Fiul Diavolului

"Care e crestin, nu se mai scoala din morti"

Un copil din satul Moroieni, judetul Bistrita Nasaud, a ajuns sa bage spaima in toti satenii. Desi in varsta de numai 11 ani, copilul arata mult mai matur iar cuvintele folosite de el sunt cele ale unui om matur. Inca de la nasterea copilului, parintii si cei apropiati au realizat ca nu este lucru curat. Pe femeie au apucat-o chinurile facerii in luna a sasea, intr-o noapte ploioasa, cand nimeni nu era pregatat pentru asa ceva. De masina nu se punea vorba in sat, iar cu caruta pe o vreme ca aceea nu se putea pleca. Asa ca Vasilica, mama copilului, a fost ajutata de cateva femei mai in varsta, nici una cu pregatire de specialitate. Dupa ce a iesit, copilul, care nu cantarea mai mult de 2 kilograme, parea mort. Asa ca femeile l-au luat si l-au infasurat in niste cirpe pe care le-au pus pe prispa. La un moment dat, zgomotul ploii a fost acoperit de urletele cainilor din sat. “Urlau a moarte, maica, de mi se incretise pielea pe mine.

Nu mai auzisem niciodata ciinii sa urle in halul ala"” spune doamna Tamara Ciubota, in varsta de 71 de ani, una dintre femeile care au asistat la nasterea copilului. Cand ploaia s-a oprit de afara s-au auzit niste scintece. Cei prezenti, care se straduiau sa ridice moralul lauzei, au iesit curiosi si au vazut, cu uimire, ca pruncul revenise la viata. “Pe aici pe la noi, se spune ca cel care e crestin, daca moare, apai se duce cu Domnul, nu se mai intoarce din morti. Numai diavolul se intoarce”, continua tanti Tamara, facandu-si cruce si scuipind in sin, cu o frica superstitioasa in ochi. L-au laut oamenii pe copil si l-au spalat si i l-au dat mamei lui. Femeia era in culmea fericirii, chiar daca micutul parea plapind.

De altfel, lunile urmatoare aveau sa demonstreze ca Andrei era un prunc cu o dorinta apriga de viata.

Botezul Satanei

Au trecut trei luni si parea ca lucrurile au reintrat in normal, dar ziua botezului avea sa fie una de neuitat. Cum pruncul trebuia dus intr-o localitate vecina, s-au trezit toti de dimineata. Numai ca de cand l-au infasat, copilul a inceput sa zbiere si sa dea din miini si din picioare. Mai mult, pana ce au iesit din sat, ciinii din gospodariile pe langa care a trecut micul alai s-au repezit ca turbati in garduri, hamaind si muscand din scanduri, de parca turbasera. La biserica preotul a intarziat aproape trei ore. Cand a venit intr-un tirziu, avea mina rupta din cauza unui accident stupid pe care-l avusese cu doua zile in urma. Cum era preot in varsta, nu a dat importanta intamplarii si nu s-a gindit ca cineva incearca sa-l faca sa nu mai ajunga la biserica nici cand masina i s-a defectat brusc, nemaipornind.

Imediat cum a fost luat in brate de preot, micutul a inceput sa se zbata incat a fost la un pas de a fi scapat pe jos. Nasul si tatal copilului s-au aruncat in acelasi timp sa prinda pruncul si au lovit cazanul cu apa sfintita, varsand-o. Pana la urma a fost adusa apa noua si sfintita. Povesteste domnul Nicolae Frigure, nasul copilului: “Am spus Crezul cand ne-a zis parintele apoi, cand am spus <ma lepad de Satana> a treia oara, s-a auzit un zgomot puternic tocmai in turla bisericii, iar o icoana cu Maica Domnului, aflata chiar in fata altarului, a cazut cu fata in jos. Daca a vazut preotul una ca asta, pentru ca era in zi de duminica, a chemat crestinii la slujba si a facut Moliftele Sfintului Vasile cel Mare. Abia dupa aia am plecat acasa.”

Andrei nu a crescut la fel cu ceilalti copii. Ori de cate ori facea vreo prostie, parea ca se bucura. La varsta de sase ani a omorat toate pasarile din ograda parinteasca. Cand s-au intors parintii acasa de la munca, gainile zaceau pe batatura cu gaturile taiate. “Am crezut ca cine stie ce mare nenorocire s-a abatut asupra casei noastre si am inceput sa chemam disperati, copilul. L-am gasit in gradina. Era plin de singe si radea. Avea un ras care iti dadea fiori. Tac-su s-a repezit la el sa-l ia in brate, crezand ca patise ceva, dar copilul a inceput sa urle si sa-l loveasca cu pumnii si cu picioarele. Baiguia ceva ciudat din care am inteles ca a facut voia domnului lui”.

Au urmat pasarile vecinilor. Pe care o prindea afara din curte, ii rupea picioarele si apoi se desfata uitindu-se la ele cum se zbateau in tarana drumului. Dupa pasari au urmat porcii, carora baiatul le-a pus soricioaica in mincare. Iar cand i-a vazut cum se zbat in chinurile mortii chiuia de bucurie si alerga de jur imprejurul curtii. Parintii sunt disperati. “Nu putem sa mai crestem si noi ceva. Pana si canele l-a omorit. S-a dus la el cu o bata si pentru ca animalul s-a repezit si l-a muscat de picior, l-a batut cu pietre pana ce l-a omorat. Apoi a sarit cu picioarele pe burta lui pana ce i-a plesnit stomacul. Abia atunci s-a linistit” spune cu obida tatal copilului ucigas.

Minune in numele crucii

Isprava care i-a urcat satul in cap a fost omorarea unei vaci gestante. Vaca era a unei femei mai sarace care statea in capul satului. Andrei a intrat intr-o zi, cand femeia era la camp, in grajd si a inceput sa loveasca vaca cu picioarele pana a pus-o jos. Veterinarul care a examinat animalul mort a declarat oripilat ca in viata lui nu a vazut asa ceva: “Oasele erau efectiv faramitate, de parca ar fi fost tocate cu un satir, bucata cu bucata. Iar vitelul era sfisiat de parca fusese prins de niste gheare nevazute.” Auzind mugetele animalului, un satean a intrat in grajd si a vazut grozavia, dar cand a incercat sa puna mina pe Andrei baiatul l-a muscat si a fugit pe camp.

Oamenii spun ca baiatul nu are nici o vina, ca vina este in intregime a mamei lui si a bunicii, cea din urma cunoscuta pricepindu-se la descantece. Oamenii vorbesc ca baiatul nu a fost dorit de mama sa care toata ziua il blestema si-l dracuia. “Se stie ca daca o mama isi da pruncul din pantece Satanei, apai din mainile diavolului nu mai scapa”, spune Catrina Dumitrana, una dintre satence. “Si noi stim ca a batrana a incercat tot felul de mosmoane ca s-o scape pe fie-sa de plod, da` se vede treaba ca nu i-a reusit si a cazut blestemul pe ele.”

Nu exista om sau masina care sa treaca prin fata casei familiei Plamadeala si care sa nu fie luat la pietre de Andrei. O data a trecut prin sat un calugar care cersea de mincare pentru manastirea lui. Cand a ajuns la sotii Plamadeala, Andrei s-a repezit la el cu un ciomag sa-l loveasca. Atunci spun oamenii ca s-a intimplat o adevarata minune: “S-a intors calugarul spre copil si a facut semnul crucii asupra lui. Si din senin a cazut baietul la pamant, de parca era neputincios. Si le-a spus calugarul ca copilul are in el pe diavol si ca trebuie dus la o manastire ca sa fie scos raul din el. Iar al mic nu putea face nimic, numai scrasnea din dinti si-l ameninta pe calugar si ii curgeau lacrimile pe obraz fara sa le poata opri”, povesteste Cornel Panaite, vecinul de casa al familiei Plamadeala.

Pedeapsa Diavolului

Parintii, oameni sarmani, nu au bani ca sa interneze copilul intr-un camin psihiatric si nici nu vor sa renunte la el. Cu toate astea, oamenii din sat au ajuns sa-l urasca de moarte pe Andrei. Au fost unul care s-a dus la usa parintilor si i-a amenintat ca le va ucide copilul. Curajosul, care exprima sentimentele intregului sat, a platat pret cumplit pentru temerara sa actiune. De doi ani zace paralizat in pat si poate doar sa vorbeasca. Afirma ca in noaptea care a urmat scandalului a primit vizita Necuratului.

“Nimeni nu ma crede si toata lumea spune ca am innebunit. Da` eu stiu ce am vazut. Era trecut de miezul noptii cand am auzit o bubuitura puternica. Am vrut sa ma ridic dar nu puteam. Am vrut sa strig la ai mei dar nu am reusit. Deodata, prin peretele asta dinspre cimp, a trecut o aratare. Era un barbat in negru care numai ce s-a apropiat de patul meu si mi-a pus mina pe frunte. Inghetasem, pentru ca stiam ca e Satana. Am vrut sa spun <Tatal nostru> si sa-mi fac cruce, dar nu puteam de nici un fel. Nici macar limba nu puteam sa mi-o misc in gura. Dupa ce s-a uitat la mine cu niste ochi galbeni, rai, de facusem pe mine de frica, s-a indepartat si a plecat tot prin peretele dinspre cimp. Din ziua aia eu nu m-am mai putut ridica din pat” spune necajit cel care a avut curajul sa il infrunte pe fiul diavolului. Degeaba au chemat rudele preoti sa cateasca slujbe, degeaba l-au dus la medici, omul nu si-a revenit pana la ora actuala.

Degeaba l-au dus sotii Plamadeala pe Andrei pe la doctori, degeaba i-au facut tot felul de analize. Singurul lucru care a reiesit a fost o mica escrescenta pe lobul frontal, dar doctorii au spus ca nu e nevoie de operatie, intrucat escrescenta pare sa fie parte integranta a creierului si nicidecum de forma vreunei tumori care afecteaza acea zona. Asa ca oamenii s-au intors acasa la fel de amariti si de neputinciosi precum plecasera.

Cat il priveste pe Andrei, pe zi ce trece el devine un pericol tot mai mare pentru satul sau. Oamenii au plecat cu jalba la Mitropolie, sa roage sa li se trimita un sobor de preoti care sa scoata raul din sat, din fiecare casa in parte. Pentru ca se pare ca Satana s-a cuibarit in sat. Iar Andrei le spune tuturor celor care ii ies in drum ca el e fiul diavolului si ca lui nu ii e frica de nimeni, nici macar de Dumnezeu, darmite de oameni.

Eliszar