Crucea trista

Daca lucrezi in armata sau politie ai dreptul sa alegi ce fond de pensii doresti.

“Nu stiu daca ma puteti ajuta cu ceva, dar sunt convinsa ca sunteti singurii care nu ma credeti nebuna. Pentru ca ce altceva decat o nebunie poate fi considerat tot ceea ce mi s-a intamplat?!”

Acestea sunt cuvintele doamnei Ana – Maria Stanescu, contabil – sef la o firma din Targoviste. Iar povestea dumneaei, departe de a fi o nebunie, este inca una din acele stranii intamplari pe care viata ni le ofera in cele mai nepotrivite momente.

Poate pentru a ne face sa ne punem intrebari sau poate doar pentru a ne testa puterea de suferinta. De mica a fost crescuta de cei doi bunici ai sai, la care tinea foarte mult. Ca orice om de la tara, la apropierea batranetilor, bunicii si-au facut un cavou la cimitirul din sat. Intr-o dimineata, dupa o noapte furtunoasa, cand au mers la cimitir sa vada daca nu au fost ceva stricaciuni, pe crucea de la capatul cavoului, au gasit o pata mare rosie.

S-au suparat, crezind ca cineva facuse o gluma proasta si au dat cu vopsea pe cruce. Dar pata nu iesea. Pana la urma s-au impacat cu ideea ca pata nu va mai iesi de acolo si au plecat acasa. La mai putin de sapte zile, bunicul sau se savarsea din viata.

”Nu a fost luat nimeni prin surprindere, pentru ca ne asteptam la asa ceva. Avea peste 80 de ani. Ceea ce ne-a uimit pe noi a fost faptul ca pata de pe cruce disparuse la fel de brusc cum aparuse. Bunica ne-a spus ca pata rosie a fost sigur semn de la Dumnezeu ca viata bunului s-a terminat”

Au mai trecut aproape sase ani, timp in care bunica doamnei Stanescu si-a trait viata in singuratate.

“Nu putine erau noptile in care il visa pe bunicul si spunea ca ii este dor de el. Anul trecut, cand s-a dus la cimitir, a vazut ca iar a aparut pata rosie pe cruce. A venit pe la noi si ne-a spus ca asta e chemare de la bunicul si ca in cateva zile o sa se duca si ea. Am crezut ca inebunise si nu am mai scapat-o din ochi timp de cateva zile. Dar intr-o dimineata nu a mai iesit din camera. Cand am intrat la ea, isi daduse sufletul.”

Au plans-o toti si au dus-o sa o inmormantam langa fostul ei sot. Si acolo, toata familia a fost uimita cand a vazut ca pata rosie de pe cruce disparuse.

“Sunt convinsa ca bunicii mei s-au reintilnit in viata de dincolo si ca sunt fericati, asa cum au fost toata viata.”

Eliszar