Fantoma de la Alcatraz

Fantoma de la Alcatraz

Cunoscuta si sub numele de Stanca, Alcatrazul, in fapt o insula ca oricare alta de langa coasta Californiei, a fost invelit in mister din cauza intamplarilor neexplicabile care i-au marcat existenta de-a lungul secolelor. Inainte de a se construi aici celebra inchisoare, insula era teritoriu indian. Legendele acestora considerau ca Stanca era locuita de spirite malefice si o evitau. Batranii indieni isi mai aduc aminte si acum ca vracii de demult mergeau pe insula la anumite perioade de timp, pentru a trece, prin poarta care se deschidea atunci, in lumea spiritelor, de unde se intorceau cu leacuri noi sau unii dintre ei nu se mai intorceau, spiritele considerand ca sunt suficient de pregatiti pentru a ramane in lumea lor. Mai mult, legendele indiene vorbesc si despre spirite care au trecut prin poarta in lumea noastra. Unele bune, altele rele, cele rele plecand de fiecare data dupa ce luau cu ele cateva suflete, de regula ale pacatosilor.

In august 1861 Alcatraz a devenit o fortareata militara si o inchisoare pe deplin operationala. De-a lungul urmatorilor 100 de ani, ea a fost locul in care si-au petrecut ultimele clipe soldati confederati, sefi indieni si prizonieri de razboi germani, precum si gazda a unor cunoscuti crimanali si infractori din toate categoriile sociale ale Americii. Multi au murit brutal, in cele mai ingrozitoare conditii imaginate. Se pare insa ca sufletele unora dintra mortii de la Alcatraz nu au mai parasit niciodata locul unde au murit, continuand sa apara din cand in cand, ca si cand nu ar gasi drumul pe care trebuie sa mearga mai departe.

Dupa ce procurorul general Robert Kennedy a inchis portile Alcatrazului la 21 martie 1963, inchisoarea a ramas neocupata timp de sase ani. Acum este sub administratia GGNRA (Golden Gate National Recreation Area) si multi dintre angajatii acestui parc national au cateva povesti interesante de spus despre acest loc tulburator si intunecos. Paznicii parcului au auzit trosnete si lovituri, zgomote ca si cand usile metalice ale celulelor ar fi fost trantite, precum si urlete de oroare ale prizonierilor fantoma, in timp ce patrulau prin cladirea ce se presupunea a fi goala. De asemenea, multi vizitatori ai Alcatrazului si-au exprimat o senzatie inexplicabila de a fi fost priviti in timp ce vizitau inchisoarea.

Blocurile de celule individuale din interiorul inchisorii par sa aiba si ele o energie a lor paranormala, reziduala. Cercetatorii in domeniul extra-senzorialului sunt de acord in ceea ce priveste faptul ca blocul de celule din corpul D al inchisorii contine cea mai negativa energie din Alcatraz, si poate ca nu este doar o coincidenta ca acest bloc a fost zona unde prizonierii erau tinuti in regim de carcera. Blocul D este un cosmar subteran, rece si intunecos, de coridoare si de celule de 1/2m avand 14 celule in total. Segmentul care continea celulele de la 9 la 14 din acest bloc era supranumit “Gaura” pentru ca in acea zona nu existau ferestre sau lumini, cu exceptia unui singur bec din holul exterior, pe care paznicii il lasau de obicei stins.

Prizonierii care erau fortati sa “guste” din mizeria acestei sectiuni de iad a blocului D, erau de obicei dezbracati la piele, batuti si torturati inainte de a fi aruncati in intunericimea celulelor, unde erau adesea lasati sa moara de foame sau de frig. Singura concesie facuta acelora din blocul D care nu erau lasati sa moara era aceea ca o data pe saptamana aveau voie sa-si paraseasca celula timp de 10 min. pentru a se spala. Dintre cele sase celule care alcatuiau Gaura, celula cu numarul 14 este considerata cea mai deprimanta. Multi senzoriali care au stat un timp in sau langa aceasta celula afirma ca una din primele senzatii pe care au simtit-o a fost aceea de raceala covarsitoare care pare sa razbata din ea. Chiar si pentru oamenii simplii celula 14D este clar mai rece decat celelalte celule din blocul D, de cele mai multe ori fiind cu 5-8 grade C mai rece, atunci cand temperatura a fost masurata cu termometrul. Alte senzatii care au fost descrise de cei care au indraznit sa intre in celula 14D sunt de furnicaturi ciudate in maini si picioare si un puternic sentiment de disperare.

Multi oameni au murit in celula 14D de-a lungul istoriei inchisorii, dar poate cea mai ciudata poveste a fost relatata de un gardian care a lucrat acolo in anii `40. In acele timpuri, acel gardian si colegii sai aveau o placere perversa in a spune prizonierilor povestea unor entitati fantomatice care bantuiau coridoarele si celulele blocului D in cautarea “locatarilor” pe care apoi ii posedau, torturau si in final ii omorau in mijlocul noptii. Entitatea in chestiune se crede ca era spiritul unui condamnat care murise in blocul D la sfarsitul anilor 1800. Potrivit gardianului care a relatat urmatoarea poveste, la un moment dat un condamnat a fost inchis in celula 14D.

Aproape imediat ce usa celulei s-a inchis, acesta a inceput sa urle, spunand ca inauntrul celulei se mai afla ceva cu niste ochi rosii incandescenti. Condamnatul a continuat sa tipe asurzitor timp de cateva ore, in ciuda faptului ca gardienii si ceilalti condamnati strigau la el insistand sa taca. Ceva mai tarziu condamnatul a tacut brusc. In dimineata urmatoare gardienii care au inspectat celula acestuia l-au gasit mort. Autopsia care a urmat a relevat urme de strangulare pe gatul condamnatului, urme care conform versiunii oficiale nu puteau fi provocate de victima, elimanandu-se astfel versiunea sinuciderii. Multi dintre cei care au murit la Alcatraz de-a lungul anilor au fost ucisi de catre gardieni, acestia chiar laudandu-se afeseori –neoficial desigur- ca organizau sau luau parte la adevarate jocuri ale mortii, din amuzament, dar in acest caz particular gardienii au insistat ca ei nu au avut cu nimic de a face cu moartea bietului om, chiar neoficial vorbind.

Pentru a aduce si mai mult realism acestei povesti, spusa de un gardian de odinioara care a petrecut numeroase ture singur pe culoarele Alcatrazului din acei ani, a doua zi dupa ce condamnatul a fost gasit mort, atunci cand gardienii au efectuat numararea prizonierilor, a fost necesara o a doua si o a treia numaratoare pentru ca, de fiecare data, le iesea un prizonier in plus. Dupa cateva incercari de a-si da seama ce se intampla, intr-un final gardienii s-au uitat la fetele tuturor condamnatilor asezati in linie si au realizat unde era gresala: la sfarsitul sirului statea aliniat condamnatul “in plus” care era responsabil de confuzia creata. Era vorba de fantoma nefericitului care fusese strangulat in celula 14D cu o noapte mai inainte.

Fantoma a disparut imediat dupa ce l-au privit toti cei adunati in curtea inchisorii.

Acum, inchisoarea a fost dezafectata si, daca ar fi sa dam crezare unui oficial american, nu din mila fata de tratamentul la care erau supusi prizonierii de acolo, ci pentru ca, intr-un viitor apropiat, Guvernul american doreste sa faca niste teste in zona, pentru a vedea unde incepe povestea si unde se termana realitatea.

Eliszar