Diavolul Taului

Daca lucrezi in armata sau politie ai dreptul sa alegi ce fond de pensii doresti.

Captura ciudata din apele taului

Pescar sportiv, domnul Gabriel a aruncat undita si in ochiul de lac pe care l-au intilnit aproape de virf, la circa 900 m altitudine.

“La prima smucatura am crezut ca ma trage in apa. Indoise la jumatate undita. Habar nu aveam ce prinsesem si ce avea o asemenea forta de tragere”.

Cand dupa mai bine de 15 minute de lupta cu pestele nevazut acesta a ajuns in mincioc, turistul pescar a ramas uimit, intrucat nu vazuse in viata lui o astfel de lighioaie.

“Efectiv imi dadea o senzatie ciudata, de parca cineva ne-ar fi urmarit ca sa ne faca rau. Imi dadeam seama ca e aberant, dar senzatia era atit de puternica, incat simteam fizic frica”.

Cei doi au infasurat straniul peste intr-o punga de plastic si s-au intors. Pe drumul de intoarcere au ratacat poteca de cateva ori si si-au pierdut doua din cele trei sticle cu apa potabila. Si ca si cum totul nu ar fi fost suficient, Alina, sotia domnului Gabriel, a alunecat intr-o mica crevasa si si-a rupt tibia dreapta intr-o stinca ascutita.

”Putin a lipsit sa cada cu burta in coltul ala de stanca si sa moara. A avut un noroc fantastic ca in cadere s-a prins de o tufa”.

Diavolul Muntilor

In cele din urma cei doi turisti au ajuns, pe inserat, la un catun de 4 – 5 case.

“Nu mai aveam ce face si am cerut sa inoptam la cineva. oamenii ne-au primit cu bratele deschise si ne-au pus pe masa ce aveau mai bun, ca eram primii turisti pe care-i vedeau in ultimii doi ani. Numai cand am inceput sa povestim si am ajuns la intimplarea de la tau, au devenit atenti. Iar cand le-am spus ce am prins si ca avem pestele dupa noi, au inceput sa tremure de frica. S-au inchinat si s-au rugat sa nu-l avem pe Necurat in casa lor. Iar cand le-am aratat pestele, s-au aruncat in genunchi si au inceput sa se roage la Dumnezeu si la Maica Domnului pentru ocrotire”.

Un unchies de vreo 75 – 80 de ani s-a apropiat de cei doi soti si le-a spus ca s-au murdarit si ca au prins in undita pe Diavolul muntilor. Apoi s-au adunat cu totii si i-au rugat sa arunce pestele cel ciudat sau sa plece din casele lor.

“Erau ingroziti si spuneau spuneau ca pestele pe care noi l-am prins era numit de ei Diavolul Muntilor. Ca aducea numai ghinioane asupra celor care-l prindeau si ca nimeni nu voia sa doarma sub acelasi acoperis cu Diavolul”.

“Era singurul loc cu iarba pirjolita”

Una dintre gazde spunea ca pestele respectiv este cea mai veche vietate de pe acel munte si ca cei vechi ii spuneau himera, pentru ca amagea pescarii si pe cei care treceau prin locurile respective. Cei doi turisti ascultau povestile celor din jur si nu stiau daca viseaza sau totul este aievea. Pentru ca taranii povesteau de suflete furate, de oameni preschimbati in stinci sau in flori de munte, de aparitii monstruoase care ieseau din apa si faceau moarte de om. Povesteau ca Diavolul se lasa prins adesea in undita pentru a momi pescarii si pentru a lelua sufletele. Ii vrajeste pe oameni, le ia mai intii mintile de nu mai stiu pe unde sa se intoarca, apoi le iau sufletele.

“Trupurile ajung in tau, se scufunda ca dupa o chemare tainica si nimeni nu le mai vede vreodata”, povestea domnul Gabriel.

“Si chiar daca nu credeam tot ce spuneau ei, nu puteam sa nu ma gindesc la ghinioanele pe care le-am avut pe drumul de intoarcere si cum am scapat tocmai pentru ca am dat de catunul acela retras. Asa ca am scos pestele afara,la marginea drumului”. A doua zi,de dimineata, cind s-au dus sa vada ce s-a intimplat cu pestele, acesta disparuse.

“Ramasese numai iarba pirlita in locul in care fusese. Era singurul loc cu iarba pirjolita”.

Eliszar