Descrieri romanesti ale unor eclipse de soare

Daca lucrezi in armata sau politie ai dreptul sa alegi ce fond de pensii doresti.

Cea dintai descriere a fost facuta de Miron Costin in <Letopisetul Tarii Moldovei de la Aron-Voda incoace>, el preluand istoriografia moldoveneasca de unde o lasase inaintasul sau in ale cronicilor, Grigore Ureche.

"S-au intunecat soarele intr-acel anu, la luna lui iunie, cu mare groaze, cat perise soarele cu putin nu toata lumina, tocmai amiazazdi si multi oameni, nestiindu a se feri de o intunecare ca aceia si privind la soare multu, au pierdut vederea in toata viata lor."

A venit randul lui Ion Neculce care a fost, pe rand, spatar, hatman si vornic al Moldovei. In "Letopisetul Tarii Moldovei de la Dabija-voda pana la Ioan-voda Mavrocordat", Neculce a creat urmatoarea viziune a acestui fenomen:

"Atunce s-au facut mare eclipsis, intunecare de soare, cat nu se vide om cu om. Intunecasa lumea in anul 7208 septemvrie, in doaospradzeci dzile, intru o dzi de marti. Gasitu-s-au atunce si un ursu mare groaznic. Si sarise toata oastea, si moloveneasca, si munteneasca, si nu-l pute ucide."

Cea de a treia descriere apartine domnitorului Dimitrie Cantemir in a sa "Istoria ieroglifica":

"Eu, odata pre malul marii, in borta unii stanci lacuind, intr-o dzi eclipsis in soare s-au facut, atat cat ochii a toata jiganiia inchizandu-sa si fietecarea la culcusul sau ca de sara asedzand-sa, singur eu, cu luminosi ochi, toate malurile in sus si in gios cutreieram. Eu, ase noptii nedejduindu-ma si de nepriietin nicicum in grija purtand, spre latul marii cateva mile de la uscat m-am departat. Unde soarele, din umbra lunii scapand si totdeauna radzele si pre fata pamantului lovind, noaptea mea scurtatra si dzua altora lungira.”

Acum, la final, stam si ne intrebam, oare peste cateva sute de ani, cine va fi cel citat de nepotii nostri ca fiind cronicarul care a amintit de ultima eclipsa a mileniului II?

Eliszar