Misterul oamenilor legati de sat

Misterul oamenilor legati de sat

Se spune ca e bine, cit esti tinar, sa calatoresti, sa vezi cit mai multe din cele ce se intampla prin lume, apoi sa te asezi la casa ta si sa-ti intemeiezi o familie. Daca lucrul asta era usor in secolele trecute, astazi calatoriile sunt apanajul celor cu bani sau a celor care au un serviciu pe masura si care necesita deplasari. Si totusi, exista persoane care niciodata in viata lor nu au depasit hotarul satului natal. Nu pentru ca asa au vrut ei, ci pentru ca asupra lor a fost aruncat blestemul singuratatii. In materialul de fata vom cunoaste pe cativa dintre acesti singuratici pe care plecarea din sat ii poate costa viata. Oare sa fie doar fobii pe care acesti oameni nu stiu sa le controleze? Sau chiar exista acele forte malefice al caror unic scop este sa distruga viata oamenilor? Sa fie vorba de “simple” dereglari mentale care transforma complet viata unei persoane sau diavolul, chemat din strafundurile Iadului de oameni rai, pun stapanire pe trupurile si pe mintea celor insemnati de blestem? Unde se termana misticismul si unde incepe realitatea?! Care este granita dintre lumea reala si cea nevazuta si ce se gaseste acolo? Sunt intrebari pe care le vom dezvolta in materialul de fata.

Blestem de mama

Cel mai cunoscut caz este al lui Herban Gherasim, de felul lui din Cerbal, un satuc din Muntii Poiana Ruscai. Pierderea sotului in timpul primului razboi mondial a determanat-o pe mama lui Gherasim sa-si concentreze toata dragostea si atentia asupra fiului sau. A facut din acel copil telul si unicul sau scop in viata, alintindu-l si rasfatindu-l prea mult. Din pacate, copilul s-a dovedit a fi rau iar purtarea sa i-a scandalizat pe toti consatenii. Isi batea mama din senin, lovind-o cu ce-i pica in mana si injurind-o. Nu avea inca 23 de ani, cand femeia l-a blestemat sa fie singur, sa nu mai amarasca pe nimeni altcineva asa cum face cu ea. Apoi femeia a incetat sa mai bea si sa mai manince, trecand in lumea de dincolo si purtind blestemul pe care-l aruncase copilului pe care-l purtase in pintece. Iar cum blestemul de mama e crunt, Gherasim s-a trezit dintr-o data impotent. M

ai mult, ajunsese de risul satului si orice a facut, totul a fost in zadar. Pana la urma s-a dus la o vrajitoare de pe a ei ca sa-si afle leacul. Si a aflat ca blestemul poate fi invins doar daca va construi singur un drum, o moara si un zid de jur imprejurul morii. I-a spus vrajitoarea ca acolo, la moara, pietrele o sa le invirta diavolul care il chinuie pe el si ca atunci o sa scape si el de necaz.

Ani de zile Gherasim a muncit de unul singur sa construiasca drumul dinspre Cerbal spre Piriul Zlasti. Oamenii acre treceau prin zona il auzeau vorbind cu cineva nevazut: “Gata ma, hai, na, apuca de colea si ridica. Hai ma, sa te vad cat esti de tare, ca tu ai puterea dracului, ma. Ia-l pe ala mare si cara-l, ma. Hai, ca de aia nu e nici o muiere pe langa tine, ca esti dat dracului, ma. Da` lasa, ca dupa ce-om termana aici, o sa ma insor si eu, ma”. Oamenii isi faceau cruce si plecau mai departe, tematori, fara sa priveasca inapoi, de teama ca diavolul lui Gherasim sa nu se repeada asupra lor. Dar dupa ce a termanat drumul, puterile l-au parasit si nu a mai putut construi nici moara si nici zidul care l-ar fi dezlegat de blestem. A murit singur si chinuit, fara mostenitori si fara ca cineva sa-i aprinda o lumanare la pat, cum se cuvine oricarui crestin.

Simona Atodiresei din Iecea Mica, judetul Timis, nu stie din ce cauza nu-si poate parasi satul. Cand incearca sa plece, chiar si la rudele din satele vecine, o apuca o stare de neliniste din care nu mai scapa decat in momentul in care isi ia gindul de la plecare. De fiecare data cand a incercat sa-si invinga starea, rezultatul a fost acelasi:

“Ochii mi se impaienjeneau si vedeam ca in ceata, iar urechile incepeau sa-mi tiuie. Apoi cadeam dintr-o data intr-un lesin lung”.

Isi revenea doar dupa ce era dusa acasa. Oamenii spun ca de vina ar fi mama fetei care a apelat la vrajitorie ca sa ramana insarcinata si ca asa a avut-o pe Simona. Ba unii circotasi sunt gata sa jure ca la nasterea Simonei s-a intunecat dintr-o data cerul pentru citeva zeci de secunde si ca toti ciinii au inceput sa urle lugubru, a moarte. Si totusi fata nu are nimic rau in ea. Ba mai mult, se poate duce la biserica si poarta chiar o cruciulita cu Mintuitorul. Doar ca nici puterea Divina si nici Iisus nu o pot ajuta pe fata sa depaseasca hotarele satului.

“E ca si cum, prin fire nevazute, viata ei elegata de locul respectiv. Toata energia isi are originea in locul nasterii si orice departare de el blocheaza functiile vitale. E cam la fel ca aria de acoperire a telefoanelor mobile, daca vreti o comparatie exacta”, sustine Maria T., medium, care ne-a prezentat cazul.

Tot dumneaei considera ca e posibil ca legarea Simonei de locul natal sa aiba cauze universale. “Daca la nasterea ei, in chiar locul unde a iesit din pintecele matern, a avut loc intersectia a doua universuri iar locul nasterii a fost punctul de tangenta al universurilor, atunci e posibil ca perturbarea cimpurilor de forta sa fi dus la modificari de ordin nu doar energetic ci chiar si fizic la copilul care tocmai se nastea. Eca un fel de alergie la alte energii decat energia locului de nastere”, sustine mediumul M.T. O solutie a problemei nu cunoaste nimeni, deocamdata.

“Avea ochii rai de mi s-a zbarlit parul de pe mine”

Ceva asemanator i se intampla si Anisoarei T. din Buduslau, judetul Bihor. De fiecare data cand vrea sa plece din localitate, este atacata sistematic de un ciine agresiv. Totul a inceput inca de cand avea trei ani si a vrut sa plece cu bunica sa la o ruda din satul vecin. Ciinele a aparut din senin si a atacat doar fetita, iar singurul mod de a o scapa pe micuta de furia animalului a fost intoarcerea acasa. De atunci ciinele o urmareste peste tot, oriunde s-ar duce.

“Acum doi ani am fost la Oradea, la niste rude. Traversam strada cand m-am trezit culcata la pmint si muscata rau de tot. M-au dus oamenii la spital dar acolo nu au avut ce sa-mi faa”.

Ciinele o ataca doar cand este singura si intotdeauna din spate. O singura data a reusit sa se intoarca exact in clipa cand sarea pe ea.

“Avea ochii rai de mi s-a zbarlit parul de pe mine. Frica asta mi-a dat putere sa-l arunc de pe mine si sa o iau la fuga. Am intrat in prima casa si am rugat pe cineva sa ma insoteasca pana acasa”.

Bizar este faptul ca desi femeia sustine ca a fost atacata de nenumarate ori si exista chiar si martori pentru unele din atacuri, niciodata nu i-a ramas vreo urma de pe urma muscaturilor.

“Ma durea tare de tot, zile intregi, unde isi infigea coltii, dar niciodata nu am vazut vreo rana sau vreo picatura de sange”.

Inchisa de propria mama

Sa-si inchida propria fiica a fost cea mai grea hotarire pe care a trebuit sa o ia o femeie din Turcesti, judetul Rimnicu Vilcea. Si nu pentru ca ar fi un parinte denaturat, ci pentru a-si proteja propria fiica de minia vecinilor, care o considera pe adolescenta incarnarea unui diavol. Desi parintii au dus-o la mai multi medici, toti au declarat acelasi lucru, anume ca fata este clinic sanatoasa. Mai mult, fata este in clasa a patra si este foarte buna la invatatura. Din pacate, o forta rea si nevazuta pune uneori stapanire pe copila si o face sa atace orice fiinta vie, indiferent ca e alt copil, animal sau pasare. ?ntr-o zi a intrat in grajdul vecinilor inarmata cu o bita si a omorit in bataie vaca gestanta a acestora.

“Cand a venit veterinarul sa se uite la animal, a ramas ingrozit. Vitelul era facut terci in burta ei. Nu mai traia nici unul. Ne-am dus la ma-sa si la ta-su sa vorbim cu ei si au chemat-o oamenii pe fatuca s-o intrebe de ce a omorit animalul. Si fara sa-i pese sau sai para rau de fapta ei, a spus ca i-a placut cand auzea mugetele animalului si cand a vazut sangele imprastiat pe jos”.

La ora actuala mica fetita a ajuns sa fie spaima satului, ucigind cu bestialitate orice animal intalneste in cale. In ograda familiala nu mai exista nici macar o pasare, pentru ca fetita-demon le-a ucis pe toate.

“Le sare cu picioarele pe burta pana le ies matele si le bate cu bita pana le imprastie creierii” se plinge mama “diavolitei”. De teama ca oamenii din sat sa nu-si faca singuri dreptate, mama fetei a inchis-o pe aceasta in casa si nu-i da voie sa mearga nici macar la scoala, fara sa o insoteasca. A fost cu ea si la preoti si la babe descintatoare, dar nimeni nu a reusit sa-i spuna ce are fetita ei. recent, un psiholog din Bucuresti, M. T., impresionat de cazul acesta, le-a facut o vizita parintalor disperati. Concluzia specialistului a fost stranie, dar fara echivoc:

”Fata este un caz de personalitate dubla, dar nu am mai vazut asa ceva. A doua existenta sustine ca a venit sa aduca saminta raului pe Pamant si ca nu e om. Si cel mai bizar e ca tot ceea ce spune e coerent si are logica. Daca nu se va gasi mai curind o cale de a izola cele doua personalitati, mi-e teama ca aceasta a doua personalitate se va suprapune complet peste prima si nu stiu ce va iesi pana la urma. Mi-e teama ca sunt depasit de situatie”.

“Stiu ca nu voi pleca niciodata de aici”

Sunt cuvinte notate in jurnal de o tinara de 35 de ani care in urma cu doar o vara nu a mai suportat presiunea psihica si a ales moartea ca pe o eliberare. Tinara R.G. din localitatea Braniste, judetul Dambovita, nu a reusit niciodata sa-si infringa propriul destin, desi a incercat din rasputeri. A ales sinuciderea nu din lipsa de respect pentru sfintenia vietii, ci pentru ca a crezut ca in felul acesta va triumfa asupra celui care ii controla viata. “Pana acum mi-a fost frica sa spun cuiva. Nimeni nu o sa ma creada. De altfel, mi-a si spus ca in afara de mine nimeni nu-l vede. Dar vreau ca lumea sa stie adevarul despre mine... stiu ca se spune despre mine c-as fi o ciudata, dar ei nu vad, ei nu inteleg ca e pe urmele mele mereu...”... “Ieri a venit din nou la mine. Eram singura si trista. Mi-a spus sa nu ma mai chinui singura, pentru ca i-am fost lui sortita. L-am intrebat de cine, dar a inceput sa rida si aplecat”... “A trebuit sa scot toate icoanele si crucile din camera. La inceput nu am vrut, dar nu mai imi dadea deloc pace. Ma urmarea si in somn si ma chinuia. A trebuit sa-i fac pe plac, ca sa nu ma mai chinuiasca...”...“Astazi am vrut sa ma duc la biserica. Nu am spus la nimeni, dar cred ca-mi citeste gindurile. Cand am vrut sa ies din curte a aparut. Era furios si ma ameninta. Mi-a fost teama si m-am intors in casa...”. Asta a fost ultima insemnare din jurnalul fetei, cu trei zile inainte de sinucidere. Probabil s-a temut sa ca va fi oprita sa-si duca la capat gestul fatal.

Eliszar