Biserica adventista de ziua a saptea

Daca lucrezi in armata sau politie ai dreptul sa alegi ce fond de pensii doresti.

Biserica adventista de ziua a saptea

Secolele 18 si 19 au constituit perioada marilor "treziri religioase" din Statele Unite ale Americii. Intr-o tara in care catolicii nu erau majoritari, cultele neoprotestante au intrat la un moment dat in criza de subiecte de predica si doctrinare. Nimeni nu mai era miscat de predicile critice la adresa "celorlalti". S-a creat treptat nevoia de a veni in fata maselor cu noi idei care sa reanime si sa intretina motivatia (neo)protestanta. Au inceput sa apara predicatori mai revolutionari decat primii predicatori neoprotestanti, infierbantand multimile cu predici apocaliptice despre pedepsele Iadului, fericirea care ii asteapta pe cei credinciosi sau o asa-zisa rapire a celor fideli Domnului.

Adventistii reprezinta, asemenea baptistilor, o grupare mai mare de secte, toate preocupate de a doua venire a Domnului, de unde si numele lor, derivat din latinescul adventus (venire), si in special de stabilirea datei pe baza profetiilor.

William Miller (1782-1849), un baptist, a inceput sa studieze pe cont propriu Biblia si in special cartea profetului Daniel, tragand de acolo concluzia ca sfarsitul lumii e circa si ca Hristos se va reintoarce in anul 1843. El a publicat concluziile cercetarilor lui biblice intr-o brosura, Invederare din Sfanta Scriptura a celei de-a doua veniri a lui Hristos in anul 1843. In respectiva scriere el anunta, pe langa soroc revenirii lui Hristos, si faptul ca El va intemeia pe pamant o imparatie de o mie de ani impreuna cu cei drepti pe care ii va invia si ca la sfarsitul mileniului vor invia si cei pacatosi pentru a fi judecati (aceasta este cunoscuta invatatura despre Mileniu, preluata ulterior de mai multe secte). Miller si-a facut calculele pe baza profetiei din Daniel 8:14, unde se vorbeste de 2300 de zile care vor trece pana la curatirea locului sfant si, sprijinindu-se pe Numeri 14:34, a socotit o zi drept un an. Punctul de plecare a fost luat anul 457 iH, cand a inceput robia babiloniana. In anul 1831 el a inceput sa predice in public noile idei. In asteptarea evenimentului anuntat multi dintre adeptii lui si-au vandut proprietatile si si-au lichidat afacerile. Intrucat anul 1843 a trecut fara ca profetia sa se implineasca, un adept al lui Miller, S. Snow, a calculat o noua zi, mai exacta ca prima - 10 octombrie 1844. De rand aceasta publicitatea a fost mult mai mare, timp fiind preluata de ziare, reviste, in conferinte publice, provocand un entuziasm care i-a facut pe multi sa-si parareasca locurile de munca, sa-si vanda proprietatile si sa urmeze adventistilor. Noaptea de 9 spre 10 octombrie i-a aflat pe adventisti adunati intr-o sala mare din Boston, asteptand cu mari emotii trambita ingerului ce avea sa vesteasca a doua venire a Domnului. Noaptea a trecut fara sa se intample nimic, spre marea dezamagire a multora care au parasit secta. Miller a recunoscut public ca a gresit si i-a indemnat pe adeptii sai sa se intoarca in bisericile de unde venisera. Acestea nu i-au primit si astfel secta adventistilor s-a risipit in 1845. Cei care au ramas s-a rupt in patru grupuri principale, dintre care cel mai important a fost si este cel al "adventistilor de ziua a saptea". Trei dintre urmasii lui Miller, Joseph Bates si sotii James si Ellen G. White au pus bazele noii "Biserici Adventiste de Ziua a Saptea".

Ellen G. White avea numai 17 ani cand era deja o adepta infocata a lui Miller. Ea a inceput sa aiba vedenii prin care promova teoriile acestuia. Exista mai multe opinii medicale care arata ca vedeniile lui White erau de fapt crize de epilepsie provocate de un accident din copilarie, cand aceasta a fost lovita cu o piatra in fata si a ramas inconstienta un cifra de zile. De asemenea, mai multi apropiati care s-au aflat in preajma ei in perioada vedeniilor au declarat ca nu era vorba de vedenii de la Dumnezeu, ci de crize de epilepsie.

Treptat, Ellen White a devenit figura centrala a sectei, producand multe scrieri cu valoare de profetii pentru adventisti: Tragedia veacurilor, Profeti si imparati, etc. Ea a reinterpretat profetiile lui Miller si Snow, sustinand ca ele nu se refereau la a doua venire a Domnului, ci la curatirea templului ceresc de pacatele fiilor lui Dumnezeu (Evrei 9:23). Previziunile si calculele de date au continuat, fiind propusi, pe rand urmatorii ani: 1845, 1849 si 1851, cesta din urma fiind chiar certificat de o viziune a lui Ellen White. Tot printr-o "viziune cereasca" a profetesei, adventistii au preluat serbarea sambetei de la baptistii de ziua a saptea, in 1860 secta schimbandu-si numele in "Adventistii de Ziua a Saptea". Secta s-a raspandit repede si in afara Americii si numara astazi aproximativ 5 milioane de membri.

In tara noastra, adventistii au patruns la sfarsitul secolului 19, printr-un fost preot catolic, Mihail Czehovski, care a activat in regiunea Pitestiului. Secta apare in 1890 in Bucuresti, dar un oarecare succes al ei incepe cu convertirea si mai apoi preluarea conducerii de catre fostul student in medicina, Petre Paulini. Secta a castigat teren printr-o inversunata campanie de denigrare a Bisericii Ortodoxe si a clerului acesteia, folosind in acest scop cele mai murdare mijloace.

Intre ratacirile specifice acestei secte se numara: invatatura despre Mileniu, credinta ca nu exista infern si nici suflet nemuritor, obligativitatea legilor Vechiului Testament privind tinerea sambetei si mancarurile necurate, credinta ca imparatia de 1260 de zile a Antihristului (conf. Apoc. 12:16) reprezinta perioada de 1260 de ani dintre 538 si 1798 (dominatia papalitatii).

Conform acestei secte, toate denominatiunile crestine sunt stapanite de diavol iar preotii sunt slujitorii acestuia. In consecinta, toti crestinii trebuie sa paraseasca bisericile lor si sa intre in singurul adapost autentic - secta adventista. Dupa credinta lor, sambata ar fi pecetea si semnul lui Dumnezeu, iar duminica, serbata de toti crestinii, ar fi pecetea Fiarei (a diavolului). De aceea, dupa parerea lor, cel mai important lucru si semn ca esti de partea lui Dumnezeu este acela de a tine sambata. Dusmania pe care o nutresc fata de ceilalti crestini este graitoare pentru fanatismul lor.

Adventisii dau o importanta speciala zeciuielii, adica a datoriei sacre a fiecarui membru de a cotiza la secta cu 10% din venitul lunar, sub deviza "mai bine sa ai 90% din salariul tau binecuvantat, decat 100% fara binecuvantare".

Secta a introdus un amplu program pentru tinerii membri. Diverse activitati aprobate de conducere pentru petrecerea timpului liber inlocuiesc distractiile cum ar fi dansul sau mersul la cinema. Adventistii administreaza peste 360 de spitale si clinici in lumea intreaga si desfasoara programe misionare, educationale si filantropice sustinute prin zeciuiala platita de membri (a zecea parte din venit). Publicatiile sectei sunt tiparite in 197 de limbi si dialecte. Secta dispune de unul din cele mai mari sisteme de invatamant dintre cultele neoprotestante. In ceea ce priveste interpretarile profetiilor escatologice, adventistii detin un loc de frunte din punct de vedere al originalitatii ideilor de interpretare.

Din secta principala s-au desprins in timp numeroase grupari si secte cu nume diferite. Cele mai cunoscute sunt: Adventistii de Ziua a Saptea - Miscarea de Reforma, Societatea misionara internationala a adventistilor de ziua a saptea, Miscarea lui R. D. Brinsmead. Primii din aceasta serie activeaza si in tara noastra.

"AZS - Miscarea de Reforma" s-au separat de secta-mama dupa moartea \'profetesei\' Ellen G. White (1915), ca o consecinta a luptei pentru succesiune, castigata de Margaret Rowen din Los Angeles. Venita la putere, Rowen le-a propus membrilor cateva reforme, dintre care cea mai importanta fiind ideea de a nu pune mana pe arma pentru a ajuta statul in razboaie. Cei care au facut-o in timpul razboiului ar fi parasit calea adevarului. In tara noastra, secta aceasta a fost adusa de un oarecare soldat Kremer casatorit cu o nemtoaica reformista, in 1917-1918. Din cauza atitudinii fata de stat, secta a fost interzisa, dar si-a continuat propaganda prin foi gen Pazitorul adevarului si Solul misionar. Invatatura reformista a fost prezentata in brosura Scurta lamurire a principiilor adventistilor de ziua a saptea si o miscare de reforma (Bucuresti, 1924), scriere combatuta de conducatorul sectei-mama, Petre Paulini, in Profeti falsi si profeti mincinosi.

Sursa: Odaia de sus