Insula pastelui

Insula Pastelui (spaniola Isla de Pascua) sau Rapa Nui este o insula din Pacificul de Sud dependenta de Chile.

Primii navigatori europeni care la începutul sec. al XVIII-lea au pasit pe Insula Pastelui n-au putut sa-si creada ochilor. Pe acest petic de pamânt, aflat la o distanta de 3600 km de coasta chiliana, au descoperit sute de statui imense, raspândite pe întreaga insula.

Munti întregi fusesera de-a dreptul rasturnati, roca vulcanica dura ca fierul fusese taiata ca o bucata de unt, iar stânci imense cântarind zeci de mii de tone zaceau prin diferite locuri unde nu ar fi putut fi prelucrate. Sute de statui uriase, unele atingând 10-12 m înaltime si cântarind 50 de tone, contempla pâna în ziua de azi cu ochii lor lipsiti de viata, aidoma unor roboti monstruosi care asteapta clipa când vor fi din nou pusi în functiune, de calatorul aflat în trecere pe aceste meleaguri. Initial, acesti colosi purtau si niste palarii, dar acestea nu contribuie cu nimic la dezlegarea misterului. Daca mai adaugam la aceasta si faptul ca palariile, în greutate de peste 10 tone, zaceau departe de capetele de piatra ale statuilor carora le apartineau, urmând ca apoi sa fie ridicate la înaltimea necesara, se poate întelege ca ele nu fac decât sa încâlceasca si mai mult dezlegarea enigmei.

Megalitii din Insula Pastelui

Prin preajma unora dintre acesti colosi s-au gasit niste tablite de lemn acoperite cu un fel de hieroglife speciale. Cea mai mare parte dintre tablite au disparut, iar în zilele noastre nu mai exista decât vreo 10, raspândite prin muzee, însa, pâna în prezent, nu a putut fi descifrata nici una dintre ele.

Cercetarile întreprinse de Thor Heyerdahl, cu privire la acesti colosi misteriosi, au scos la iveala faptul ca pe teritoriul insulei s-ar fi succedat trei forme de civilizatii distincte, prima parând, în chip paradoxal, a fi fost cea mai evoluata. De-a lungul peretilor stâncosi ai insulei si de jur-împrejurul craterelor vulcanice, exploratorul a descoperit sute de statui începute, dar neterminate. Mii de unelte, niste simple topoare de piatra, erau împrastiate la rândul lor, ca si cum lucrul ar fi fost întrerupt pe neasteptate. Insula Pastelui se afla situata departe de orice continent si de orice civilizatie. Luna si stelele par mai apropiate pentru locuitorii insulei decât orice alt uscat. Nici-un arbore nu creste în acest sol vulcanic.

Nici nu poate fi vorba de a explica transportul colosilor cu ajutorul unor trunchiuri de lemn. Insula nu a putut sa hraneasca mai mult de 2000 de oameni (astazi nu mai exista decât câteva sute). De asemenea, nu se poate presupune ca, într-un trecut îndepartat, insula ar fi fost aprovizionata pe cale maritima cu hrana si îmbracaminte. Cine a putut atunci desprinde asemenea blocuri de piatra direct din munte, ca apoi sa le prelucreze si sa le transporte fara ajutorul unor trunchiuri de lemn, la câtiva kilometri departare? Cine le-a dat forma definitiva, le-a slefuit, le-a ridicat în picioare? ?i cum le-au mai fost puse pe cap si aceste palarii de 10 tone, a caror piatra provenea din alta cariera decât cea a statuilor?