Enigma salturilor spatio-temporale

Enigma salturilor spatio-temporale

Printre cei care trec in fiecare zi pe langa noi, pe strada, sunt persoane care au nevoie de ajutor. Persoane a caror viata pare desprinsa din cartile cu literatura fantastica. Oameni care traiesc mai multe vieti, fara voia lor si care, uneori, nu mai stiu carei vieti ii apartin cu adevarat. Personaje care se trezesc in locuri bizare si nu stiu cum au ajuns in acea postura. Boala lor nu exista in medicina moderna. Abia putini au avut curajul sa ii gaseasca un nume. E vorba despre somnambulismul spatio-temporal. Oameni care pleaca dintr-un loc si se trezesc in alt timp si alt spatiu, traind evenimentele de acolo ca si cand ar fi apartinut dintotdeauna acelei lumi. Masuratorile energetice din ultimii ani au aratat ca in Romania se afla cel mai important punct de tangenta spatio-temporala. Deci nu trebuie sa ne mire cand vedem unele lucruri sau aflam de la altii ca s-au petrecut intamplari ce par dincolo de puterea noastra de intelegere.

Spiritul sau se ridicase dintre morti

Alin T. este unul dintre putinii care au avut curajul sa rupa tacerea asupra a ceea ce i se intampla. De citeva ori pe an, Alin se trezeste in locuri bizare, de care nu a auzit, fara sa-si aminteasca cum a ajuns acolo. Intamplarile nu se repeta, personajele sunt mereu diferite, dar nu o data, efectele dureaza in timp. Ne povesteste despre prima data cand a inceput totul. “Era o seara de decembrie, pe la inceputul lunii. Nu se intamplase nimic deosebit, afara de faptul ca muncisem foarte mult. M-am trantit in pat si am adormit instantaneu. Cand m-am trezit zaceam intr-o balta de singe. Simteam o durere cumplita in piept si aveam miinile amortite. M-am ridicat cu greu si am privit: cimpia era plina de soldati morti. Nu am identificat semnele de pe uniformele lor si nici steagurile pe care le-am vazut. Apoi m-am privit cu groaza si am vazut ca nu mai aveam miini iar in piept aveam o rana uriasa”.

Primul lucru la care s-a gindit. Alin a fost faptul ca a murit si ca spiritul sau se ridicase dintre morti. “Ma deplasam fara sa merg, doar gindindu-ma unde anume as vrea sa ma duc. Alunecam lin, fara sa ating pamantul. Nu stiu unde ma duceam, dar simteam asa, ca o chemare de departe. Am ajuns intr-un loc bizar, unde casele erau inalte si de culori diferite. Am simtit o prezenta in spatele meu si m-am intors brusc. Am apucat doar sa vad o umbra neagra, imensa, care se repede asupra mea”.

Mort pe alta planeta

Cand si-a revenit, Alin era la marginea unui sant. “Am vazut niste lumini care se apropiau si m-am gindit sa ma dau la o parte din calea lor. Numai ca nu se intampla nimic. Atunci am facut citiva pasi si am reusit sa ies pe marginea drumului. Soferul a oprit nervos si a inceput sa ma injure... romaneste”. Atunci si-a dat seama ca e “acasa”. Numai ca nu recunostea deloc locul respectiv. A mers mai multe minute pana cand a ajuns in apropierea unei borne kilometrice de pe marginea drumului. “Eram la Salcuta, judetul Dimbovita. In viata mea nu auzisem de localitatea aceea si ce e mai ciudat, nu stiu cum am ajuns acolo, cum m-am deplasat. Am fost convins ca fusese o actiune de tip somnambulism, drept pentru care, la intoarcerea in Bucuresti, am cautat un specialist in tratamente specifice”.

Cu toate astea, in urma acelei prime intamplari, Alin a ramas cu niste puternice dureri abdominale iar miinile ii amortesc si uneori nu le poate misca minute in sir. Opt ani au trecut de la prima intamplare, timp in care Alin s-a trezit de mai multe ori pe strazi sau in locuri bizare, departe de casa. Opt ani a crezut ca este vorba de somnambulism si i-a rugat pe cei din familie sa aiba grija la comportamentul sau. Cu toate astea, ceva dincolo de orice putere de intelegere intervenea pentru a face calvarul si mai mare. Alin traia alte momente, cu alte personaje si alte intamplari, trezindu-se mereu in afara casei.

“Asta in conditiile in care noaptea ai mei incuiau usa cu cheia si o tineau la ei. Dimineata eu nu mai eram in camera, dar lantul la usa era pus si siguranta yalei trasa”. Dupa opt ani, Alin a apelat la un psiholog recomandat de o revista de specialitate. Sub efectul hipnozei, barbatul a depanat “amintiri” fantastice din fiecare viata in care a fost aruncat.

“In urma tratamentului am inteles de la ce proveneau durerile din piept si de mina. Se pare ca pe o alta planeta, numita Eternia, am participat la o rebeliune in care am fost ucis in timpul unei lupte, pierzindu-mi, totodata si bratele. Din pacate, nici macar psihologul nu m-a putut ajuta, pentru ca subconstientul meu devenise un amestec cu cel al personajului in pielea caruia nimerisem”.

Doua suflete intr-un singur corp

Ne-am adresat doamnei Moldoveanu A. pentru a-I cere o opinie asupra acestui lucru. Domnia sa a avut amabilitatea si ne-a raspuns: “Daca persoana care face saltul spatio-temporal, nimereste in corpul unei fiinse care moare, la intoarcerea in trupul vechi ia cu ea si o parte din subconstientul celui mort. SI daca respectivul nu este puternic din punct de vedere psihic si fizic, se poate ajunge fie la infirmitate fizica fie la nebunie. Pentru ca un organism fizic nu e facut sa suporte doua structuri energetice si psihice, existind riscul unei explozii neuro-motoare. Oricum, cel de care mi-ati vorbit a avut noroc ca s-a mai intors in trupul sau. Daca saltul il prindea intr-un trup mort de cel putin trei zile, ar fi fost un dezastru si cordonul de argint s-ar fi rupt definitiv, facand imposibila intoarcerea acasa”. Intr-un cuvint, Alin trebuie sa aiba mare grija si de acum incolo, pentru ca, pe masura ce propriul sau organism imbatrineste, puterea sa de rezistenta cedeaza treptat in fata atacului nevazut al celui de al doilea subconstient.

Har sau povara?!

Ioana H. are 42 de ani si e de profesie arhitecta. E obisnuita cu lucrurile mai speciale, pentru ca de mica a fost altfel decat ceilalti. Cei din jur spuneau ca e mai ciudata, dar familia sustinea ca ar dispune de anumite capacitati extrasenzoriale. “Cand cineva din familie se imbolnavea, era suficient sa stau cu el in acelasi pat, ca se vindeca in citeva zile. Cand a murit bunica mea am simtit asta, iar ani de zile dupa deces, o simteam cum vine si se aseaza langa mine”. Pentru Ioana totul era normal. Un normal ciudat. Nu se mai speria atunci cand simtea ca o entitate nevazuta se gaseste prin preajma sa. Si totusi...

In urma cu 12 ani, Ioana a fost la un pas sa moara. O masina a lovit-o pe trecerea de pietoni si timp de sapte zile s-a aflat in coma. “Auzeam totul, dar nu puteam vorbi si nici sa deschid ochii. Cu toate astea, vedeam mereu imagini ciudate. In fiecare zi traiam altceva si cu toate astea eram constienta, intr-un fel, ca nimic nu este adevarat, ca eu sunt intre viata si moarte, pe un pat de spital”. Timp de o saptamina, Ioana nu a stiut ce se intampla cu ea. Cand si-a revenit si le-a povestit medicilor, acestia i-au prescris un tratament psihiatric, spunind ca totul este urmare a socului emotional puternic post-accident. Numai ca socul a trecut, dar Ioana a ramas “conectata” la o lume pe care nu o intelege si pe care nu o vrea.

“Uneori personajele pe care le vad se repeta, dar niciodata actiunile. SI niciodata nu pot face anumite legaturi intre o intamplare sau alta, chiar daca sunt aceleasi personaje. E ca si cum cineva ar stabili dinainte ce am de facut si de unde pana unde. Parca as juca roluri principale in mai multe filme deodata, in acelasi timp”.

“Nu vad oameni ci doar umbre”

Din noianul de intamplari, exista una deosebita. O traire de care femeia se teme ingrozitor si din cauza careia a fost in pragul disperarii. “Ma trezesc intre zidurile unei inchisori. Aud urlete infricosatoare de peste tot. Nu vad oameni ci doar umbre. De fiecare data citeva umbre se apropie de mine, ma iau cu forta si ma duc intr-o sala de tortura unde fara sa ma anestezieze imi umbla prin corp cu diferite ustensile. Nu stiu ce fac, dar ma doare totul ingrozitor de rau si urlu. Iar pe masura ce eu urlu, durerea se amplifica si mai mult”. Femeia a invatat sa-si controleze trairile din acel spatiu. “Am remarcat ca durerile pot fi suportabile daca nu urlu si sunt relaxata”. SI a mai observat ceva Ioana, anume ca inaintea saltului, are un vis premonitoriu. “E acelasi vis de fiecare data. Eu sunt pe virful unui munte, intinsa pe iarba. SI deodata cerul se intuneca si izbucneste o furtuna. Muntele se preschimba intr-o stanca aflata in mijlocul marii si izbita de valuri uriase. SI de fiecare data valurile ma iau de pe stanca si cad intr-un hau imens, intre doua valuri. In zilele urmatoare visului, fac saltul respectiv. SI va dati seama ce chinuitoare e asteptarea, pentru ca nu stiu niciodata in care din seri e timpul”…

Personalitate multipla in alta lume

Intamplarile prin care trece Petre V. seamana cu ale celorlalti, in mare. Si el se trezeste in locuri ciudate fara sa stie cum a ajuns acolo si el intilneste persoane pe care nu le cunoaste dar care il cunosc si traiesc alaturi de el. Singura deosebire e ca la el, personajele sunt mereu aceleasi. “Ciudat e ca nimic din ceea ce vad nu imi este cunoscut, dar ceilalti se poarta cu mine ca si cum m-ar cunoaste. Mi se adreseaza si eu le raspund, fara sa-mi dau seama ce le spun exact”.

Domnul A. Dumitrescu, specialist in domeniul paranormal sustine ca persoana lui Petre are un “corespondent” decalat spatio – temporal in lumea cealalta. “Este ceea ce multi psihologi din lumea noastra numesc personalitate multipla. Mai exact, in anumite conditii – si v-as minti spunindu-va ca stiu care sunt acestea – domnul Petre se suprapune extrasenzorial peste o alta persoana din alt timp si din alt loc. SI atunci, normal ca cei din jurul “dublului” il vad tot pe acesta, chiar daca uneori isi dau seama de schimbarea de comportament a personajului in cauza. Cine stie, poate ca in lumea respectiva totul este in regula si fiecare organism se comporta deseori ca o gazda periodica pentru alte entitati, fara ca asta sa le afecteze definitiv viata de zi cu zi”.

Comentariile specialistilor

Specialistii in domeniu au o alta parere despre ceea ce se intampla. Ei spun ca totul se intampla din cauza suprapunerii unor lumi diferite. “

Cand doua lumi se intrepatrund, exista un spatiu neutru, in care realitatile se amesteca. In acele momente, daca o persoana reala dintr-o lume se trezeste prinsa in punctul de tangenta temporala, traieste totul cu maxima intensitate, dar fara a fi afectat direct. Pentru simplul motiv ca el nu exista in realitatea lumii celeilalte. Coordonatele sale sunt cele terestre. Uneori cei din lumea in care patrunde intrusul poate fi vazut, dar nimeni nu-l ia in seama, pentru ca el nu are putere in plan fizic. Nu se poate manifesta. Este, daca vreti, un fel de fantoma sau strigoi. Iar daca se intampla sa ramina prins in falia spatio-temporala, nu ar putea sa supravietui, pentru ca nu poate atinge nimic si deci nu se poate hrani in nici un fel. Ar muri de foame”.

Dincolo de aceasta explicatie mai exista una, cel putin bizara si care inca nu a fost studiata de specialisti. Se pare ca puterea creierului uman este atat de mare, incit, in anumite conditii, acesta poate deschide porti spatio-temporale catre diferite lumi. In felul acesta este explicata inteligenta unor genii omenesti, prin deschiderea portilor spatio-temporale catre lumile superioare de unde a fost colectata informatia. Pana la momentul stabilirii adevarului, enigma continua sa incite lumea stiintifica si specialistii neconventionali.

Eliszar