Nebunia oracolelor si a vrajilor

Nebunia oracolelor si a vrajilor

din “Diavolul si magia”

Culegere de texte patristice si traducerea lor în neogreaca de
Ieromonahul BENEDICT AGHIORITUL

Partea a II-a

Nebunia oracolelor si a vrajilor

“Ca sa stie fiecare dintre voi sa-si stapâneasca vasul sau în sfintenie si cinste. Nu în patima poftei cum fac neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu” (I Tesaloniceni 4, 4-5).

Cuvântul acesta se îndreapta înainte de toate spre cei cazuti în cea mai mare nepasare.
Daca evreii atunci puteau fi învinuiti de nepasare, ce iertare am putea dobândi noi si cum ne vom apara la judecata, noi, care primind un har atât de mare, am sfârsit în aceeasi saracie duhovniceasca ca si ei?

Multi se folosesc si astazi de aceasta boala, magia, si îsi ruineaza viata.

Cuprinsi de nebunie îsi lasa viata în mâinile oracolelor si, în afara de faptul ca Il supara pe Dumnezeu si ca se departeaza de El, drept rasplata primesc si mai multe întristari si dureri, departându-se, totodata, si de lupta pentru virtute.

Diavolul îi convinge, cu mestesugurile acestea, pe cei mai saraci la minte ca nu de ei însisi atârna faptele lor bune sau rele, cele pline de virtute sau de stricaciune, facându-i sa creada ca n-au fost cinstiti vreodata cu libertatea de-a alege.

El urmareste sa câstige doua lucruri, care sunt si cele mai îngrozitoare: mai întâi sa ne opreasca de la straduintele si de la ostenelile pe care le primim de buna voie, ca sa dobândim virtutea si apoi sa ne rapeasca darul cel mare dat noua de Dumnezeu, adica libertatea.

Satana a strecurat în om aceasta boala îngrozitoare care se cheama când vrajitorie, când semne, când despartirea zilelor în bune si rele, când învataturi viclene despre aflarea sortii sau multe altele, rasturnând lucrurile si întorcându-le pe dos.
(Cuvânt la Isaia, cap. II PGB 8, 280-282. PG 56, 35)

Jertfele omenesti. Mortii care vorbesc

Ce poti sa spui, va zice cineva, când multi vrajitori rapesc prunci, îi ucid si le poruncesc apoi sufletelor lor sa-i slujeasca când fac farmece?

Cum poti cunoaste ca asa se întâmpla? E adevarat ca multi o spun, cum ca magii jertfesc prunci, dar, spune-mi, de unde poti sti ca sufletelor pruncilor îi ajuta în treburile lor vrajitoresti?

Unii care au demon, spune evanghelistul, striga în gura mare “Eu sunt sufletul lui cutare care a fost ucis”. Dar si acesta este tot un viclesug si o capcana diavoleasca. Striga nu duhul mortului, ci diavolul, care se preface a fi acela si care astfel ar voi sa-i însele pe cei ce-l asculta.

Daca un suflet s-ar fi putut întrupa într-un demon, cu atât mai mult ar fi putut intra în propriul sau trup. ?i apoi, cum sufletul unuia care a fost omorât ar putea conlucra cu cel ce l-a omorât?

Cum ar putea omul face ca o putere netrupeasca sa devina fiinta întrupata?

Daca acest lucru este cu neputinta pentru trupuri si un om nu poate preface un trup omenesc în trupul unui magar, cu atât mai mult este cu neputinta pentru suflet, care e nevazut si pe care nimeni nu-l va putea transforma într-o existenta demonica.

Prin urmare, toate acestea sunt cuvinte babesti si de speriat copiii.
(Cuvântul XXVIII la Evanghelia dupa Matei PGB 10, 256-258. PG 57, 353)

Crestinii se leapada de satana prin Sfântul Botez

Sa spui fara încetare aceste cuvinte “Ma lepad, de tine satana!”. Nimic nu ne acopera mai bine decât ele daca le si urmam.

Va cer sa învatati aceste cuvinte, voi, care urmeaza sa va botezati. Ele sunt legamântul vostru cu Domnul.

Când mergem sa cumparam un sclav îl întrebam mai întâi pe el, care urmeaza sa fie vândut, daca doreste sa ne slujeasca. Hristos la fel face. De vreme ce urmeaza sa-L slujesti, te va întreba mai întâi daca vrei sa lasi tiranul crud si neîndurator si apoi îti primeste legamântul, pentru ca El nu voieste sa-ti fie Stapân decât daca-L primesti de buna voie.

Vezi, dar, iubirea de oameni a Domnului. Noi de pilda, mai întâi îi întrebam pe sclavii care sunt de vânzare si numai dupa ce ne spun ca doresc sa ne slujeasca dam pretul cerut. Hristos nu face la fel. El a platit dinainte pretul cerut pentru noi toti, cinstitul Sau sânge, fiindca zice: “Cu pret ati fost cumparati” (I Corinteni 7, 23).

?i nici asa nu ne sileste, daca nu vrem, sa-L slujim, ci ne spune ca, daca nu avem placerea si nu voim sa primim sa ne fie Stapân, nu ne sileste si nici nu ne constrânge.

Noi, dar, sa nu cumparam niciodata robi rai, iar daca vreodata vom fi facut-o, atunci i-am cumparat cu gând rau si la fel a fost si pretul.

Hristos, însa, cumparând robi nerecunoscatori si nelegiuiti, a platit pretul cel mai scump, un pret cu mult mai mare, atât de mare încât nici un cuvânt si nici o notiune nu-l poate cuprinde.

Hristos n-a dat pentru noi cer si pamânt si mare, ci ceva mai scump decât toate, sângele Sau. Cu sângele Sau ne-a cumparat Domnul. ?i dupa toate acestea nu cere marturii sau acte, ci se multumeste doar cu niste simple cuvinte.

Daca spui din toata inima: “Ma lepad de tine, satana, de toate lucrurile tale si de toti slujitorii tai”, cu aceste cuvinte El a primit totul.

Asa sa zicem: “de tine ma lepad, satana”, fiindca pe acestea ni le va cere în ziua judecatii. Sa le pazim, asadar, ca sa dam înapoi neatinsa garantia pe care a pus-o pentru noi.

Capcanele satanei si semnele

Capcanele satanei sunt teatrele, hipodromurile, toate pacatele, deosebirea zilelor în bune si rele, proorocirile, ghicitorilor si semnele. ?i care, întreaba, care sunt semnele?

De multe ori se întâmpla ca, iesind cineva din casa, sa-i iasa în cale un om însemnat, fie ca are doar un ochi, fie ca e schiop, si crede ca e semn rau.

Aceasta este înselatoria Diavolului. O zi nu devine rea daca te întâlnesti cu un neputincios, ci daca traiesti în pacate.

De un singur lucru sa te pazesti când iesi din casa, sa nu te întâlneasca pacatul, pentru ca pacatul ne trage în jos si fara el nici diavolul nu ne poate vatama cu nimic. Ce spui? Vezi un om neputincios si cugeti ca e semn rau, dar nu vezi deloc cursa pe care ti-o întinde vicleanul, facându-te sa intri în razboi cu cineva care nu ti-a gresit cu nimic si sa fii dusman fratelui tau fara pricina.

Când Dumnezeu ne-a poruncit si pe vrajmasi sa-i iubim, tu te întorci cu sila de la unul care nu ti-a gresit cu nimic si caruia nu-i poti afla nici o vina? Nu întelegi cât de mare e batjocura, nu vezi câta este rusinea, sau mai bine zis, nu vezi cât de mare este primejdia?

Sa mai spun ceva si mai vrednic de râs? Mi se face rusine, dar ma voi stradui, totusi, s-o spun pentru mântuirea voastra.

Daca ne iese în cale, se spune, o fecioara, asta înseamna ca ziua va fi pierduta. Dar daca ne întâlnim cu o desfrânata, înseamna ca ziua ne e priincioasa si ca ne va adune câstig mult. V-ati acoperit fata si v-ati lovit fruntea? V-ati uitat în jos? N-o faceti acum, când vorbim despre ele, faceti-o când le vedeti.

Vezi cum diavolul si-a împletit si aici plasa ca sa ne prinda, ca sa ne întoarcem de la cea înteleapta si cuminte si s-o iubim pe desfrânata.

Auzindu-l satana pe Hristos spunând “Oricine se uita la femeie, poftind-o, a si savârsit adulter cu ea în inima lui…” (Matei 5, 28), vazându-i apoi pe multi biruind desfrânarea si voind sa-i întoarca iarasi la pacat în alt chip, se foloseste de aceasta superstitie ca sa-i faca sa le priveasca cu multumire pe femeile desfrânate.

Ce sa mai spunem de cei ce zic descântece si-si pun talismane sau îsi leaga la cap si la picioare monede de bronz de pe vremea lui Alexandru Macedon? Acestea ne sunt nadejdile, ca dupa cruce si dupa moartea Stapânului nostru sa ne asteptam mântuirea de la chipul unui împarat grec?

Nadejdea noastra este Crucea lui Hristos

Înca n-ai aflat câte a facut pentru noi Crucea lui Hristos? A desfiintat moartea, a stins pacatul, a facut zadarnic iadul si pe diavol l-a facut neputincios.

Nu este Hristos vrednic sa credem ca ne poate tamadui trupul? Când a înviat toata omenirea, nu ai încredere ca te poate tamadui si pe tine? De ce aparare crezi ca vei avea parte în ziua judecatii, spune-mi?

” Femeia este crestina …”

Porti nu numai talismane, dar te duci si la descântatori si aduci în casa tot felul de babe baute si nebune.

Nu ti se face rusine si nu rosesti, dupa atâta învatatura, sa te aduni cu unele ca ele?

Partea cea mai înspaimântatoare a înselaciunii este ca, sfatuindu-te si cerându-ti noi sa te îndepartezi de ele, crezând ca te aperi, zici: “Femeia aceasta nu face decât sa spuna descântece si este crestina, pentru ca nu rosteste altceva decât numele lui Dumnezeu”.

Uite, pentru asta o urasc în primul rând si ma întorc cu scârba de la ea, fiindca se foloseste de numele lui Dumnezeu ca sa-L huleasca. Spunând ca e crestina face ce fac si idolatrii.

Dar demonii însisi rosteau numele lui Dumnezeu, si erau demoni; desi spuneau despre Hristos: “… Te stim cine esti: Sfântul lui Dumnezeu ” (Marcu 1, 24), Domnul i-a certat si i-a izgonit.

Va rog, dar, sa ramâneti curati si neatinsi de înselaciune si cuvântul meu sa-l aveti drept toiag (…) Odata cu cuvintele acestea sa-ti închini fruntea si ai sa vezi ca nu numai omul care ti-a iesit în cale, dar nici diavolul însusi nu te va putea vatama, vazându-te pretutindeni aparat de aceste arme …
(Cateheza I PGB 30, PG 570-576)

Cea mai rea superstitie

În mijlocul vaietelor si tulburarii aceleia intra apoi si preotul care le înspaimânta pe rude mai rau ca febra, parând mai necrutator ca moartea; se pare ca, daca intra un preot în casa unui bolnav, le umple pe rude de o deznadejde mai mare decât deznadejdea din cuvintele doctorului; ele socotesc ca prezenta preotului e mai degraba un semn aducator de moarte decât fagaduiala vietii vesnice.
(Cateheza IX PGB 30, PG 522)

Demonii nu tamaduiesc

Astepti, poate, sa te tamaduiasca demonii? Când Hristos le-a îngaduit sa intre în porci, nici n-au asteptat si i-au si împins sa se arunce în mare fara sa le pese câtusi de putin de ei. Le va pasa, crezi, de trupurile oamenilor? Bine ar fi macar de nu i-ar mai omorî pe oameni si de nu le-ar mai voi raul.

Te-au scos din rai, ti-au rapit cinstea pe care o aveai în ceruri si vrei acum sa-ti vindece trupul? Sunt lucruri de râs si basme. Demonii stiu sa faca numai rau si sa aduca numai vatamare, nu si sa vindece.

Nu le e lor mila de suflet si, spune-mi, le va fi mila de trup? Ei nu se straduiesc decât sa-l îndeparteze pe om de împaratia lui Dumnezeu si tu crezi ca ar voi sa-l izbaveasca de boli? Nu
l-ai auzit pe profet, sau, mai bine zis, pe Dumnezeu, Care graieste prin profet, spunând ca nu pot face nici rau nici bine? ?i, chiar daca ar putea si ar voi sa tamaduiasca, lucru cu neputinta, tu oricum pazeste-te sa primesti în schimbul unui câstig mic si vremelnic, osânda vesnica, îti tamaduiesti trupul ca sa-ti pierzi sufletul? Nu e un târg bun. L-ai mâniat pe Dumnezeu, Facatorul trupului si îl chemi sa te vindece pe diavol, care-ti vrea doar raul? Cum, atunci, sa nu te momeasca lesne, cu stiinta lui vindecatoare, orice idolatru si cum sa nu te faca sa crezi si sa slujesti dumnezeilor neamurilor?

Vracii, cu mestesugul lor, pe multi i-au tamaduit de boli si pe multi ce erau bolnavi i-au facut sanatosi. Numai ca pentru aceasta trebuie sa fii partas la necinstirea lui Dumnezeu. Departe de noi un asemenea gând! Asculta ce spune Moise iudeilor: “De se va ridica in mijlocul tau prooroc sau vazator de vise si va face înaintea ta semn si minune. ?i se va împlini semnul sau minunea aceea, de care ti-a grait el, si-ti va zice atunci: sa mergem dupa alti dumnezei, pe care tu nu-i stii si sa le slujim acelora. Sa nu asculti cuvintele proorocului aceluia sau ale acelui vazator de vise…” (Deuteronom 13, l-3).

Aceasta înseamna ca daca vreun prooroc se va arata, va face semne, va învia morti, va curata leprosi sau va vindeca schilozi si te va chema, aratându-ti aceste minuni, sa nu mai crezi în Dumnezeul tau si sa te lepezi de El, sa nu crezi în puterea lui. Domnul Dumnezeul tau te încearca ca sa vada daca-L iubesti din toata inima ta si din tot sufletul tau.

Este limpede, dar, ca demonii nu vindeca. Daca totusi Dumnezeu le îngaduie cândva sa tamaduiasca vreo boala, asa cum fac oamenii, este ca sa te încerce si nu pentru ca Dumnezeu n-ar sti, ci ca sa înveti sa nu-i suferi pe demoni nici daca tamaduiesc.

Dar ce vorbesc eu de tamaduirea trupului? Daca cineva te sperie cu gheena ca sa te lepezi de Hristos, sa nu primesti. Daca-ti fagaduieste cineva împaratie cerându-ti în schimb sa te îndepartezi de Fiul Unul Nascut al lui Dumnezeu, sa te întorci de la el, sa-L urasti - sa fii ucenicul lui Pavel si cu râvna sa repeti cuvintele pe care le-a vestit fericitul si viteazu-i suflet: “Caci sunt încredintat ca nici moartea, nici viata, nici îngerii, nici stapânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile. Nici înaltimea, nici adâncul si nici o alta faptura nu va putea sa ne desparta pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos lisus, Domnul nostru” (Romani 8, 38).

Pe el nu-l despart de iubirea lui Hristos nici îngerii, nici puterile, nici cele prezente, nici cele viitoare si nici vreo faptura, iar pe tine te departeaza de El vindecarea trupului? Ce iertare vom putea noi primi? De Hristos trebuie sa ne temem mai tare decât de gheena si pe El trebuie sa-L dorim mai aprins decât orice împaratie.

Daca se întâmpla si ne îmbolnavim, e mai bine sa ramânem bolnavi, decât sa fim tamaduiti de niste demoni si sa ne lepadam de Dumnezeul nostru. Pentru ca, desi ne tamaduiesc, în fapt, mai mult ne vatama decât ne sunt de folos. Ei sunt de folos trupului, care oricum are sa moara si sa putrezeasca nu peste mult timp, dar vatama, în schimb, foarte tare sufletul, care este nemuritor. ?i, asa cum fac negustorii de sclavi, momind copii cu bunatati (dulciuri, naut prajit, sau multe altele), rapindu-le libertatea si chiar si viata, tot asa fac si demonii, fagaduind vindecarea unui madular al trupului, dar facându-ne sa pierdem mântuirea sufletului.

Noi, iubitilor, sa nu îngaduim una ca asta. Sa avem grija si sa ne pazim cu orice chip de necredinta si de a ne lepada de Dumnezeul nostru. Oare Iov n-ar fi putut sa creada cuvintelor femeii sale si sa-L blesteme pe Dumnezeu si sa scape de nenorocirea care daduse peste el? Caci spunea: “Blesteama pe Dumnezeu si mori.’” (Iov 2, 9). Iov, însa, a preferat sa rabde, sa se topeasca pe picioare si sa sufere plaga pe care nimeni altul n-ar fi putut-o îndura decât sa scape de cumplitele chinuri si de nenorociri, blestemându-L pe Dumnezeu.

Pe el sa-l imiti. Chiar daca diavolul îti promite sa te scape de necazurile care te coplesesc, nu-i crede lui si nu-i ceda. Fa si tu asa cum a facut dreptul Iov, care nu s-a lasat convins de vorbele nevestei sale, ci a ales sa rabde boala mai bine decât sa-si piarda credinta si mântuirea sufletului.

Dumnezeu nu te paraseste atunci când îngaduie sa te îmbolnavesti si sa suferi cele mai grele boli, ci voieste sa te faca si mai plin de slava si mai stralucit. Rabda, dar, cu tarie ca sa auzi si tu: “Nu crezi ca de aceea am facut ce am facut, ca sa Ma arat drept?” (Împotriva Iudeilor I, PGB 34, 132-138. PG 48, 854-855)

Mai bine moarte decât sa primim vindecare de la demoni

De aceea ne numim si suntem crestini, ca sa facem ascultare lui Hristos si nu sa alergam la dusmani. Daca cineva urmeaza o terapie si îti spune ca demonii îl tamaduiesc si ca de aceea alerga la ei, tu descopera-i aceluia vrajile, cuvintele magice, amuletele si farmecele pe care le fac.

Pentru ca nu par sa vindece în alt fel si, de altfel, nici nu vindeca cu adevarat - sa nu fie! Eu merg si mai departe si spun ca, si de-ar vindeca în realitate, mai bine sa mor decât sa alerg la vrasmasii lui Dumnezeu ca sa ma fac bine. Ce folos am daca trupul meu se însanatoseste, dar îmi pierd sufletul? Care este câstigul daca izbutim sa scapam de suferinta în aceasta viata, daca vom fi trimisi sa ardem în focul vesnic? (…)

Firea celui ce iubeste este sa nu-l paraseasca pe cel iubit, chiar daca cei ce cauta a-l departa de el învie si morti. Daca Domnul a spus aceste lucruri si iudeilor, cu atât mai mult ni le spune noua, pe care ne-a ridicat la o învatatura mai buna, carora le-a deschis poarta învierii si pe care i-a îndemnat sa nu se ocupe cu cele prezente, ci sa aiba toata nadejdea îndreptata spre viata viitoare.

Esti chinuit de vreo boala a trupului? Aminteste-ti de Iov

Ce spui? Ca te întristeaza si te necajeste o boala trupeasca? Dar n-ai patimit înca tot ce a patimit fericitul Iov, sau, mai bine spus, nici cea mai mica parte din câte a suferit el.
Ia aminte ca, dupa ce a pierdut turmele de oi si de vite si pe toate celelalte, într-o singura clipa si-a pierdut si toti fiii si fiicele. Toate într-o singura zi! Aceasta fiindca trebuia ca pe luptator sa-l doboare nu numai firea ispitelor, ci si navala lor, una dupa alta.

Dupa toate acestea, dupa ce trupul i-a fost atins de o plaga necrutatoare, a mai vazut, sezând în baliga, cum din tot trupul îi ieseau viermi, facându-se priveliste de mare jale pentru cei care-l priveau.

Acest om drept, adevarat, cinstitor de Dumnezeu care statuse departe de orice viclenie! ?i nu aici s-au oprit nenorocirile, ci dureri înfricosate îl încingeau zi si noapte si o foame ciudata îl chinuia, caci zice: “… inima mea s-a dezgustat de pâinea mea” (Iov 6, 7).

În fiecare zi era batjocorit si ocarât si avea de înfruntat sudalmi si râsete. Caci spune: “Slugile mele si copiii nascuti din coapsa mea s-au ridicat împotriva - mea. În visele mele domneste frica si tulburate sunt gândurile mele” (traducere interpretata a autorului).

Nevasta îl sfatuia sa scape de toate acestea, spunându-i: “Blesteama pe Dumnezeu si mori” (Iov 2, 9). Blesteama-L pe Dumnezeu, îi zicea, si vei scapa de toate durerile.

De ce oare nu l-a convins acest îndemn pe dreptul Iov, ba dimpotriva, mai mult l-a facut sa creada în Dumnezeu? Mai mult l-a întarit, încât si-a certat nevasta.

A preferat sa sufere, sa fie umilit si sa patimeasca rele fara numar, decât sa se izbaveasca de ele blestemându-L pe Dumnezeu.

Aminteste-ti de paraliticul din Evanghelie si de Lazar

Asa a facut si paraliticul care de 38 de ani îsi rabda suferinta în tacere, alergând în fiece an zadarnic la scaldatoare. Îi vedea pe altii cum se tamaduiesc, fiindca veneau cu ajutoare, iar pe sine singur în neputinta lui.

?i n-a alergat la ghicitori, nu s-a dus la magi, nu si-a legat de trup filacterii (nota), ci a asteptat rabdator ajutor de la Domnul. De aceea, la sfârsit, Dumnezeu l-a tamaduit printr-o mare minune.

Iarasi, Lazar, toata viata lui s-a luptat cu foamea, cu boala si cu singuratatea. Nu doar 38 de ani, ci toata viata. ?i-a dat sufletul la poarta curtilor bogatului, batjocorit, si umilit de toti, înfometat si el însusi hrana câinilor.

Neputinta trupului sau era atât de mare încât nici pe câinii, care veneau sa-i linga ranile, nu-i putea goni. Nu s-a dus la magi, n-a chemat vrajitori si n-a facut nimic din cele oprite, ci a ales sa moara mai bine, suferind toate relele, decât sa-si tradeze, cât putin, dreapta credinta.

Ce iertare vom avea noi de la Domnul când acestia doi au patimit atâtea rele si niciodata nu
s-au plâns si n-au cârtit, iar noi, cum avem putina fierbinteala sau ceva rani, alergam la sinagogi sau îi chemam acasa pe magi si pe vrajitori?

N-ai auzit ce spune Sfânta Scriptura? Spune asa: “Fiule! Când vrei sa te apropii sa slujesti Domnului Dumnezeu, gateste-ti sufletul tau spre ispita, încordeaza inima ta si fii tare si sa nu te tulburi în timpul încercarii. (…) Tot ce ti se va întâmpla, primeste cu placere si în necazurile tale fii îndelung-rabdator. Ca în foc se lamureste aurul, iar oamenii cei placuti Domnului, în cuptorul smereniei. Crede în El si-ti va ajuta tie…” (Întelepciunea lui Sirah 2, l-6).

Daca tu îti biciuiesti servitorul si el, dupa ce a primit 30 sau 50 de bice îti cere sa-i redai libertatea sau doreste sa mearga la alt stapân si o si face ducându-se la altii care te urasc si pe care-i ridica împotriva ta, va mai capata vreodata iertare de la tine. Va putea cineva sa mijloceasca pentru el în fata ta? In nici un chip. De ce oare?

Pentru ca un stapân trebuie sa-l pedepseasca pe robul sau. Dar nu numai atât. Nici o iertare nu poate avea, fiindca, daca tot trebuia sa fuga si sa-si afle undeva adapost, nu la dusmanii stapânului sau trebuia sa mearga si nici la cei ce-l urasc, ci la prietenii lui adevarati.

Când Dumnezeu te încearca, nu alerga la vrajmasii Lui

Când vezi ca Dumnezeu te pedepseste, nu alerga la vrajmasii Lui, adica la iudei, ca sa nu-L mânii mai rau, ci alerga la prietenii Lui, la mucenici, la sfinti, la cei ce l-au bineplacut si au multa îndrazneala la Dânsul.

De ce vorbesc eu de robi si de stapâni? Nici un fiu nu poate face una ca asta parintelui sau, chiar daca l-a biciuit, si nici nu se poate lepada de rudenia cu el (…)

Chiar daca plânge si se vaieta, toti îi spun acelasi lucru: “Tatal tau te-a biciuit, el este stapânul tau si are dreptul sa faca orice, de aceea rabda-le pe toate de la el fara sa te plângi” .

Atunci, daca robii îi rabda pe stapâni si copiii îi rabda pe parintii lor care, de multe ori, nu pe drept îi pedepsesc, tu nu-L poti rabda pe Dumnezeu când te pedepseste numai ca sa te îndrepte?

Dumnezeu Care e mai presus decât toti stapânii, Care te iubeste mai mult decât îsi iubeste orice parinte copilul si Care nimic nu face din mânie, ci pe toate le rânduieste spre binele si folosul tau? Daca te loveste vreo boala neînsemnata, pe data te lepezi de stapânirea Lui, alergi la demoni si dezertezi la sinagogi?

Ce iertare crezi ca mai poti avea? Cum crezi ca-L vei mai putea îmblânzi? Nici macar altul, chiar de ar avea îndrazneala lui Moise, mijlocind pentru tine, tot nu-L va mai putea îmblânzi.
Sau n-ai auzit ce i-a grait Domnul lui Ieremia despre iudei? Asculta: “?i mi-a zis iarasi Domnul: Chiar Moise si Samuel de ar sta înaintea Mea, sufletul Meu tot nu s-ar îndupleca spre poporul acesta…” (Ieremia 15, 1).

Exista, dar, pacate mai presus de orice iertare si de orice aparare. Sa nu atragem asupra noastra, dar, mânia cea mare a lui Dumnezeu.

Chiar daca te vindeci de fierbinteala, ramâne mucenicia constiintei

Chiar daca unii cred ca se tamaduiesc de fierbinteala rostind cuvinte magice, în realitate nu se tamaduiesc, pentru ca îsi îmbolnavesc constiinta cu o fierbinteala mult mai de temut, fiindca în fiece zi îi împunge fara mila gândul si îi biciuieste constiinta care le spune: “L-ai necinstit pe Dumnezeul tau, ai gresit în fata Lui, ai calcat legamintele tale cu Iisus. Pentru o boala neînsemnata ti-ai lepadat dreapta-credinta”.

Ce crezi, numai tu ai fost bolnav? Nimeni n-a cutezat una ca asta, pe când tii, cel neputincios si slab cu duhul, ti-ai jertfit sufletul. Cum te vei apara în fata lui Hristos? Cum îl vei mai chema în rugaciunile tale? Cu ce cuget vei mai intra în biserica? Cu ce ochi îl vei mai privi pe preot? Cu ce mâna vei mai atinge sfânta masa? Cu ce urechi vei mai asculta la liturghie Sfintele Scripturi?

Acestea o sa le auzi în fiecare zi, deoarece constiinta te va biciui neîncetat, iar gândurile te vor împunge. Ce sanatate mai e si asta, când în launtrul nostru avem asemenea judecatori?

Dar, daca vei avea putina rabdare si dispret pentru cei ce voiesc sa-ti descânte sau sa-ti atârne pe trup amulete si de-i vei goni din casa cu ocari, atunci constiinta ta se va usura. Chiar daca arzi într-una de fierbinteala, sufletul tau simte o alinare mai binefacatoare, mai blânda si mai buna decât orice racorire, oricât de dulce, a trupului.

Când primesti descântecul, chiar de esti sanatos, te afli într-o stare mai rea decât cei ce au fierbinteala, punând la socoteala si pacatul.

Dar, daca ai febra sau alte multe necazuri, daca-i alungi pe spurcatii aceia, vei fi mai sanatos decât cel mai sanatos om, pentru ca te vei simti mândru în cugetul tau, sufletul tau se va bucura si se va veseli, constiinta te va lauda, va încuviinta toate faptele tale si îti va zice: “Sa traiesti, omule, robule al lui Hristos, ca esti barbat credincios si luptator al dreptei-credinte”.

Tu, care ai preferat sa mori în chinuri decât sa te lepezi de dreapta-credinta, te vei afla împreuna cu mucenicii când va veni ziua. Caci, precum mucenicii au ales sa fie biciuiti si sa îndure chinuri mari ca sa ramâna cinstiti, tot asa si tu astazi. Ai preferat sa fii biciuit si chinuit de febra si de rani decât sa alergi la descântece si la cuvinte pagânesti sau la amulete.

Hranit cu astfel de nadejdi, nici n-ai sa simti chinurile. Chiar daca nu mori din fierbinteala de acum, vei muri, poate, din pricina alteia. Daca nu murim azi, murim mai târziu.

Ni s-a dat un trup stricacios, dar nu ca din pricina neputintelor sale sa ne pierdem credinta, ci ca prin patimile lui sa ajungem la dreapta credinta. Daca suntem cu luare-aminte, aceasta stricaciune si moarte a trupului nostru ni se vor face pricina de cinstire si ne vor da multa îndrazneala când va verii ziua aceea, si nu numai atunci, ci si în aceasta viata.

Daca-i vei alunga pe vrajitori cu ploaie de ocari din casa ta, toti auzind aceasta te vor lauda, te vor admira si îsi vor spune unul altuia: “Cutare, desi era bolnav si suferea si-l tot rugau unii si altii, îl tot îndemnau si sfatuiau sa primeasca descântece de leac, n-a primit, ci le-a raspuns: ”Mai bine mor asa decât sa ma lepad de dreapta mea credinta”.

Dupa laude va veni si admiratia celor care vor auzi de aceste fapte ale tale si toti se vor minuna si-L vor slavi pe Dumnezeu. Vei fi mai cinstit decât câte statui? Mai slavit decât câte chipuri vei fi? De câta cinste nu vei fi vrednic? Toti te vor lauda, te vor ferici, îti vor da cununa si ei însisi vor deveni mai buni, mai plini de râvna si îti vor imita curajul.

?i daca altul va face la fel, tu vei lua rasplata, fiindca tu ai fost primul care a dovedit râvna. ?i se vor lauda nu numai izbânzile, ci te vei izbavi si curând de boala. Pentru ca aceasta viteaza hotarâre a ta îl va face si pe Dumnezeu mai binevoitor fata de tine. De asemenea, toti sfintii, simtind bucuria din râvna ta, se vor ruga din adâncul inimii lor pentru tine.

Gândeste-te si la rasplata pe care o vei primi-o în viata viitoare

Daca în viata aceasta acestea sunt rasplatile curajului tau, gândeste-te câte cununi vei primi în viata viitoare, când, înconjurat de îngeri si de arhangheli, va veni la tine Hristos, te va lua de mâna, te va duce în mijlocul tuturor, toti vor asculta si Dânsul va zice: “Omul acesta, cuprins odata de fierbinteala, când altii îl îndemnau sa scape de boala, el în numele Meu si din respect pentru Mine, i-a alungat si i-a dispretuit pe toti cei care-i fagaduiau sa-l tamaduiasca cu descântece, alegând sa moara decât sa se lepede de iubirea lui pentru Mine”.

Daca Domnul Iisus pe cei ce I-au dat sa bea, L-au îmbracat si L-au hranit, îi duce în mijlocul cetelor ceresti sa-i laude, cu atât mai mult îi va duce si îi va lauda pe aceia care din iubire pentru El au suferit fierbinteala.

Nu este acelasi lucru a da pâine si a îmbraca pe cineva cu a suferi ani nesfârsiti o boala, caci a suferi este mai mare lucru. Cu cât mai nesuferita este durerea, cu atât mai stralucita va fi cununa.

Sa ne gândim la aceste lucruri si când suntem sanatosi si când suntem bolnavi si sa le spunem si altora. Daca vreodata se va întâmpla sa ne loveasca o fierbinteala pe care simtim ca n-o vom putea îndura, sa ne spunem si noua deopotriva acelasi lucru.

Ce, daca s-ar întâmpla sa ne lege si sa ne duca la judecata învinuiti de oarece pricina si apoi sa ne atârne pe o cruce si ne sfâsie coastele, n-am fi nevoiti sa înduram toate si fara voie si fara vreun câstig sau plata?

La asta sa ne gândim acum si sa avem în vedere ca îndurând cu rabdare boala ce ne-a fost data, vom avea si plata de la Dumnezeu si ca plata aceasta are puterea de a-l ridica pe cel cazut în pacate.

Adu-ti aminte câte au îndurat dreptii

Fierbinteala e mare? N-o mai poti îndura? Compar-o, atunci, cu focul gheenei de care, oricum, vei scapa daca primesti sa o rabzi cu toata taria.

Adu-ti aminte câte au îndurat apostolii, adu-ti aminte de dreptii care toata viata si-au petrecut-o în dureri si necazuri. Adu-ti aminte de fericitul Timotei care n-a murit din pricina bolii, ci a vietuit si s-a însotit cu ea pe toata viata, caci Pavel ne spune: ”…foloseste putin vin pentru stomacul tau si pentru desele tale slabiciuni” (I Timotei 5, 23)

Daca acest om drept si sfânt, caruia Dumnezeu i-a încredintat ocrotirea întregii lumi, care învia morti, alunga demoni si tamaduia boli nenumarate, a patimit atâtea rele, ce aparare vei avea tu în fata Domnului Hristos, când tulburi atâta lume si atâta te plângi pentru niste slabiciuni trecatoare?

Vrei sa ai parte de adevarata mucenicie?

N-ai auzit ce spune Scriptura: “Caci Domnul cearta pe cel pe care-l iubeste si ca un parinte pedepseste pe fecioria care li este drag” (Pilde 3, 12)

Câti si de câte ori n-au voit sa ia cununa de mucenic? Aceasta este adevarata cununa a muceniciei; nimeni nu se face mucenic doar daca nu primeste sa aduca jertfa idolilor, alegând moartea mai bine decât sa le slujeasca lor.

Cu adevarat marturisitor este acela care pazeste toate poruncile lui Hristos, chiar daca pentru aceasta primeste moarte de la cei ce-i poruncesc sa se lepede de El.

Ca sa întelegi ca aceasta este mucenicia cea adevarata, adu-ti aminte cum a murit Ioan si din ce pricina si cum a murit si Abel. Nici unul din ei n-a vazut jertfe fumegând pe altar, nici nu s-au închinat statuilor si nici nu li s-a poruncit sa jertfeasca demonilor, ci unuia i s-a taiat capul, fiindca l-a certat pe Irod, iar celalalt a fost ucis de mâna fratelui sau pentru ca L-a cinstit pe Dumnezeu cu jertfa mai bogata decât el.

Au fost ei oare lipsiti de cununa? Cine ar cuteza sa spuna una ca asta? Înainte de toate, aceasta moarte are puterea de a-i convinge pe toti ca Abel si Ioan se afla printre primii mucenici.

Daca doresti sa afli ce a hotarât Dumnezeu pentru ei, asculta ce spune tot Pavel, caci e limpede ca prin gura lui a grait Sfântul Duh: “… le poruncesc nu eu, ci Duhul …” (I Corinteni)

Ce spune, asadar? Dupa ce a început cu Abel, spunând despre el ca a adus Domnului jertfa mai bogata decât fratele sau Cain si ca din aceasta pricina a murit, ajungând apoi la prooroci, despre Ioan spune:”… au fost taiati cu fierastraul, altii au murit ucisi cu sabia …” (Evrei 11, 37)

Dupa ce pomeneste si alte morti întru mucenicie, adauga: “De aceea si noi având împrejurul nostru atâta nor de marturii sa lepadam orice povara si …sa alergam cu staruinta în lupta care ne sta înainte” (Evrei 12, 1)

Vezi ca pe Abel l-a numit mucenic, ca si pe Noe, pe Avraam, pe Isaac si pe lacov, pentru ca toti au murit pentru Dumnezeu, cum spune tot Pavel: “Mor în fiecare zi…” (I Corinteni 15, 31). Chiar daca nu murea, el astepta moartea cu bucurie.

Asa si tu, daca nu primesti nici vraji, nici descântece si mori rabdând boala, esti cu adevarat mucenic, fiindca, desi altii îti fagaduiau sa te izbaveasca de suferinta, cerându-ti sa te lepezi de dreapta ta credinta, ai ales moartea, ramânând în dreapta-credinta.

Diavolul este ucigas de oameni

Am spus aceste lucruri pentru laudarosii care striga ca demonii tamaduiesc. Ca sa cunosti ca nu este adevarat, asculta ce spune Domnul Hristos despre diavol: “El, de la început a fost ucigator de oameni…” (Ioan 8, 44)

Dumnezeu îl numeste “ucigator de oameni” si tu alergi la el ca la doctor? Cum te vei apara, spune-mi, când vei fi învinuit ca ai socotit mai vrednice vrajile decât ce a lasat Domnul Hristos?

Când Dumnezeu îl numeste “ucigator de oameni”, tu primesti vrajile si descântecele celor ce striga lucruri împotriva dumnezeiestii rânduieli si spun ca diavolul poate vindeca boli si neputinte?

Nu arati ca mai mult te încrezi în ele decât în Dumnezeu, chiar daca n-o spui în cuvinte? ?i daca diavolul este ucigas de oameni este limpede ca si demonii care-l slujesc sunt la fel.

Domnul Hristos te-a învatat ca asa este, prin faptele si lucrarile Sale. Atunci când le-a îngaduit demonilor sa intre în turma de porci, au aruncat toata turma în mare (Matei 8, 28-32), ca sa înveti ca si oamenilor le-ar fi putut face acelasi lucru, daca Dumnezeu le-ar fi îngaduit.

Dumnezeu, însa, i-a oprit si nu i-a lasat. Demonii au aratat ce sunt în stare sa faca cu puterea pe care au capatat-o asupra porcilor. Au aratat ca, nefiindu-le mila de ei, cu atât mai mult nu s-ar da în laturi sa ne faca acelasi lucru si noua.

Bizuieste-te pe frica de Dumnezeu

Nu te lasa purtat, iubitul meu, în ispita de fagaduielile lor mincinoase, ci ramâi statornic în teama de Dumnezeu. Vrei sa stii cum sa intri fara primejdie în sinagoga? Însemneaza-ti fata cu semnul crucii si pe data, puterea cea vicleana ce locuieste în sinagoga se va departa de la tine.

Daca nu-ti închini fata, atunci înca din fata portii ti-ai lepadat armele si vicleanul, vazându-te descoperit si lipsit de aparare, te va da nesfârsitelor rele.

De ce trebuie sa spun eu toate acestea? Pentru ca si tu crezi, în sinea ta, ca e foarte mare pacat sa mergi în locul acela viclean. Tu singur o arati, caci te duci la sinagoga pe ascuns, poruncind robilor, prietenilor si vecinilor sa nu te spuna preotului si, daca vreunul din ei te va certa, te superi (…)

Spune-mi, sunt, oare, îngaduite aceste lucruri? Chiar de-ar fi sa înfrunti moartea de nenumarate ori, chiar de-ar fi sa patimesti rele fara numar, n-ar fi mai bine sa le rabzi pe toate, oricât de îngrozitoare ar fi, decât sa ajungi de râsul si de batjocura spurcatilor acelora si sa ai cugetul greu? Va spun toate acestea nu doar ca sa le ascultati, ci sa-i vindecati si pe cei ce sufera de asemenea boli care ne sperie …
(Împotriva Iudeilor VIII PGB 34, 390-408. PG 48, 935-940)

Bolnavii care nu-i cheama pe magi, primesc cununa de mucenic

Ai cazut bolnav? Vin multi sa te vada. Unii staruie sa chemi vraci, altii sa porti talismane, spunându-ti ca raul va fi mai mic.

Tu rabzi suferinta, temându-te de Dumnezeu, cu curaj si cu staruinta, alegând sa patimesti orice, decât sa alergi la leacurile idolatorilor. Asteptând cu staruinta ajutor de la Domnul si patimind vei primi cununa muceniciei. ?i sa nu cumva sa te îndoiesti. Cum si în ce fel, îti voi arata.

Asa cum un martir al lui Hristos sufera cu vitejie toate chinurile naprasnice, dar nu primeste sa slujeasca idolilor, asa si tu rabzi durerile bolii tale, ca sa nu te folosesti de nimic din cele ce sunt ale diavolului si sa nu faci cele ce-ti porunceste.

Patimile mucenicilor sunt mai grele? Da, dar si suferintele tale sunt mai lungi, si, prin urmare, biruinta este la fel de mare. De multe ori, însa, si o boala poate pricinui dureri cumplite. Când fierbinteala îl face pe unul sa arda si tare îl mai supara, iar el nici nu vrea sa auda de vrajitori, gonindu-i pe toti care-l îndeamna sa-i cheme, nu si-a împodobit el, oare, crestetul cu a mucenicilor cununa?

Mucenic se socoteste si cel ce a pierdut bani si da slava lui Dumnezeu

Iarasi, sa zicem ca unul a pierdut bani. Nu sunt, oare, multi aceia care-l îndeamna sa mearga la ghicitor? Îl opreste, însa, frica de Dumnezeu. Nu prefera el sa nu mai capete banii înapoi decât sa nu asculte de Domnul? Plata lui este aceeasi cu a unuia care a dat bani saracilor, daca, dupa ce i-a pierdut, I-a multumit lui Dumnezeu în loc sa mearga la ghicitori. A ales sa nu-i mai ia decât sa-i ia în felul acesta.

Asa cum cel ce miluieste saracii, temându-se de Dumnezeu, prefera sa lase din banii lui acelora care au nevoie, si tu, tot fiindca esti cu frica de Dumnezeu, lasa banii pe care i-ai
pierdut sa fie ai acelora care ti i-au furat si nu mai cauta sa-i iei înapoi (…)

Nu-i asa ca, temându-te de Domnul, nu blestemi? Ca tot din frica de El nu te duci la ghicitori? ?i nu-i asa ca I-ai multumit lui Dumnezeu când ceva rau ti s-a întâmplat? Atunci esti întocmai ca cel ce a dispretuit banii, pentru ca, daca nu i-ai fi dispretuit, si purtarea ta ar fi fost alta.

Nu este acelasi lucru a medita cum sa dispretuiesti banii cu a suferi o paguba când nu te astepti. Asa paguba devine câstig si nu vei mai fi pagubit, ci câstigat din ispitirile diavolului

Cum devine paguba câstig

Te-ai suparat când diavolul te-a lasat fara bani? Supara-l si tu si nu-i da nici o satisfactie. Daca te duci la ghicitori, îl multumesti pe diavol. Daca-L multumesti, însa, pe Dumnezeu, atunci l-ai lovit de moarte pe diavolul.

Baga de seama ce se întâmpla. Daca mergi la ghicitori, nici banii nu-i vei mai gasi, fiindca nu sta în puterea lor sa stie unde sunt, chiar daca mai si izbutesc si spun câteodata si, pe lânga asta, îti mai pierzi si sufletul. Pe deasupra, vei fi si de râsul fratilor tai si pe toate le vei pierde în chip rau. Diavolul, stiind ca nu poti rabda paguba si ca pentru bani L-ai lepada si pe Dumnezeu, îti da banii înapoi ca sa te mai poata însela o data si sa te departeze de Dumnezeu.

Daca se întâmpla ca ghicitorii sa-ti spuna ceva adevarat, nu-i admira, caci diavolul nu are trup. El îi înarmeaza pe jefuitori, caci fara el ei n-ar putea nimic. Iar daca-i înarmeaza, stie si unde sunt banii strânsi, îsi cunoaste bine slugile. Nici nu-i de mirare.

Daca vede ca te superi pentru paguba, mai adauga una, dar daca vede ca nu-i dai nici o importanta si ca o dispretuiesti, se va departa din drumul tau. Diavolul face cum facem si noi; noi le aratam vrajmasilor nostri lucruri care ar trebui sa le pricinuiasca durere, dar daca vedem ca nu se tulbura, îi lasam în pace si ne departam. Tot asa si el.

Ce spui? Nu vezi ca oamenii daca-i apuca vreo furtuna pe mare, nici nu le mai pasa de bani, ci îsi arunca comorile în apa ca sa alunge prapadul?

Ce spui, omule? Esti de partea furtunii si a naufragiului? Tu singur, cu mâinile tale, îti arunci avutia în mare înainte sa vina valurile cele mari sa ti-o smulga? De ce chemi naufragiul mai înainte sa fie?

Asa va întreba un om care lucreaza pamântul si nu calatoreste niciodata pe mare si care nu-i cunoaste primejdiile. Marinarul, însa, care stie bine ce stihii fac ca marea sa fie calma si ce stihii stârnesc furtuna, va râde, spunându-i: îmi arunc bogatiile în mare tocmai ca sa alung furtuna.

Asa gândeste si unul care stie rânduiala lucrurilor si cum apar primejdiile în viata. Când vede ca se apropie furtuna si ca duhurile rautatii vor sa prapadeasca o corabie, îsi arunca singur toti banii pe care-i mai are.

?i s-au furat bani? Tu fa milostenie si usureaza corabia. Ai fost jefuit? Tu da ce ti-a mai ramas lui Hristos. Asa vei mângâia si saracia unora. Usureaza corabia, nu mai tine nimic ca nu cumva sa se umple de apa.
(Cuvântul III la Epistola I catre Tesaloniceni PGB 22, 416-423. PG 62, 413-414)

De ce se împlinesc profetiile ghicitorilor?

?tim ca exista gheena, stim ca exista împaratia cerurilor si judecata. Sa nu credem, dar, în lucruri nebunesti. De ce, poate starui cineva, se împlinesc proorocirile ghicitorilor? Se împlinesc pentru ca tu crezi în ele. Te-au robit, sunt stapânii vietii tale si o conduc dupa cum le place.

Spune-mi, va putea o capetenie de tâlhari, având în mâinile si în puterea sa un fiu de rege, care a dorit sa stea la el, fie cautându-si pacea, fie priindu-i tovarasia lui, sa-i spuna regelui daca fiul lui e mort sau daca mai traieste? Fireste ca va putea. De ce fireste? Nu pentru ca poate vedea în viitor, ci pentru ca el este stapân pe soarta copilului, având putinta de a-l omorâ sau de a-i lasa viata, de vreme ce copilul se afla în puterea sa.

De asemenea, poate spune daca e bogat sau sarac, pentru ca îi sta în putere. Din nefericire, cei mai multi oameni din lume s-au predat diavolului.

Atunci când omul se obisnuieste sa creada în asa-zisa putere a acestor amagitori, nu face altceva decât sa-i ajute sa-si sporeasca faima; caci daca nimeni nu da atentie profetiilor care nu se împlinesc, toti vorbesc de profetia, una singura, care s-a adeverit vreodata, undeva.

Daca au vreo putere sa prezica viitorul, adu-i la mine, credinciosul. ?i n-o spun laudându-ma, caci nu e un lucru de mândrie sa scapi de ei. Sunt plin de pacate si din pricina acestor prezicatori nu ma pot arata cu smerita cugetare. Pe toti îi voi face de râs, cu harul lui Dumnezeu.

Adu-l la mine pe vrajitor si, daca are putere sa le vada pe cele viitoare, sa-mi spuna atunci ce-o sa mi se întâmple si ce are sa fie mâine. Dar n-o sa-mi spuna. Fiindca ma aflu în puterea împaratului, si nu în puterea lui. Eu sunt supusul lui Hristos, si nu supusul lui. Eu stau departe de pesterile si de ascunzatorile lor, ferite de privirile oamenilor, fiindca eu sunt ostas al împaratului meu.

Daca puteau cunoaste viitorul, trebuia sa-l prezica pe al lor

Cutare a furat, spune ghicitorul, si cutare l-a pârât. Nimic nu e adevarat, e o minciuna jalnica. Ghicitorii nu stiu nimic, caci, daca ar sti câte ceva, ar trebui mai întâi pentru sine sa profeteasca, sa spuna cum fura darurile si jertfele idolilor si unde s-a dus tot aurul.

De ce n-au descoperit preotilor lor unde sunt ofrandele? Atunci, nimic nu stiu. Nici unde sunt banii, nici ca aveau sa arda temple si multi odata cu ele. De ce nu-i preocupa mântuirea turmei lor? Lumea crede ca au avut succes daca vreodata, undeva li s-au împlinit prezicerile.

La noi, la crestini, sunt profeti ce nu dau gres niciodata. Nu prevestesc un lucru, iar la altul dau gres, ci toate câte le spun ei sunt adevarate. Acesta este semnul ca sunt cu adevarat înainte-vazatori.

Dovezi ca prezicatorii sunt putin credinciosi sau necredinciosi

Va rog, de credeti în Hristos, opriti-va din aceasta nebunie. Iar daca nu credeti, de ce va terfeliti si va amagiti pe voi însiva? Pâna când veti schiopata de amândoua picioarele? Iar tu de ce te duci la vrajitor, de ce întrebi? Cum ai venit si ai întrebat, te-ai si robit. Vii la vrajitor si-l întrebi pentru ca îl crezi. Nu, nu cred, spune, ca e adevarat ce zice, dar îl întreb ca sa-l încerc.

Voind sa-l ispitesti si sa vezi daca are cu adevarat putere, mi te arati a fi mai degraba un om care se îndoieste, si nu unul care e convins ca e înselat.

De ce-l întrebi pe ghicitor ce are sa ti se întâmple? Daca el îti spune ca va fi ceva, sa faci în asa fel încât sa nu se întâmple. Asta nu înseamna ca trebuie sa crezi în idoli, dar nebunia n-ar mai fi asa de mare.

Cei ce le dau ascultare prezicatorilor, nimic altceva nu câstiga decât o durere mai mare. Daca o întâmplare prevestita nu se adevereste, ramâne durerea care-i distruge.

Daca era spre binele nostru sa ne cunoastem viitorul, Dumnezeu ni l-ar fi dezvaluit fara pizma, de vreme ce El ne-a daruit cerul, caci spune: “… toate câte am auzit de la Tatal Meu vi le-am facut cunoscute” si “… De acum nu va mai zic slugi… ci V-am numit pe voi prieteni” (Ioan 15, 15).

Asadar, de ce nu ne descopera si noua viitorul? Pentru ca nu a voit sa ne ocupam cu asemenea lucruri si nu din pizma. De altfel, tainele Sale le-a facut cunoscute celor vechi, precum proorocia despre asina sau altele asemenea, pentru ca ei erau prunci, cu duh curat.

Noua, însa, nu ne spune nici un cuvânt si nici nu voieste sa cunoastem lucruri din viitor, fiindca nu voieste sa ne ocupam cu ele.

Ce învatam de aici? Ce n-au învatat ei, prezicatorii, anume ca a cunoaste viitorul nu are nici o însemnatate. Noi am învatat, însa, ca vom învia, ca suntem nemuritori) ca vom fi nestri-caciosi, ca viata nu are sfârsit, ca toate vor trece, ca vom fi rapiti în nori, ca cei rai vor fi pedepsiti si înca multe altele, care nu sunt minciuna.

Nu e mult mai bine sa stii toate acestea decât sa-ti gasesti asinul care se ratacise? Uite, ti-ai gasit asinul! Care-i câstigul? N-o sa-l mai pierzi niciodata, altfel? Sau, daca nu-l mai pierzi tu, o sa te piarda el pe tine când vei muri.

Lucrurile de care-ti vorbeam, însa, daca dorim sa le pastram, ale noastre sunt pe vecie. Acestea sa le cautam si sa le urmam, ele ramân si sunt sigure. Sa nu mergem la ghicitori, nici la prezicatori sau la oracole, nici la sarlatani, ci numai la Dumnezeu, Care pe toate le cunoaste cel mai bine, fiindca numai de la El vom descoperi toate câte trebuie sa le stim si numai asa vom dobândi toate cele bune.
(Cuvântul VIII la Epistola a II-a catre Timotei PGB 23, 624-628.PG 62, 648-650)

Uneltirile diavolului prin care ne pierdem sufletul

Barbati si femei, ocoliti oracolele si prezicerile dupa zborul sau maruntaielor pasarilor, pentru sunt nimicuri ale idolatorilor sl ale ratacitilor ce spun ca croncanitul corbului, zgomotul pe care-l face si un soricel sau o bârna care trosneste sunt semne prevestitoare.

Lor le sunt placute întâlnirile cu oameni pacatosii si se feresc de cei ce traiesc în virtute si cucernicie, ca si cum ar fi pricina a muri de rele.

Fii atent câte sunt mestesugirile diavolilor. Nu se multumeste sa ne vada despuiati de virtute si sa avem mintea la rele si la pacate, ci ar voi sa ne faca sa-i urâm si pe cei ce duc o viata curata.

Nu voieste numai sa ne vada facând rele, ci grija lui este, sa ne obisnuiasca cu relele si cu pacatul, ca sa ne pregateasca sa ne predam cu totul lor, fericiti. Sa nu credeti ca sunt lucruri mici sau întâmplatoare, ci sunt lucruri ce au putere sa scufunde un suflet si sa-l faca sa cada pâna în fundul iadului.
Cateheze I PGB 30, PG 352-354)

“Sunt sufletul lui cutare”

Voiesc sa va scot din suflet o boala grea. Multi naivi cred ca sufletele celor ce mor de moarte naprasnica si în mari chinuri se, prefac în demoni. Nu este cu putinta, nu este! Nu sufletele lor se prefac în demoni, ci sufletele celor ce traiesc în pacate, si nu pentru ca esenta lor s-ar schimba, ci din pricina înclinarii lor spre rau (…)

De ce ne-a strecurat diavolul o asemenea învatatura vicleana, pentru ca a vrut sa surpe slava martirilor si sa ne faca sa ne temem de ei, pe unii care au avut parte de un sfârsit înfricosator, si sa le faca o faima rea.

Desigur, n-a reusit, pentru ca mucenicii îsi pastreaza neatinsa stralucirea si slava. Dar a mai nascocit ceva, si mai îngrozitor. I-a convins pe iudei, pe magi, pe slugile lui, sa ucida mii de tineri nechibzuiti, în nadejdea ca acestia se vor preface în demoni si îi vor sluji. Dar nici acest lucru nu este cu putinta, nu este. Întreaba cineva: ce mai ai de zis despre demonii care vin si spun : ”Eu sunt sufletul monahului cutare”?

Eu le raspund: tocmai de aceea nu cred, fiindca o spun demonii. Acestia nu fac altceva decât sa-i însele pe cei care îi asculta. De aceea si Pavel, chiar daca graitau adevarul, le-a închis guta, ca sa nu capete prilej si sa amestece adevarul cu minciuni si în felul acesta sa se faca crezuti.

S-a tulburat duhul apostolului auzindu-i zicând: “… acesti oameni sunt robi ai Dumnezeului celui Preaînalt care va vestesc voua calea mântuirii…” si a certat duhul pitonicesc, poruncindu-i sa iasa. ?i ce lucru rau strigau? Dar, pentru ca multi din oamenii simpli nu stiu sa-i deosebeasca pe demoni de spusele lor, odata pentru totdeauna i-a împiedicat sa se faca crezuti. Esti unul dintre cei nevrednici, spune apostolul, carora nu le este îngaduit sa vorbeasca si atunci taci si închide-ti gura. Nu tie îti e data propovaduirea, ci apostolilor. A lor este cinstea aceasta. De ce furi ce nu-i al tau? Taci, tu nu ai cinste.

Astfel a facut si Hristos. Când demonii I-au spus: “Te stim cine esti” (Marcu l , 24) i-a certat cu asprime, învatându-te pe tine sa nu asculti cu nimic de demoni, chiar daca ce zic este adevarat.

Cunoscând, dar, bine toate acestea, nu trebuie în nimic sa-i dam ascultare diavolului, ci, chiar de-ar spune ceva adevarat, sa ne ferim si sa ne întoarcem de la el. învatatura “Cea adevarata si mântuitoare o putem afla nu de la demoni, ci din Sfânta Scriptura.

Asculta ce spune Pavel ca sa te convingi ca un suflet ce a iesit din trup nu se supune demonilor: “Caci cel care a murit a fost curatat de pacat” (Romani 6, 7), adica nu mai pacatosul stie.

Asadar, cum diavolul nu poate sili un suflet care locuieste în trup, cu atât mai mult nu poate face aceasta când sufletul, îsi paraseste trupul.

Atunci, poate întreba cineva de ce unele suflete pacatuiesc desi nu le poate sili? O fac cu voia lor fiindca aceasta este alegerea lor, predându-se de buna voie diavolului care nu-i obliga si nu le constrânge în nici un fel.

Au dovedit-o toti cei care s-au ridicat mai presus de capcanele lui. Pe Iov, de pilda, desi s-a straduit din rasputeri sa-l doboare, dându-i sa sufere toate relele, n-a reusit sa-l convinga sa-L blesteme pe Dumnezeu: ”De aici ne dam seama limpede ca doar de noi atârna sa dam sau sa nu dam ascultare îndemnurilor lui viclene, ca diavolul n-are nici o putere sa ne constrânga si ca nu ne aflam sub puterea lui tiranica”.
(La saracul Lazar, II PGB 25, 448-450. PG 48, 983-984)