Povestea adevarata a unui priculici (varcolac)

Povestea adevarata a unui priculici (varcolac)

Multe povesti adevarate brazdeaza satele romanesti, care mai de care mai de necrezut. Dar, dincolo de ele, exista un sambure de adevar uitat undeva, la batranii comunitatii.

Locuitorii unui sat hunedorean traiesc, de mai bine de 100 de ani, cu frica. Frica nu de unul de-al lor, ci de un slujitor de-al lui Satan, ratacit prin tinutul lor. Este vorba despre un barbat, mort pe la inceputul anilor 1900 si care s-a transformat in priculici.

In traditia noastra populara, priculiciul este asemanator varcolacului, cu exceptia faptului ca nu poate zbura. Mai mult, se spune ca transformarea dinspre om catre priculici incepe in timpul vietii si ajungi sa traiesti o viata dubla: si om si lup. Asa spun localnicii ca s-a intamplat si cu mos Savuta in urma cu un secol. Era temut mosul in localitatea lui si-n satele invecinate, iar despre puterile lui diavolesti sopteau toti. Nici unul dintre cei care erau deochiati de el nu scapa cu viata. Si nimeni nu l-a vazut facand vreo fapta buna in viata lui. Lumea il ocolea, pentru ca nu stiau niciodata ce toane are si daca cel care il inalnea mai ajungea acasa sau nu. Tata Maria, o batrana din sat, isi aminteste ca bunica ei ii povestea cum a vazut, o data, iesind de sub straiele lui mos Savuta o coada ca de lup.

La moartea batranului, localnicii au rasuflat usurati. Dar si dincolo de moarte batranul si-a terorizat semenii.

“Io imi aduc aminte, de pe vremea cand eram copil, ca bunii nostri spuneau ca mos Savuta - Doamne apara-ne de cel Rau – facuse pact cu Diavolul, adica isi vanduse sufletul. Intelegerea era ca, in timpul vietii, sa-i dea lui Diavolul puteri asupra oamenilor, asa, de viata si de moarte. Si tot omul care murea de deochiul lui, Diavolul ii lua sufletul. Numai ca, atunci cand i s-o apropiat ceasul sa moara, Savuta o-ncercat sa-l pacaleasca pe Diavol, ca sa nu-i ia sufletul. Si o facut el niste vraji mari, ca stia multe si o chemat spirite din ceea lume, ca sa-l apere de Diavol. Si-atunci l-o blestemat Satana sa traiasca vesnic si sa sufere mereu. Si s-a transformat in priculici de-atunci.”

Aste au fost cuvintele lui Sandu Irimia, om de 76 de ani.

Si mai spun localnicii ca multa vreme priculiciul le omora vitele din sat, ca sa se hraneasca cu sangele lor. Si dupa ce ani intregi au trait in teroare, s-au adunat localnicii si au hotarat ca venise vremea sa scape de necurat. Si-au cautat mormantul lui mos Savuta, pana l-au gasit, cu ajutorul unor babe vrajitoare, intr-o poiana din mijlocul padurii. Au sapat si au gasit mortul cu burta in jus, neputrezit. Au luat cadavrul, i-au infipt un tarus in inima si i-au dat foc. Iar cenusa au luat-o si-au ingropat-o in pamant sfintit, la cimitirul lor. Si de atunci, se spune ca priculiciul nu a mai omorat nici o vita. Doar ca, din cand in cand, in zilele de Sfantul Andrei, mos Savuica mai apare pe ulitele localitateaui, fara sa faca rau nimanui – poate si din cauza ca localnicii, in acea zi dau cu usturoi pe usile caselor. Se uita lung la cei care-l privesc de dincolo de perdea, ca si cum i-ar cunoaste pe toti si pleaca mai departe, asteptand ziua in care isi va fi indeplinit blestemul.

Eliszar