Lacul blestemat de la Ciotul Paltinului

La granita dintre judetele Prahova si Buzau exista un loc de trista faima, din care multi nu s-au mai intors in viata: lacul de la Ciotul Paltinului. Aici legile naturale depasesc orice sfera a normalitatii, intrand in cea a bizarului. Desi pe toata suprafata apei nu se vede nici macar un val, in mijlocul lacului barcile sunt cuprinse de un fel de vartej invizibil si trase in adanc ca de o mana nevazuta.

Despre iarba care creste pe marginea lacului, mai mare decat in alte parti, batranii spun ca ar fi asa deoarece au dansat ielele pe ea. Nimeni nu-si lasa animalele sa pasca in zona si nici sa se adape din apa lacului. Spun ca ar deveni insemnate cu semnul diavolului si ca le-ar pierde. Iar putinii curajosi care nu credeau in “povestile locale” si s-au avantat catre mijlocul lacului, doar ca sa dovedeasca “credulilor” ca toate sunt superstitii, au fost trasi in apa si nu au mai aparut la suprafata.

Batranii din zona spun ca totul e din cauza blestemelor pe care le-au aruncat oamenii. Pe vremuri, lacul, format pe craterul unui vechi vulcan, ii obliga pe localnici sa ocoleasca pe un drum greu accesibil. Cei care treceau pe acolo spuneau cu necaz:”daram-as-ar muntele, ca greu mai e.” Iar intr-o noapte, in timpul unei furtuni, a avut loc o alunecare de teren care a largit lacul la aproape un kilometru. Numai ca tot de atunci cei care se avanta pe lac sfarsesc sub undele lui.

Unii spun ca sub ape ar fi insusi diavolul care i-a sufletele celor ce se incumeta sa treaca de pragul imparatiei lui. Altii spun ca sub unde s-ar afla o trecere catre lumea de dincolo, o poarta catre Iad. Mai ales ca, nu departe de lac, exista un loc numit “Gaura zmeului” unde, spun satenii din Starchiojd, pe vremuri veneau zmeii de foc sa se adape. Despre ce zmei de foc e vorba insa, intr-un material viitor.

Eliszar