Dinozaurii din Hateg erau de� crescatorie

Daca lucrezi in armata sau politie ai dreptul sa alegi ce fond de pensii doresti.

Ferme de dinozauri

In urma cu aproape o luna de zile, intr-o revista de specialitate, aparea opinia controversaa a unui paleontolog, Charles Dupoint. Acesta afirma ca cercetarile efectuate pana la ora actuala asupra scheletelor gasite au dus la concluzia ca dinozaurii nu traiau in stare de salbaticie ci erau crescuti. Francezul afirma ca de pe schelete s-a putut preleva faina de oase facuta din... pesti.

C. D. : Este clar ca acei dinozauri, in special cei ierbivori, nu se hraneau cu pesti. Nu aveau constitutia animalelor care traiau atat in mediul terestru cat si in cel acvatic. Si atunci cum se poate explica existenta acelei faini depuse sub forma calciului pe oasele mini-dinozaurilor? Inseamna ca ea a fost un supliment de hrana pentru animalele respective.

In continuare, francezul a atras atentia asupra constitutiei animalelor. La animalele salbatice, gata sa vineze sau sa se fereasca a fi vanate, musculatura este extrem de puternica. Ori acest lucru nu s-a descoperit in cazul dinozaurilor din Hateg.

“Asta inseamna ca aceia isi pierdusera obiceiul de a alerga sau nu aveau de ce sa se teama, fiind animale de ferma, deci neavand dusmani nativi. Oasele picioarelor erau mult prea subtiri pentru a putea sustine o masa musculara adecvata salbaticiunilor. Chiar s-au descoperit oase fracturate, nu rupte de dintii altor animale.”

Ipoteze stranii

Cercetarile efectuate de-a lungul Bazinului Hategului au aratat ca resursele naturale erau aproape inexistente in zona. Saracia florei care exista in acea perioada este in contradictie cu numarul mare de dinozauri. Ferigile si celelalte plante preistorice nu ar fi fost suficiente ele insele sa hraneasca un numar atat de mare de dinozauri cat se presupune ca ar fi trait pe teritoriul Romaniei, ceea ce i-a facut pe cercetatori sa afirme, cu fermitate, ca dinozaurii aveau si o alta sursa de hrana.

La urma urmelor, lipsa hranei ar fi dus automat la o migratie in masa a animalelor catre alte locuri mai prielnice. De aceea, multi au fost bucurosi cand au descoperit depunerile de calcar rezultat din oase de peste, pe scheletele dinozaurilor. Primele voci au sustinut ca aceasta era sursa alternativa de hrana. Adica dinozaurii intrau in apele marii si se hraneau cu peste. Numai ca aceasta ipoteza nu a fost confirmata de constitutia scheletelor de dinozaur.

C. D.: “Ar fi trebuit sa se descopere, daca nu urmele unor inotatoare, cel putin urmele unor modificari ale structurii organismelor. O adaptare pentru vanatoarea in apa. Nu numai ca nu exista asa ceva pe scheletele din Hateg, dar oasele arata imposibilitatea animalelor nu de a inota ci chiar de a se mentine cat de cat la suprafata.” Unele din scheletele de dinozauri arata ca animalele respective au murit, dupa ce au suferit foarte mult de o forma grava de Salmonella.

C.D.: “La ora actuala acea forma de Salmonella poate fi intilnita in special la puii de crescatorie si apare din cauza suplimentelor de hrana, facute din resturi de animale. In plus, cantitatea mare de fosfat disodic si colagen, depuse pe schelete, arata ca animalele erau hranite cu faina de oase. Problema cea mai importanta este cine anume hranea acum zeci de milioane de ani niste animale deloc mici. Si in ce scop.”

Vulturii de prada preistorici

Primele descoperiri oficiale in zona Hategului au fost realizate in anul 1977 de catre profesorul universitar dr. Dan Georgescu, paleontolog la Facultatea de Geologie. Oasele apartineau unui pterozaur, cel mai mare zburator fara pene. La reconstituire, singur craniul masura trei metri. Au urmat alte sapaturi, alti paleontologi, unii romani, altii straini, unii profesionisti, altii amatori. Din pacate, gigantii de acest fel descoperiti ulterior au fost intr-un numar atat de mic, incat nu a putut fi emisa opinia ca Hategul ar fi fost o zona circulata de marile reptile zburatoare.

Domnul Richard Harrison, paleontolog la Universitatea de stat din New Orleans, este unul dintre cei care au vizitat de-a lungul anilor Hategul. Domnia sa spune ca existenta celor cateva pasari uriase alaturi de scheletele dinozaurilor pitici poate fi explicata doar prin faptul ca acolo se gasea hrana din belsug pentru rapitoare. In plus, el afirma ca doar asa pot fi explicate fracturile care apar pe unele schelete si care sunt facute de animale uriase de prada. Inel de marcat dinozaurii Dar cea mai ciudata descoperire care a fost facuta de paleontologul american in anul 1982.

Este vorba despre un inel straniu, facut dintr-un aliaj inoxidabil si care nu a putut fi clasificat in nici una din culturile antice despre care se stie ca au fost pe teritoriul Romaniei. Inelul are un diametru de 24 de centimetri si este prevazut cu doua clape de inchidere lucrate din titaniu. In exterior se pot vedea cateva semne circulare despartite de spirale egale ca lungime. Intrebarea este, cine anume dispunea de tehnica de prelucrare a titaniului in Mezozoic?

La ora actuala inelul se gaseste intr-o colectie particulara, la New York si inca starneste controverse printre specialisti. Dar si la aceasta problema au dat raspuns ufologii. Acestia afirma ca descoperirea ar fi de origine extraterestra. Ca in urma cu 70 – 80 de milioane de ani in urma, acestia ar fi avut o ferma de dinozauri in actuala depresiune a Hategului si ca inelul descoperit ar fi doar unul de marcaj. Mai exact, ca dinozaurii pitici crescuti in fermele mezozoice erau marcati fiecare dupa specia sa, pentru a se putea inregistra evolutia lor in urma administrarii diferitelor surse de hrana. De aici, din fermele Hategului, dinozaurii ajunsi la maturitate erau luati si dusi in alte parti.

Asa afirma adeptii existentei extraterestrilor pe Pamant, din cele mai vechi timpuri. Si nimeni nu-i contrazice atata vreme cat nu exista alte dovezi concludente. Toate ipotezele de mai sus stau inca, sub semnul intrebarii. Pentru ca daca la ora actuala nimeni nu le poate proba cu exactitate, totodata, nimeni nu le poate contrazice cu marturii plauzibile. Poate ca adevarul este undeva pe la mijloc.

Poate ca cercetatorilor le-au scapat anumite amanunte sau poate ca viata de acum cateva milioane de ani nu se supunea acelorasi legi universal valabile in zilele noastre. Deocamdata sunt mai multe intrebari decat raspunsuri. Dar, la urma urmelor, doar in spatele intrebarii poate fi aflat si raspunsul. Problema e daca o sa ne placa sau nu ceea ce vom afla.

Eliszar