Misterul monstrului din mlastina

Misterul monstrului din mlastina

Bunyip – un monstru misterios mai celebru ca Yeti

“Spiritul” din mlastini

Animalul exista in legendele aborigenilor, cuvantul “bunyip” insemnand spirit. Se spune ca e vorba de o creatura ce traieste in mlastini, rauri, lacuri. Animalul nu este prietenos ci din contra, ataca oamenii, devorandu-i de fiecare data cand acestia se gasesc pe teritoriul lor. Nimeni nu a vazut pana acum un “spirit”, iar cei care au vazau nu au mai apucat sa povesteasca si altora. Doar in noptile intunecate se aude strigatul cumplit pe care-l scoate monstrul atunci cand iese la vanatoare. Se presupune ca are diverse forme si marimi, ca unii ar fi acoperiti cu par, altii cu placi cornoase, asemeni crocodililor. Altii spun ca Bunyip are corp de cal, inotatoare si uneori canini lungi si puternici, asemanatori cu ai unei morse. Luand in considerare toate povestirile localnicilor, s-a incercat crearea unei imagini standard a monstrului australian. Astefl, avem imaginea unui monstru care traieste in lacurile cu apa dulce, cu cap asemenea unui caine si corpul acoperit cu o blana lunga si latoasa.

Aparitii si descrieri

Prima data, monstrul a fost vazut in 1821, in noiembrie, de catre E. S. Hall, care, in zona Lacului Bathrust South din New South Walles. Hall, aflat la o departare de circa 90 de metri, afirma despre ciudata aparitie ca ar avea capul unui buldog. 30 de ani mai tarziu, este observat in lacul Tiberias din Tasmania. De data asta a fost descris ca avand o inaltime de aproape 1,5 m si blana latoasa. Tot in Tasmania, dar de data asta in apele Lacului Great a fost vazut si urmatoarea data, cand animalul s-a lovit de barca in care se aflau Charles Headlam si un prieten de-al lui. Cei 2 l-au descris ca avand blana asemenea cainilor ciobanesti si inotatoare cu acre se deplasa prin apa. Animalul s-a scufundat imediat si nu a mai iesit la suprafata. In aprilie 1872, ziarul <Waga Waga Advertise> a publicat un articol despre o aparitie ciudata din laguna Midgeton, tot in New South Walles. “ ...pe jumatate atat de lung ca un caine de vanatoare; parul pe toata suprafata corpului era negru-taciune si lucios. Firele de par se intindeau la suprafata apei cam 13 cm si pluteau in jurul corpului in timp ce animalul se deplasa. Nu am putut vedea nici o urma de coada si parul de pe cap era asa de lung incat nu am putut vedea ochii creaturii. Urechile erau bine dezvoltate...”

In 1886, un grup de calareti a vazut un Bunyip in timp ce traversau un rau din apropiere de Camberra, afirmand, la randul lor ca animalul era de marimea unui caine, acoperit cu o blana de culoare alba. Calaretii au alungat animalul cu pietre, pana cand acesta s-a scufundat si nu a mai iesit la suprafata. Luand in serios legendele aborigenilor, in 1890 s-a organizat o expeditie pentru capturarea unui Bunyip care, din pacate, a esuat. A urmat o perioada de liniste in care fie monstrul nu a mai aparut fie nu s-a mai scris nimic despre el (abia in anul 1932 s-au semnalat aparitii in apropierea unor hidrocentrale din Tasmania. )

In 1847, un cioban care-si cauta cateva vaci ratacite printr-o mlastina situata intre raurile New Lachlan si Murrumbidgee s-a intalnit cu monstrul. Ciobanul a descris animalul ca fiind de marimea unui vitel de 6 luni, acoperit cu par negru. Gatul lung ar fi fost acoperit cu o coama deasa si avea urechile lungi si ascutite, gura fiind prevazuta cu doi canini ascutiti.

Foca ratacita sau animal pe cale de disparitie?!

Lumea stiintifica nu l-a lasat deloc in pace pe bietul Bunyip. S-au emis tot felul de ipoteze asupra naturii animalului. Unii au afirmat ca ar fi vorba de un marsupial (doar suntem in Australia, nu?) care ar trai in apa si care s-ar inrudi cu Diprotodon australis, un animal care ar fi trait in urma cu peste 10. 000 de ani. Altii, mai reticenti, afirma ca monstrul nu ar fi decat o... foca ratacita in cine stie ce timpuri si care s-a adaptat noului climat oferit de continentul australian. Prima varianta este cea mai credibila, tinandu-se cont ca Diprotodon-ul australis ar fi avut marimea unui tapir, deci putand fi stramosul genetic al lui Bunyip. Indiferent de ceea ce este, Bunyip continua sa intrige specialisti si criptozoologi deopotriva.

Eliszar