Copiii Diavolului

Daca lucrezi in armata sau politie ai dreptul sa alegi ce fond de pensii doresti.

Copiii Diavolului

Bogdan inseamna, in slavona veche, “darul lui Dumnezeu”. Te-ai astepta, in primul moment, ca purtatorul unui asemenea nume sa aiba o viata linistita, sa fie fericit. Mai mult, numele insusi denota o persoana puternica, care stie ce vrea si cum anume sa-si croiasca un drum in viata. Si totusi, soarta ne joaca uneori feste urite. Poate tocmai ca sa ne arate ca nu poate fi anticipata. Sau poate doar ca sa ne faca sa ne simtim mici. De ce oare? Greu de spus. Pentru ca de nepatruns sunt caile Domnului.

Barbatul venit prin vis

In localitatea Muntenii Buzau din judetul Ialomita traiesc doi frati care sufera de o boala misterioasa, Bogdan si Emilia, de 17 si respectiv 14 ani. Timp de 12 ani, mica familie a fost daca nu fericita, cel putin linistita, ca majoritatea celor care traiesc la tara, intr-o zona nu chiar foarte bogata dar unde cei harnici pot sa aiba de toate. Mai mult, copiii nu suferisera de nimic in afara bolilor copilariei pe care le fac toti. Si totusi, in ziua in care Bogdan implinea 12 ani, ceva a intervenit in viata lor, imprimindu-i un alt curs, definitoriu.

“Eram cu totii la masa de prinz si luasem un tort si niste suc de la Slobozia, ca de, era ziua baiatului. Deodata Bogdan s-a ridicat urland de la masa. Isi agita bratele si tropaia ca un cal naravas.”

S-a repezit la pereti si a inceput sa dea cu pumnii in ei si sa spuna vorbe care mai de care mai ciudate. Dupa cateva minute a cazut jos de epuizare si a privit in gol aproape o jumatate de ora. Apoi totul a reintrat in normal. Baiatul nu-si aducea aminte nimic, iar singurele marturii erau doar degetele lui insangerate de la loviturile in zid. Initial toti au crezut ca este vorba de o criza de pubertate si nu au luat-o in seama. Numai ca din clipa aia Bogdan a inceput sa aiba visuri ciudate, in care un barbat in negru il striga din virful unui turn ce parea parasit. Il ruga sa ii aduca cheia si sa-l scoata de acolo, ca nu mai poate sta si daca nu il scoate vor muri amindoi in curind. Aproape doi ani au durat cosmarurile baiatului. Se trezea si de cateva ori pe noapte urland si agitindu-si miinile.

“Uneori aveam impresia ca nici pe noi nu ne mai recunoaste. Se uita la noi ca si cand se intreba ce cautam noi acolo si cine suntem noi. Si-a pierdut toti prietenii, pentru ca stiti cum circula vorba prin sate si nimeni nu isi mai lasa copiii sa se joace cu baiatul nostru.”

Timp de doi ani cit au durat cosmarurile, viata baiatului a fost foarte agitata. Indiferent unde era, pe strada, la scoala, intorcea capul si spunea ca il urmareste un barbat imbracat in negru, acelasi barbat din visul lui, care-i spunea ca nu va scapa de el decit dupa ce-l va scoate din turn. Parintii ajunsesera sa se obisnuiasca cu ideea ca fiul lor nu e tocmai sanatos la cap si s-au concentrat mai mult asupra educatiei Emiliei. Numai ca, in ziua in care Emilia a implinit 11 ani, blestemul a lovit iarasi casa din Munteni. La trei zile dupa aniversare, Emilia a fost cuprinsa de convulsii. “Facea spume la gura si tot repeta niste cuvinte pe care nu le-am mai auzit niciodata, la nimeni, parca erau descintece, dar nu intelegeam nimic din ele.” spune tatal celor doi, trist. Dar, totodata, de la prima criza a Emiliei, cosmarurile lui Bogdan au incetat brusc. Se parea ca baiatul gasise cheia catre turn: sora lui.

Fetita blestemata in ulita

Desi copiii nu au facut rau nimanui, locuitorii nu vad cu ochi buni vecinatatea celor doi copii. Treptat, mila lor s-a transformat in ingrijorare, ingrijorarea in indiferenta iar indiferenta se transforma, pe zi ce trece, in ura. Este acea ura pe care oamenii au simtit-o dintotdeauna fata de cei pe care nu i-au inteles. S.G., localnica, se plinge:

“Domn’e, nu se mai poate asa. Trebuie ca cineva sa faca ceva. Pai ne este frica sa ne mai lasam copiii pe strada."

Nepotica doamnei S.G. a avut probleme dupa ce a fost blestemata intr-o zi, pe strada, de Emilia. Cum, de regula, tot satul a cam inceput sa-si bata joc de cei doi posedati, fetita in virsta de numai sapte ani a facut si ea ce i-a vazut facand pe cei mari: a inceput sa strige dupa Emilia cand a intalnit-o. O facea in toate felurile, urita, nebuna, proasta satului etc. Cum raspunsul la injurii a fost tacerea, fetita s-a suparat ca nu e bagata in seama, a luat o piatra si a aruncat cu ea. Piatra a lovit-o pe Emilia la cap, iar sangele a inceput sa curga din rana. Cei care au fost prezenti la eveniment isi amintesc si acum cu groaza ce s-a intamplat. Emilia a pus mana pe fetita si a inceput sa spuna tot felul de vorbe din care ceilalti nu intelegeau nimic. Apoi si-a dus o mana la rana si cu degetul i-a facut trei semne fetitei: unul pe frunte si doua pe obraji, dupa care a scuipat-o pe micuta.

“Trei luni de zile nepotica mea nu a fost in stare de nimic. Avea ameteli si i se inchideau ochii, nu mai recunostea pe nimeni. Se trezea noaptea urland si povestea ca un barbat cu fata mutilata punea mana pe capul ei, exact in locurile unde Emilia ii facuse semnele cu sange.”

egeaba au dus-o parintii la doctor, pentru ca nici un tratament nu a fost eficient. In cele din urma au mers toti la familia Emiliei si au rugat-o sa o vindece pe fetita. Iar ea i-a ajutat, dupa ce micuta a promis ca nu o sa mai strige niciodata vorbe urite dupa nimeni, pe strada. Dupa care a luat un cutit de bucatarie, s-a crestat la degetul mare si a lasat cateva picaturi de sange sa curga pe capul fetei. In zilele urmatoare micuta si-a revenit complet. De la acea intamplare se tem satenii de Emilia, iar teama lor se transforma, pe zi ce trece, in ura.

“Lupta cu Satana nu e o joaca”

Preotul Nicolae Dumitra considera ca ceea ce se intampla cu cei doi copii e din cauza pacatelor savirsite fie de proprii parinti fie de alti inaintasi ai familiei.

“Cuvintul Domnului spune ca pacatele savirsite in timpul vietii de catre o persoana vor cadea asupra urmasilor acesteia pana la a saptea spita. Dar ne mai spun cartile sfinte, ca atunci cand Dumnezeu face ca pacatele parintilor sa cada asupra copiilor, in marea Lui bunatate pune in acestia si puterea de a spala pacatele. Cei care, prin credinta, reusesc sa descopere acea putere in ei, vor reusi sa duca o viata tihnita, lipsita de griji...”

Preotul e convins ca diavolul nu a venit de capul lui pe capul copiilor. El le-a recomandat post sever si rugaciuni, sub supraveghere canonica, dar pana acum acestea nu au avut nici un efect. Pentru ca “ degeaba se tine post cu trupul daca nu se tine si cu sufletul. Lupta cu Satana nu e de joaca, nu putem spune <hai ca saptamana asta tinem post dar cealalta mincam de toate> - asta nu mai e post. Iar daca parintii nu ii ajuta si ei prin puterea exemplului, atunci cum sa reuseasca sa scape? Ca e simplu sa spui vreau sa am, dar sa nu faci nimic pentru asta.” spune parintele Dumitra, suparat. Si tot de la el mai aflam ca despre mama celor doi copii se spune ca ar practica vrajitoria.

“Lumea vorbeste, ca de, asa a fost dintotdeauna gura lumii, sloboda. Cica ar fi vazut-o pe Lucrita, mama lor, ca ar fi facut vraji si alte alea. Ba unii spun ca au auzit-o cum vorbea cu Diavolul si cum ii raspundea acesta la tot felul de intrebari. Eu nu stiu daca o fi vinovata sau nu. Numai Dumnezeu stie si El poate judeca.” Personal el crede ca baiatul o sa-si revina, pentru ca numele lui il arata ca n-o sa fie niciodata al Satanei.

Parintii celor doi copii au incercat din rasputeri toate solutiile. Au apelat la tot felul de persoane cunoscute ca specializate in ritualuri si descintece, au sfintit casa de o gramada de ori, au chemat din capitala un specialist in exorcizari de case. “Nu e solutie de care sa fii auzit si la care sa nu fii apelat. Noi suntem oameni sarmani si cu dragoste de Dumnezeu, n-am facut rau la nimenea. De ce suntem blestemati?”

Au fost cu copiii la spitalele din Bucuresti sa le faca analize: “Am fi preferat sa ne spuna ca au epilepsie sau o alta boala, numai sa stim ce se intampla. Am facut toate analizele posibile...” Dar intotdeauna analizele ieseau bine. Medicii le-au spus ca boala e pe sistem nervos, fara sa dea vreun diagnostic si ca mai bine se adreseaza unui psiholog, specialist in regresie hipnotica. Din pacate, tratamentul acesta nu a dat roade, pentru ca nici unul din copii nu reusea sa intre in transa, oricit s-au straduit specialistii.

Fata care vorbeste liba vechilor druizi

In urma cu vreo doi ani si jumatate, in urma unor recomandari, a sosit din Marea Britanie un specialist in masurarea cimpurilor energetice si determanarea cauzelor ce produc perturbari in functionarea normala a acestora. Contactat prin intermediul mesageriei electronice, Richard Doodley a avut amabilitatea sa ne raspunda la cateva intrebari.

R.:Ce ati gasit acolo?

R.D.: Harta liniilor energetice ale tarii dumneavoastra m-a fascinat intotdeauna. Si asta pentru ca am constatat ca, in afara meridianelor principale, care fac parte din reteaua terestra, multe din liniile de forta isi schimba valoarea si locatia in decursul anilor. E ca si cum s-ar incerca acoperirea intregului teritoriu, nu doar a unei anumite zone. Din cauza asta pentru tara dumneavoastra nu se pot face niciodata pronosticuri fixe. E mai mult decit fascinant, ca si cum ati avea mereu alte sanse.

Cand a fost contactat si rugat sa vina in Romania, nu a stat pe ganduri. Nu era prima data. Doar cazul i s-a parut lipsit de importanta, mai ales ca pe harta energetica, zona era departe de orice punct sau linie de forta. A venit impreuna cu un coleg, medium. Pe masura ce se apropiau de sat se opreau din loc in loc pentru a face masuratori. “Rezultatele erau haotice. Intr-un loc nu gaseam nimic sau mai exact, totul era normal, pentru ca in locul urmator sa ne trezim in fata unui adevarat punct de forta. In cele din urma, punand cap la cap rezultatele obtinute si intocmind graficul de forta, am ramas uimiti noi insine. Era vorba despre o sinusoida, lucru foarte rar intalnit si care se petrece doar in zonele perturbate extern. Stii, ca si cand ai lovi succesiv o bucata de tabla cu un baros, din loc in loc, cautind punctul cel mai slab in care sa obtii o bresa. Asta se intampla si acolo. Ceva sau cineva, incercase sa gaseasca o poarta de trecere catre lumea noastra.”

Colegul domnului Doodley a fost si mai transant. Pe masura ce se apropiau de sat simtea o prezenta stranie. “Cand am intrat in casa, pe Roger l-au apucat frigurile si a inceput sa tremure. Simtea atit de puternic prezenta straina, incit dintii au inceput sa-i clantane. “ Copiii nu se trezisera inca. Au inceput sa masoare energiile din jurul casei, pana au ajuns in dreptul ferestrei camerei copiilor. Acolo nu se putea inregistra nimic. Totul era haotic. “Era, cum spunem noi, un punct de fisura. Acesta se obtine in cazul unei rupturi intr-un punct de tangenta energetica. Atunci ne-am dat seama ca in locul respectiv se intamplase ceva ingrozitor.”

Cand cei doi copii s-au trezit englezii au mers la ei sa ii masoare.

“Cand ne-a vazut, fata a inceput sa rada cu un ris gros, aproape barbatesc si sa-si agite bratele. Apoi a inceput sa ne vorbeasca. In primul moment eu nu am inteles nimic, dar apoi l-am vazut pe colegul meu uimit. Vocea i se adresa in limba vechilor celti. Prietenul domnului Richard ii traducea si lui ce spunea fata si anume ca de data asta au sosit prea tirziu, ca el a apucat sa vina si ca o sa rada de neputinta lor. Din scurtul dialog cu fata, cei doi au tras concluzia ca au de-a face cu o entitate care mai incercase sa vina pe pamant dar fusese oprita, in urma cu mai bine de 2000 de ani, de preotii druizi. Dupa mai bine de o jumatate de ora, entitatea a intrerupt legatura iar fata a cazut la pamant, epuizata. Pana la plecarea oaspetilor, nu s-a mai intamplat nimic.

“Din masuratorile pe care le-am facut copiilor, am constatat ca baiatul are sanse mari sa-si revina. Aura lui e foarte puternica si e protejat, dar despre fata nu pot spune acelasi lucru. Are caracteristicile persoanelor sacrificate. Poate doar o minune sa o mai salveze.”

Din pacate, verdictul celor doi specialisti in energetica nu a fost pe placul parintilor care tot mai sperau ca cei doi copii ai lor isi vor reveni. Deocamdata nimic din tot ce au facut nu a dat rezultatul scontat, astfel incit toti se gandesc sa plece in pelerinaj la Ierusalim.

“Sunt convins ca acolo, la mormantul Mintuitorului, imi voi regasi cei doi copii si vom fi iar o familie fericita”.

Eliszar