Imparati ai Bizantului prizonieri ai romanilor

In anul 1185, 2 frati romani, Petru si Asan, au pornit o rascoala la sud de Dunare impotriva Imperiului bizantin. La 1188, Bizantul recunostea, de nevoie, noul stat creat. In anul 1204 imperiul bizantin se prabusea sub loviturile armatelor occidentale pornite in cea de a 4-a cruciada si facea noului Imperiu latin. Profitand de nemultumirile maselor populare impotriva noilor imparati, conducatorul statului roman de pe malul drept al Dunarii, Ionita, fratele mai mic al lui Petru si Asan, ucisi intre timp in urma unor comploturi ale boierilor, a purtat lupte contra ostilor apusene pe care le-a decimat in anul 1205 intr-o batalie generala data sub zidurile Constantinopolului. Imparatul insusi, Balduin de Flandra a fost luat prizonier si a murit in inchisoarea din Tirnovo. Din pacate, in 1207, Ionita cadea, la randul sau, asasinat de un soldat din armata sa cumparat de dusmani.

La aproximativ 100 de ani de la aceste intamplari, Imparatul bizantin Ioan V Paleologul, care isi datora tronul ajutorului primit din partea conducatorului Dobrogei, Balica, avea sa fie un alt prizonier ilustru al romanilor. Urcat pe tron de ostasii dobrogeni condusi de Dobrotici si Teodor, Ioan uita acest lucru si, in intelegere cu regele maghiar Ludovic I, hotareste impartirea intre cele 2 imperii, a voievodatelor romane. In acest scop Ioan insusi merge la Buda pentru a semna intelegerea. La intoarcere insa, puternicul imparat este atras in cursa si devine, impreuna cu suita sa, prizonierul noului conducator al Dobrogei, Dobrotici. La un an de la aceste evenimente, Bizantul aliat cu Papa, genovezii si venetienii organizeaza o cruciada impotriva Dobrogei, pe care Dobrotici o infrange. Ioan este eliberat doar in urma tratativelor si dupa ce consimte la casatoria fiului sau Mihail cu fiica despotului roman. Si, ca si cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, tot Dobrotici il ajuta pe Ioan V, peste cativa ani, sa-si recucereasca tronul din care fusese alungat de fiul sau, Andronic.

La randul sau, Mircea cel Batran avea sa-I inspaimante pe turci cu incursiunile sale peste Dunare, in incercarea sa de a mentine un echilibru in aceasta parte a noului sau stat. Pentru asta Mircea l-a sprijinit pe Musa, fiul cel mai mic al lui Baiazid Fulgerul, ajuns prizonierul lui Timur Lenk, in lupta cu fratele sau mai mare, Mahomed, mostenitorul de drept al imperiului. O data instalat la carma statului otoman, Musa uita cui datoreaza acest lucru si trece granita Tarii Romanesti cu ostile sale. Infrant de viteazul domn, Musa se retrage la sud de Dunare unde, lipsit de sprijinul militar al romanilor, este prins de Mahomed si ucis.

Eliszar