Misterul creierului viu

Raducanu Marius, in varsta de 53 de ani, sustine ca primeste foarte des informatii de la creierul conservat in formol al stra-bunicului sau dinspre mama. Bunicul a fost medic si a murit la varsta de 37 de ani, in urma unei septicemii pe care a dobindit-o, cu 13 ani inainte de nasterea stra-nepotului sau. Mateianu Virgil, avansat maior post mortem, a murit departe de casa, pe frontul din Moldova anilor 1917, incercand sa vindece cat mai multi dintre soldatii pe care, neglijenta crasa a guvernului de atunci ii adusese in pragul foametei si a bolilor si chiar fara munitie. Copil fiind, domnul Raducanu a fost crescut intr-un adevarat cult pentru eroul de razboi.

“De fiecare data cand faceam vreo prostie, mama imi spunea ca stra-bunicul ma priveste de acolo, din ceruri si este suparat pe mine. Nu intelegeam mare lucru, dar treptat mi-am dat seama ca stra-bunicul era mare si puternic daca ne veghea de sus, de langa Dumnezeu.”

La toate marile sarbatori, familia se reunea si in capul mesei se punea un tacim in plus. Pe scaunul sculptat in lemn de trandafir, in zilele respective se odihnea portretul eroului, facut la vremea cand era doar un proaspat absolvent de Scoala militara. Le zambea tuturor chiar si dincolo de moarte. La fiecare succes al membrilor familiei, patron spiritual era fostul ofiter.

“Ajunsesem sa facem totul foarte bine doar pentru el, pentru stra-bunicul. Nici macar nu sesizam faptul ca nu e printre noi. Mama chiar spunea ca el ne protejeaza si ca e mereu in casa”.

Domnul Raducanu nu il cunostea decat din tablou, dar invatase sa il roage mereu cate ceva. “Daca tot spunea mama ca el e in casa, dar noi nu-l vedem, cand aveam vreo problema, ma inchideam la mine in camera si ii spuneam lui ce voiam. Si de fiecare data, intamplator sau nu, mi se realiza dorinta”.

Asta l-a facut pe copil sa creada din ce in ce mai puternic in bunicul mort. Cat il priveste pe decedat, ultima sa dorinta a fost ca trupul sau sa fie donat Facultatii de Medicina, iar creierul sa fie conservat si sa revina familiei spre pastrare. De aceasta dorinta s-a ocupat un coleg al ofiterului, un medic care revolutionase chirurgia prin metodele sale de operare si conservare. Nici acum nu stie nimeni ce substante a folosit respectivul, dar creierul nu a suferit nici un fel de modificari sau alterari din cauza vechimii.

Substanta are o culoare verde-albastruie si o consistenta viscoasa. Cat priveste mirosul, acesta este oarecum intepator, avind un iz de migdale si trandafiri. Ani de zile, capul familiei primea ca mostenire spirituala tabloul si creierul inaintasului, decorat personal de Regele Ferdinand, de care jura sa aiba grija.

Spiritul din vis

Asa au trecut trei generatii, pana cand creierul a intrat in urma unui tragic accident feroviar, /n grija domnului Raducanu, care avea varsta de doar 14 ani. De atunci au inceput si minunile, ca sa le spunem asa. Chiar din ziua urmatoare, domnul Raducanu a simtit ca un fel de chemare din partea creierului.

“De fiecare data cand trecem pe langa vasul in care era creierul, ma treceau fiori si transpiram instantaneu. Seara l-am visat pe stra-bunicul. Spunea ca a venit sa stam de vorba si sa ne cunoastem. Era la fel ca in tablou: tanar si surazator. Mi-a spus sa ma duc neaparat la doctor, ca durerile pe care le am de ceva vreme sunt periculoase. Poate nu ma credeti, dar a doua zi m-am dus la medic.

Si la radiografie mi-a iesit o peritonita de toata frumusetea. Din sala de analize m-au dus direct pe masa de operatie. Sase ore au operat chirurgii la mine si tipau ca sunt inconstient si ca daca mor ii bag pe ei in puscarie”. Dupa acea intamplare si-a dat seama ca mama sa avea dreptate cand spunea ca stra-bunicul este mereu langa ei. De atunci, ori de cate ori avea vreo problema, domnul Raducanu se aseza in fata creierului si vorbea. Iar seara, spiritul ii aparea in vis si ii spunea ce trebuie sa faca. In felul acesta a scapat de multe necazuri si a evitat o serie de probleme.

Chemarea strabunilor

Din pacate, soarta domnului Raducanu nu a fost chiar ceea ce se astepta. Nici cea de familie si nici cea profesionala. Ca familist, casatoria nu i-a adus fericire. Dupa 15 ani de convietuire, a divortat de sotia sa, pentru a nu se mai recasatori niciodata. Nici copii nu a avut, fiind ultimul din familia sa. Ca profesionist, a preferat o cariera de profesor de literatura, sfidind traditia familiei care cerea ca barbatii sa se faca medici.

Din cauza asta nici nu i-a vorbit luni intregi creierul.

“Credeam ca nu o sa mai vorbeasca cu mine niciodata si ma obisnuisem cu ideea aceasta, dar pana la urma s-a resemnat. Si-a dat seama ca trebuie sa-mi traiesc viata asa cum cred eu de cuviinta”.

Si la ora actuala domnul Raducanu continua sa stea de vorba cu creierul stramosului sau iar noaptea sa primeasca vizita, in vis, a acestuia. Dar stie ca asta nu va mai dura mult. Pentru ca stra-bunicul i-a spus sa-si faca ordine in viata. Pentru ca pana la sfarsitul acestui an va veni sa-l ia cu el. In lumea in care toata familia sa s-a reunit. El e singurul absent, cel din urma care mai trebuie sa ajunga.

Eliszar