Eminescu nu a murit nebun

A fost un poet romantic care a sfarsit nebun? Un martir ? Un sfant ucis prin conspiratie ? Un proto-legionar ? Un persecutat politic ? Cine sunt cei care ii prigonesc scrierile si azi, la mai mult de o suta de ani de la moarte ?Profetiile lui supara ? Pe cine si de ce?

demonstra paralizia lui generala, forma a sifilisului nervos sustinuta de G. Marinescu si G. Calinescu in primul rand, dar in continuare numai realitatea obiectiva a datelor m-a determinat sa ajung la concluzii total opuse si anume, Eminescu n-a avut sifilis si n-a fost alcoolic. Demonstrat deci faptic, fara nici o indoiala, poetul nostru a suferit de o psihoza endogena, maniaco-depresiva, fara substrat organic, ea nu i-a alterat capacitatea intelectuala si creatoare, in viata lui n-a existat zisa "mare intunecime", inventia eminoscologilor interbelici, cu precadere. Sfarsitul i-a fost provocat de sincopa cardiaca survenita in urma tratementului cu injectii de mercur, administrate in sanatoriul doctorului Sutu din Bucuresti in cursul ultimei internari din Februarie-Iunie 1889.

Verticalitatea fara fisura a constiintei sale gazetaresti i-a atras indezirabilitatea. Fortele antiromanesti din afara si dinlauntrul tarii il discrediteaza in ochii opiniei publice si il extermina, lent, in detentie.

O versiune incitanta si, totodata, amanuntit argumentata, asupra cauzelor si desfasurarii progresive a degradarii organice pe care a suferit-o Mihai Eminescu, este formulata de Nicolae Georgescu si Calin L. Cernaianu, in lucrarile: Moartea antuma a lui Eminescu, Editura Cartier, Chisinau, 2002 si, respectiv, Recurs Eminescu. Suprimarea gazetarului, Editura Semnele Timpului, Tamasi, 2000.

Ei opineaza ca, M. Eminescu, devenit, prin natura imposibil de pervertit a constiintei lui gazetaresti, profund incomod tuturor centrelor antiromanesti de putere care-si exercitau, din plin, in epoca, influenta asupra tarii , a fost distrus, in mod sistematic, de catre agenti ai acestora intre care, si nota bene, jucand roluri-cheie, se numarau personalitati de prima marime ale vietii noastre publice. Strategia de lichidare ce i-a fost aplicata este structurata pe doua etape, astfel: mai intai, pentru a-l discredita in ochii opiniei publice si a i se retrage, fara a provoca acesteia suspiciuni, dreptul de a-si exprima convingerile in tipografie, i-a fost inscenata nebunia, cu efectul corelativ al decaderii sale din drepturile civile; apoi, in perioada internarii lui abuzive in diverse sanatorii de boli psihice, a fost supus, in mod deliberat, unei barbare si continue proceduri de distrugere biologica, concretizata, in principal, prin administrarea de substante chimice nocive, inclusiv mercur sub forma de injectii1003.,

Totodata, eficacitatea derularii respectivei actiuni eliminatorii era potentata prin mediatizarea intensa, pe tot parcursul ei, a diagnosticului, masluit (inventat, la comanda, chiar de catre somitati medicale), de sifilis.

asta avea un dublu rol, si anume:

a) sa adauge dezinteresului constiintei publice fata de persoana lui Mihai Eminescu (provocat prin pedalarea obsedanta a mass-mediei pe eticheta de nebun de asemenea, diametral opusa realitatii) oprobiul moral al intregii societati (manipulatorii fiind fin-cunoscatori si, in acelasi timp, perfid-speculatori ai psihologiei si mentalitatilor omenesti);

b) sa sporeasca credibilitatea diagnosticului de nebunie in stiinta medicala existand o teza potrivit careia sifilisul produce leziuni pe creier, perturband, astfel, grav, totalitatea functiilor cerebrale, adica inclusiv gandirea.

Sursa: biserica secreta