Cand timpul creste in urma ta

Daca lucrezi in armata sau politie ai dreptul sa alegi ce fond de pensii doresti.

Era o vreme cand erai mai tanar (parca acum foarte multi ani) cand aveai timp sa iesi afara si sa te plictisesti stand. Aveai prieteni si pierdeai timpul cu ei discutand prosti fara nici un sens dar care parea foarte importante pe atunci.

Viata s-a schimbat, am crescut (sau poate numai am imbatranit) ... si iata-ne ca niste pesti pe uscat ... prinsi intr-un paienjenis de compromisuri de care nu ne mai putem elibera.

Munca a devenit haotica, parca nu mai are nici un tel... castigam bani pe care imediat ii cheltuim. Banu s-a transformat in scop. Cand eram mici si numai visam sa avem jumatate din cele pe care le avem acum, banu era numai un mijloc, si toate pareau pline de sens, stiam incotro mergem si telul era clar si luminos in fata noastra.

Viata ne-a prins intr-un joc in care platim tot ce ne-am dorit atunci cu timpul si viatza noastra. E martie ... ies ghioceii...vine primavara...ar trebui sa inverzeasca copacii ... ahhh ... acum cand ma uit pe fereastra e deja august si vara e pe trecute, toamna ne bate in geam. Viata galopeaza pe langa noi in goana dupa vesnicul maine ... stai sa-mi dau examenul asta, asteapta pana la prima leafa ... ma odihnesc la vara in concediu ... astept urmatorul concediu ...

Din pacate nu mai exista "piua" la jocul pe care il jucam...si nici mama sau tata la care sa alergam ... destinele altora atarna de ceea ce facem noi ... atunci iti dai seama ca nu poti sa-i dezamagesti ... si ca nu ai alta cale decat sa faci lucrurile sa mearga. Cum vei face asta? ... dand mai mult din tine, pierzand bucuria vietzii castigand lucruri de care nu vei ajunge sa te bucuri ... pentru ca nu-ti va mai ramane timp de ele. Copii vor creste ... te vei trezi ca maine dau examen la facultate si tu nu sti ce ai facut cu ani astia ... unde i-ai pierdut? ... ce ai primit in schimb? ... ai facut lucrurile sa mearga ... dar oare acestea erau lucrurile care trebuiau sa mearga cu adevarat?

Timpul pe care ai fi putut sa-l petreci cu cei dragi si sa le oferi iubire ...l-ai irosit muncind pentru a face bani de care ei nu au atata nevoie precum au de tine. Va ve-ti regasi la sfarsitul vietzi (undeva pe la pensie ... daca vom rezista pana atunci) privindu-va cu ochi goi ca niste straini care au fost fortati sa traiasca impreuna ... sanatatea va fi subreda...si veti cheltui putinii bani agonisiti intr-o viatza incercand sa cumparati inapoi tineretea si sanatatea trecute. Vom realiza ce am pierdut abea atunci cand faptul va fi trecut si vom gandi cu jind ca daca ne-am fi facut timp de ei (cei dragi) am fi avut o alta viatza ... dar iata timpul a trecut si ei poate nici nu mai sunt printre noi.

Regulile sunt dure, timpul nu merge decat inainte, si fiecare lucru trebuie facut la timpul lui. Restul vietii este un balans fin intre lucrurile care conteaza si celelalte lucruri care fac posibil ca primele se sa infaptuiasca.

"...Cand timpul creste-n urma ta, anii devin tot mai asemanatori unii cu altii. Totusi, imi voi aminti mereu de acest 2006 ca de anul in care mi-am pierdut prietenii. Crezusem intotdeauna ca maturizarea, "toamna vietii", cand ai trecut de jumatatea de veac pe pamant, este epoca in care culegi roadele stradaniei tale de decenii. Poate ca e asa, dar in acest caz roadele sunt ingrozitor de amare. Azi cred ca in toamna vietii te desfrunzesti de prieteni si ramai singur si gol, cu nuielele tale intinse patetic spre cer. De pierderea unora te poti invinovati pe tine, de a altora ii invinovatesti pe ei, dar pana la urma-ti dai seama ca asta nu e deloc important. E viata pur si simplu, in care traim, parca, doar ca sa facem si sa ni se faca rau. Nu am degete la maini pentru fiecare prieten pierdut (unii vechi si la care am tinut mult) in aceasta etapa ininteligibila a vietii mele.

Dar una e sa te-ndepartezi de oamenii pe care odata i-ai iubit, stiind ca ei respira inca undeva pe lume, ca existi inca, fie si incetosat, fie si detestat, undeva in memoria lor, si alta e ca ei sa dispara-n pamant, atat de brusc, de parca pamantul s-ar fi deschis si i-ar fi inghitit. Atunci nu mai ai altceva de facut decat sa le stergi adresa din agenda si sa traiesti mai departe cu stafia lor bantuind intre peretii de os ai craniului tau..." Mircea Cartarescu, Jurnalul National

trist dar adevarat ... raman din ce in ce mai putini cei care te'nteleg.

"You're here because you know something.
What you know, you can't explain.
But you feel it.
You felt it your entire life: There's something wrong with the world.
You don't know what, but it's there.
Like a splinter in your mind...driving you mad." - The Matrix

Hafial