Padurea blestemata

In urma cu mii de ani, acest pamant era strabatut de paduri nesfirsite. Uneori asta era in avantajul locuitorilor, care se puteau sa se retraga din calea navalirilor, alteori era in dezavantaj, pentru ca adaposteau hoarde pradalnice de jefuitori care nu iertau pe nimeni, trupurile celor pradati putrezind pe locul unde fusesera doboriti.

Astazi, multe din padurile de altadata - sau mai exact ce a ramas din ele – sunt bintuite de umbrele trecutului, bune sau rele, deopotriva, care nu-si mai gasesc drumul, fiind inchise de blestemele trecutului. La Calugareni exista o padure ciudata ramasita a batrinilor Codrii ai Vlasiei. Localnicii prefera sa o ocoleasca, chiar daca asa isi prelungesc drumul cu mai bine de 30 de minute. Ciudatenia e ca nici un animal ti nici o pasare nu traieste in padurea respectiva. Si cum toate zonele de padure au un numesi padurea in cauza se numeste “Padurea boierului Stroiescu” sau “Padurea strigoiului”.

Pentru ca se spune c-ar fi bintuita de unul din fostii proprietari. Despre Mihnea Stroiescu se spune ca ar fi fost un boier mare pe vremea lui Serban Voda, la inceputul secolului al XVII-lea. Iar in vremurile acelea de restriste s-a hainit boierul. Vremurile erau tulburi in tara, turcii calcau hotarul des, iar boierii sprijineau cand pe un candidat cand pe altul pentru a ocupa tronul Tarii Romanesti. Adunase Boier Mihnea pe linga el o serie de mercenari si tineau calea tuturor trecatorilor. Pe toti cei care ii oprea ii jefuia. Si pentru ca sa nu existe martori incomozi, ii ucidea pe toti. Se povesteste ca in felul asta a strins averi nemasurate boierul si de ce avea mai multi bani de aia voia si mai multi.

Lovea deopotriva romani, turci sau alti straini aflati in trecere pe drumul Calugarenilor. Batrinii spun ca o singura data si-a calcat pe inima boierul si a iertat de la moarte o tinara unguroaica foarte frumoasa pe care a luat-o de sotie. Cum a facut, cum nu a facut, dar l-a convins unguroaica pe Stroiescu sa plece impreuna la Viena. Acolo i-a cheltuit toti banii la jocuri de noroc si pe tot felul de petreceri. Blestemul celor ucisi l-a ajuns pe boierul roman si a ramas sarac lipit. Nu a mai ramas cu nimic, pana si mosiile din tara si le-a vindut ca sa-i faca pe plac femeii. Pana la urma unguroaica la parasit pentru un lord englez, iar romanul s-a intors in tara.

Aici se aflase cate ceva despre viata destrabalata pe care o dusese in strainatate iar cativa dintre mercenarii pe care ii folosise fusesera prinsi de domnia cea noua si vorbisera despre actiunile lor comandate de Stroiescu. Iar domnitorul daduse porunca sa fie prins si adus la judecata vinovatul. 2 ani de zile a reusit boierul sa fuga de oamenii domniei, dar pana la urma i s-a dat de urma in zona Calugarenilor. Din pacate, chiar inainte de a-l prinde, a reusit sa scape in padurea blestemata. De atunci nimeni nu a mai auzit nimic de el. O perioada de timp localnicii care treceau prin padure povesteau ca vedeau tot felul de umbre si uneori, din turmele si cirezile care se abateau prin zona mai disparea cate un animal. Se zvonea ca strigoiul boierului era cel care ii ataca pe cei ratacati si tot el minca si vitele. Daca e adevarat sau nu, asta e greu de spus.

Dar e o certitudine faptul ca nici o vietate nu traieste in padurea respectiva. Poate din cauza blestemelor, poate din cauza umbrelor celor ucisi aici sau poate din cine stie ce cauze naturale care nu se cunosc pana la ora actuala. Doar undeva, aproape de mijlocul padurii creste o planta agatatoare, un fel de liana care nu se gaseste in padurile din tara noastra si care se inalta pe copaci sufocandu-i si uscandu-i. Gurile rele spun ca liana a crescut din locul in care a fost ingropat boierul si ca rautatea omului s-a transmis si asupra plantei. Ce e adevarat si ce e doar legenda, e greu de spus. Pana la elucidarea misterului “Padurea strigoiului” va continua sa fie bantuita de fantome si ocolita de oameni.

Eliszar