NESTORIANISMUL

Doctrina sustinuta de patriarhul Nestorie al Constantinopolului (380-440), care atribuia lui Iisus Hristos doua persoane: una umana (omul Iisus) si una divina (Logosul, Cuvantul, Hristos). Natura umana este distincta si independenta; de aceea in Iisus Hristos au existat doua subiecte. Nestorianismul a fost condamnat de Sinodul Ecumenic de la Efes (431) pentru ca refuza Mariei titlul de Nascatoare de Dumnezeu (Maica Domnului).

Pentru Nestorie, firea umana a fost nu numai completa si independenta, compusa din trup cu suflet si din intelect/vointa, ci a avut si Ego-ul ei propriu, care se pastreaza impreuna cu persoana Cuvantului. Unirea n-ar fi decat o simpla asociere a celor doua persoane, corespunzatoare celor doua firi. Incercand sa solutioneze logic prezenta lui Iisus in chipul uman, Nestorie ajunge sa formuleze ideea unei a treia persoane, persoana unirii, care le leaga pe celelalte doua si este cea care propovaduieste, face minuni, mananca alaturi de apostoli si ucenici. O consecinta a nestorianismului este faptul ca nu mai recunoaste in Maria pe Maica Domnului, care pentru aceasta conceptie este Nascatoare de Iisus si nu Nascatoare de Dumnezeu, cum afirma Biserica.

Deci, Nestorie sustinea ca in Iisus Hristos au existat practic doua persoane: persoana divina a Fiului lui Dumnezeu, nascut din Dumnezeu-Tatal si persoana uman-istorica, cu care s-a nascut din Maria. Conceptia nestoriana era ca Maria n-a nascut pe Dumnezeu (Fiul este Dumnezeu), ca sa merite sa fie numita Nascatoare de Dumnezeu (Theotokos), ci doar pe Hristos-omul, propunand astfel denumirea de Hristotokos. Nestorianismul a fost combatut la Sinodul III din Efes.