PNEUMATOMANISMUL

PNEUMATOMANISMUL

In a doua jumatate a secolului 5 apare o alta miscare teologica, sustinatorii careia au primit numele de Pneumatomanism (luptatori impotriva Duhului Sfant). Daca Arius nega Dumnezeirea Fiului, atunci Macedonie (intemeietorul acestei teze) nega dumnezeirea Duhului Sfant. Aceasta a fost ca o noua forma a arianismului. Si Duhul Sfant, in conceptia macedonienilor, era o creatie.

Primul care s-a ridicat impotriva pneumatomanilor a fost Vasile cel Mare. Vasile afirma ca Duhul Spirit este de aceeasi demnitate cu Tatal si cu Fiul. El este egalul, nu inferiorul lor. Asa cum fara un Hristos intrupat ca om mantuirea oamenilor ar fi fost imposibila, asa si fara un Duh Sfant, inteles ca fiind de aceeasi fiinta cu Fiul si cu Tatal. Daca Hristos si Duhul Sfant sunt creatii, atunci si noi ramanem inchisi in planul creat, coruptibili si muritori. Miscarea a fost combatuta la Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol in anul (381). Daca problemele trinitare s-au rezolvat la intaiele doua Sinoade, problema hristologica, privind raportul firii divine si raportul firii umane din persoana lui Iisus, a fost discutata pe parcursul a patru Sinoade Ecumenice.