Lacul ucigas din Saulia de Cimpie

In comuna Saulia de Cimpie, din judetul Mures, exista un lac despre care se spune ca ar fi blestemat. Lacul a fost construit in anii colectivizarii fortate, pe paminturile luate cu forta de la oameni. Se spune ca fosti proprietari ai paminturilor au blestemat locul ca tot ce se va ridica pe el sa se surpe. Din aceasta cauza, luni de zile, munca lucratorilor a fost zadarnica, malurile lacului excavat de ei surpindu-se mereu.

Ca sa scape de blestem, dupa un vechi obicei al constructorilor, muncitorii au ingropat pe fundul lacului craniul unui barbat care a murit de moarte napraznica si din a doua zi nu s-a mai intimplat nimic. Mai mult, se spune ca acel craniu ar fi fost ingropat in urma unor ritualuri pagine, care ar fi trezit spiritul demonic al mortului, astfel ca, la fiecare trei ani, acesta cerea o ofranda in singe.

Astfel, din trei in trei ani, lacul inghite corpul cuiva. ?aranii din Saulia afirma ca de fiecare data, in fiecare noapte dinaintea sorocului, apele lacului se involbureaza si cei care se gasesc in apropierea lor pot auzi niste zgomote ciudate care par a veni de pe fundul lacului. Oprea Andrei, satean, afirma: “Nimenea de la noi din sat nu se mai scalda in lac in perioada cind iese spiritul si-si cere ofranda.Timp de trei zile apele lacului devin vinetii si sunt tulburate, chiar daca nu bate vintul”.

Domnia sa spune ca in urma cu peste 20 de ani, tatal sau ar fi vazut spiritul de sub lac.

“Ne-a povestit la toti ce s-a intimplat in seara ceea, cind tocmai se intorcea de la balta”.

Tatal domnului Oprea era un barbat inalt, lat in umeri, cu o barba stufoasa, fara teama de spiritele noptii. “El credea in Dumnezeu si stia ca nimic nu e mai puternic ca Dumnezeu.”

In seara cu pricina, intirziase mai mult pe lac si se intorcea acasa. Nu-si strinsese bine sculele de pescuit cind, deodata, ciinele pe care-l lua de fiecare data cu el a inceput sa dea semne de neliniste.”Tremura si scincea infiorator. La un moment dat a dat semne de nervozitate si s-a repezit catre niste tufe de pe malul lacului. Cind tata s-a uitat intr-acolo, i s-au inmuiat oasele. O aratare hidoasa il privea din spatele tufisurilor si parea ca inainteaza spre el .“

Numai ca omul care i se opunea nu era din cei obisnuiti. A pus mina pe un crucifix cu chipul Mintuitorului, pe care-l purta mereu la git si pe care-l primise de la tatal sau si a inceput sa murmure cuvintele unui descintec de demult, folosit de drumetii care plecau la drum lung si care trebuiau sa se apere de atacurile moroilor.

“Deodata aratarea s-a oprit si a scos un strigat lugubru, care ar fi inebunit pe oricine altcineva in afara de tatal meu. Dar el nu s-a lasat impresionat si a continuat descintecul, indreptind crucifixul spre aratare, pasind fara teama spre ea. Tata ne spunea mereu ca daca ai credinta, poti muta si muntii din loc”.

In noaptea aceea credinta l-a salvat de la moarte, spectrul disparind in noapte. A doua zi, satenii au gasit corpul inecat al unei femei. Demonul lacului isi luase tributul. Localnicii mai spun ca totul va inceta doar la secarea lacului si la sfintirea pamintului, dar lucrul acesta este foarte departe de a fi realizat. Traind intr-o lume tehnologizata, oamenii nu mai cred in spirite, devenind ei insisi victime ale propriei lipse de credinta.

Eliszar