult pragul mortii. Aici este mai periculos, pentru ca insusi sufletul ratacat se razboieste cu noi, neputind sa ne perceapa decat ca pe niste dusmani. Si din pacate, unele lupte se pot termina tragic in plan fizic. Acum cinci ani, un prieten al meu a a murit din cauza unui suflet pe care voia sa-l recupereze. A trebuit sa ne stringem mai multi si sa salvam ambele suflete. A fost, cred, cea mai grea lupta de recuperare la care am asistat”, incheie domnul Matei.

 

Cat despre cei care au curajul sa plece dupa sufletele furate de diavol, urmarile lor in plan fizic pot fi numeroase. De la simplele dureri de cap sau ale altor organe, la stari de lesin, la dureri insuportabile, la aparitia unor semne pe trup, la stari permanente de moleseala si somnolenta.

 

“Desi pare ciudat, aceste ultime doua stari sunt cele mai periculoase. Pentru ca arata ca diavolul a reusit sa ajunga pina la sufletulrecuperatorului si ca incearca sa-l smulga de acolo. De aceea, cei mai multi dintre noi, preferam ranile vizibile fizic, indiferent cat de tare dor, in locul acelor stari”. In ceea ce priveste modul in care are loc recuperarea unui suflet, domnul Matei a preferat sa nu ne dea decat detalii generale. Spunea ca face asta pentru binele nostru, intrucat daca diavolul afla ca stim cum I se poate smulge un suflet din mina, ne va ataca imediat si riscam sa ne pierdem si viata si sufletele. Domnia sa sustine ca ritualurile practicate ii pun fata-n fata pe cei implicati: sufletul pierdut, recuperatorii si diavolul, iar diavolul nu se poate pune cu puterea care sta in spatele ritualurilor.

 

“Pentru ca aceasta face parte din forta primordiala, din puterea care a creat totul, la Inceputuri, deci si pe diavol. Cum sa va spun?! E ca si cum un copil de nici un an de zile, care inca nu merge in picioare, ar trebui sa se bata cu un luptator profesMateiist. Asa ca va puteti da seama si singuri care pot fi rezultatele”.

 

Initierea celor initiati

Alexandru Mironescu este in viata de zi cu zi profesor de istorie la un liceu din capitala, iar in particular, un recuperator de suflete si un adevarat arhivar al acestui ordin straniu. Spune ca si-a descoperit vocatia in anul III de facultate, pe cand era intr-un stagiu de pregatire la Blidaru.

 

“Intr-o zi, pe cand faceam noi sapaturi, un coleg de-al meu a descoperit mai multe cioburi de ceramica rosie si un pumnal dacic. Pe ceramica erau niste semne geometrice care noua ni s-au parut doar bine executate. Atunci l-am auzit pe profesorul nostru indrumator, domnul Neagu – Dumnezeu sa-l odihneasca in pace – ca vasul ar fi apartinut unui ordin sacru al dacilor, anume luptatorilor care recuperau sufletele ratacate si le duceau in imparatia lui Zamolxis. La vremea respectiva mi s-a parut o legenda interesanta si doar atat. Abia peste alti 6 sau 7 ani, cand m-am lovit a doua oara de acea legenda, am inceput sa iau lucrurile in serios. SI am cautat in arhive tot ceea ce se stia despre recuperatorii aceia de suflete”.

 

Pina la ora actuala, domnul Mironescu a strins materiale care ar putea acoperi cateva enciclopedii, dar spune ca niciodata nu va publica informatiile descoperite. Nici noua nu vrea sa ne spuna decat lucruri generale. Asa am aflat ca din ordinul respectiv, la inceputuri, faceau partea doar sacerdotii care, in initierile lor, statusera fata-n fata cu Zamolxis, marele zeu al dacilor.

 

“Pentru ca nu toti preotii vechi il vedeau pe marele Zamolxis. Majoritatea doar il auzeau. Iar el, Zamolxis, alegea dintre ei pe cei mai puternici si singurii care ar fi putut infringe puterile altor zei, pentru a recupera sufletele pierdute si a le aduce in imparatia sa. Aici nu vorbim despre initierile in diferite confreerii, cum era cea a lupilor sau a corbilor. Vorbim despre o initiere a celor initiati, lucru care pune in alta lumina faptele respective”. Nimeni nu stie cu exactitate cand a aparut ordinul, dar este cert ca el a fost anterior religiei crestine. SI, lucru si mai ciudat, simbolul ordinului este un corb care poarta in cioc o cruce trigama si in gheare un glob de foc.

 

“Nu trebuie sa ne mire asta, intrucat crucea nu a apartinut evreilor iar simbolul ei nu s-a nascut pe meleagurile vechei Palestine. Intr-o forma sau alta, crucea era cunoscuta de majoritatea popoarelor vechi.

 

Nici macar Diavolul nu-si da seama ca face voia Domnului

 

Parintele Macarie de la o manastire bistriteana sustine ca a auzit de recuperatorii de suflete.

 

“Nu este ceva nou in lume. Au existat dintotdeauna persoane care, instigate de diavol, au sustinut ca pot face mai mult decat face Domnul. Pentru ca, in fond, ei asta fac: trec peste voia Domnului si incearca sa insufle celor multi ideea ca Dumnezeu i-a iertat. Dar scrierile sfinte ne-au avertizat ca vor aparea astfel de oameni care, primind putere de la Diavol, vor putea alunga Diavolul din orice trup si vor implini ritualuri dincolo de puterea firii”.

 

Domnia sa nu crede ca practicantii ritualurilor de recuperare ar fi nestiutori in credinta lor, ci este convins ca toti stiu de unde le vine puterea si ce anume pot savirsi cu ea. De aceea nu are cuvinte de iertare pentru recuperatorii de suflete. Cu toate astea, in sinul Sfintei Biserici sunt si preoti care considera ca ceea ce fac recuperatorii de suflete este un lucru bun.

 

“Sa spunem ca ei au acea putere de la Diavol. Chiar si asa, prin faptul ca o folosesc pentru a face fapte bune, placute Domnului, ar trebui priviti mai cu blindete. In fond ei ajuta persoane deznadajduite sa-si gaseasca un nou scop in viata si mai mult, sa-si schimbe viata, sa duca o viata casta, conform poruncilor Domnului. Cum pot eu sa nu privesc asta ca pe o voie a Domnului, care prin puterea Sa il face pe Diavol sa renunte, de buna voie, la unele suflete ratacate pe care acesta a pus stapinire inca din timpul vietii?! Nici macar Diavolul nu-si da seama ca face voia Domnului”, sustine parintele Iosif, preot la o biserica de pe Valea Prahovei. Este greu de spus cine are si cine nu are dreptate. Dar e sigur ca recuperatorii de suflete sunt printre noi si asta le da sperante celor care si le-au pierdut de tot.

 

Eliszar