Mititei traditionali

Mititei traditionali

Mititeii sunt un produs culinar din carne de vita, in stare finita de sapte pana la 8 centimetri si la o grosime de cam 3 centimetri, ce se servesc ori ca o gustare intre mese lao halba de bere, ori ca entree, ori ca fel de mancare de sine statatoriu. Ei isi au originea in Balkan, provenind din Serbia, dar se intalnesc si in Grecia si Turcia, de unde au fost preluati de bucataria romaneasca.

Cum le spune si numele, sunt niste rulouri mici, fiind si numiti astfel: mici, in Regat, din carne cu mirodenii, avand menirea sa incante gustul mesenilor. Se servesc numai proaspat prajiti pe gratar de jar, fie cu tacam, ori la scobitoare, sub forma de gustare.

Se ia carnita de vaca de la gat, fara a se indeparta grasimea si se da de doua ori prin masina, pentru a se marunti cat mai bine si cat mai uniform. Daca va fi carnea prea slaba, se va adauga ceva seu de vaca sau din lipsa acestuia chiar de oaie, ca la 100 pana la 150 de grame pe fiecare kilogram cantarit de carne. Nu se va lua in nici un caz slaninuta, costita sau carne de porc, care nu fac decat sa strice gustul si sa ia din minunata savoarelor a mititeilor. Se fierbe o zeama din oase de vaca cu maduva, care se scade bine, din 500 grame de oase la fiece kilogram de carne.

Se pregatesc pentru fiecare kilogram de carne mirodenii si condimente pisate marunt, dupa cum puteti observa alaturi. La cantitati mai mari de 5 kilograme, se va adauga pentru fiecare alte 5 kilograme de carne, cate o masura mai mult din mirodeniile pomenite. Se framanta carnea intr-un vas pe masura, timp de un ceas, adaugand la inceput bicarbonatul de sodiu, care se stinge cu zeama de lamaie.

Jumatate din zeama de oase si toate celelalte condimente, afara de usturoi, se adauga treptat, uniform, cate putin. Amestecul se acopera si se da la ghetar o zi si o noapte, dupa care se scoate, se lasa cateva ceasuri la dezmortit si se mai framanta o data pret de o jumatate de ceas cu restul de zeama de oase dezmortita. Se face un mujdei de usturoi cu apa calduta dintr-o capatana pentru fiecare kilogram de carne, care se lasa la tras o jumatate de ceas. Se stoarce mujdeiul intr-un tifon, se adauga sucul de mujdei si se mai framanta odata amestecul pret de un sfert de ceas.

Se da din nou la ghetar pana a doua zi. Pret de trei ceasuri inainte de a fi prajiti si serviti mititeii, se scoate amestecul de la ghetar, pentru a se incalzi si muia; dupa trei ceasuri sau cand s-a dezmortit amestecul, se formeaza mititeii ca de un deget mare lungime si ca de doua degete grosime, se ung cu untdelemn pe toate partile si la capete si se lasa sa stea la zvantat un ceas. Se prajesc pe jar iute de lemne sau carbune, ungandu-se din cand in cand cu mujdei, asa ca sa prinda o crusta rumena de jur-imprejur. Gratargii nostri intorc fiecare mititel doar de trei ori pana e prajit. La prajit mititeii vor scadea putin, de unde si denumirea lor.

Nu se lasa sa se patrunda, ca sa nu se usuce sucul care contine savoarea condimentelor. Daca se prajesc la foc prea mic, mititeii scad prea tare, se usuca, lapada tot sucul aromat si devin seci. Se servesc alaturi de chifle proaspete ori felii de franzela, cu Mutard de Dijon sau mustar picant si aromat, dupa preferinta si cu sare si ciusca. Doar si numai asa veti obtine mititei savurosi cum se zice ca numai la noi sunt (...). O greseala mare este zgarcenia la condimente, mai ales la usturoiu si piperu. Mai cu seama usturoiul este partea dominantã a gustului atat de specific al mititeilor.