Ramele de peste un metru
In anul 1981, domnul Mihai Rusu, biolog, avea sa uimeasca lumea cercetatorilor prin descoperirea facuta. Aflat intr-o calatorie de vara cu niste prieteni geologi, a descoperit niste rame (viermi) care depasesc un metru si care traiesc in calcarele din Muntii Apuseni. Rame uriase mai fusesera descoperite, unele chiar in zona Banatului, despre care se stia ca pot atinge usor lungimea de aproape un metru. Numai ca cele din Apuseni le depaseau aproape dublu in lungime, pe primele.
"Initial am crezut ca am de a face cu un hibrid pe care trebuia sa-l denumesc si sa-i gasesc o noua clasa. Apoi, la insistentele unor colegi de ai mei, am crezut ca este vorba despre niste mutatii genetice datorate uraniului – nimeni nu se mai fereste ca din Apuseni s-a extras uraniu din care U.R.S.S. isi facea rachetele intercontinentale".
Dar analizand ramele din alte zone cu extrageri de uraniu, nu a constatat nici o asemanare cu cele din Apuseni, chiar daca si in zonele respective erau ceva mai mari decat in mod obisnuit. Apoi a incercat sa vada daca de vina nu e continutul pamantului, mai ales ca Apusenii sunt putin deosebiti de ceilalti Carpati, fiind formati practic din varteje de calcare, in pozitii care mai de care mai ciudate. Datorita continutului mare de calcare, muntii sunt foarte calzi in interior, asigurind conditii proprice pentru fauna zonala. S-a incercat analiza solului, in speranta ca se vor gasi anumite minerale care ajuta metabolismul, dar totul a fost inutil.
Efect de piramida sub Apuseni?!
Singura idee care justifica existenta uriasilor subterani era inacceptabila. Cineva spusese ca totul are legatura cu circuitul energetic care trece prin zona Apusenilor, cu faptul ca in trecutul indepartat acolo fusese o zona considerata sfanta de autohtoni.
“Teoria era foarte asemanatoare cu cea a fortei geometrice din interiorul piramidelor. Ca se spune ca, la moartea faraonilor, in interior era pusa o forta demonica, forta care, sub actiunea energiei care circula prin structura piramidala, se marea de la un an la altul, pina ajungea la dimensiuni colosale. Asa le-au gasit pramii arheologi care au fost atacati si ucisi de acei demoni ajunsi la maturitate deplina. Cam astfel se spunea si despre rame, ca ar fi crescut datorita amplificarii energetice din zona. Normal ca o astfel de supozitie nu putea fi acceptata in vremurile acelea...”
Ramele astea traiesc in imediata apropiere a solului, mai mult pe deasupra, nu cum s-ar astepta cei mai multi, in sol. Habitatul lor e practic imediat sub frunzele si radacinile macinate de ploi. Putine sunt cele care traiesc sub pamant iar atunci se deplaseaza foarte greu din cauza lungimii.
"Cand am gasit-o pe prima, m-am speriat, am crezut ca e un sarpe. Eu plecasem sa caut niste calcare si m-am trezit cu un monstru din asta ca iese de sub pamant".
Ramele descoperite au, in stare contractata, lungimea de un metru si 10 – 20 de centimetri, pentru ca in stare de relaxare sa ajunga la peste un metru si jumatate. Corpul are forma unui octogon si grosimea unui deget inelar, avand o greutate care poate ajunge pana la un kilogram. Ani de zile totul a ramas prin birourile sefilor de partid, fara ca cineva sa se preocupe de soarta monstruoaselor rame.
Poate ca respectivii cunosteau exact cauza pentru care ramele atingeau dimensiuni greu de crezut. Dupa `90, un investitor a scos de la naftalina dosarul cu ramele din Apuseni si a incercat sa faca o crescatorie pe profil. Se parea ca totul merge bine si ca se va forma o piata interna, pina in clipa in care un crescator de gaini a reclamat moartea unor galinacee care mincasera bucaii de rama. De atunci uitarea s-a asezat peste ramele cele mari ale Apusenilor.
Poate ca asa este cel mai bine pentru bietele vietuitoare care nu pot sa-si ceara singure dreptul la viata.
Eliszar