Anabaptistii

Anabaptistii

numele inseamna rebotezati si subliniaza necesitatea botezului dupa convertire (la vârsta adulta, constienta), nu ca copil nou-nascut inconstient (imediat dupa nastere). Înca de la începuturile sale, Protestantismul a dezvoltat doua traditii adverse. Una din ele urma sa reformeze Biserica Romano-Catolica. A doua este însusi spiritul iconoclast reprezentat de Anabaptisti si, mai târziu, de Quakeri si de alte secte derivate. Diferite secte anabaptiste au cautat sa se reîntoarca la crestinismul primar, luând Predica de pe Munte din contextul Bibliei si aplicând-o într-o alta maniera. Au devenit astfel perfectionisti evlaviosi care, precum Calvin, au respins orice podoaba, bautura si orice forma de distractie. Erau adeptii egalitarismului într-un mod aproape comunist, retragându-se în comunitatile lor sfinte, izolate de lume. Lumea, credeau Anabaptistii, era incorigibila - cu totul rea - si va ramâne asa pâna la A Doua Venire a lui Isus.

Din perspectiva perfectionista si apocaliptica a miscarii Anabaptiste singura speranta a crestinilor era sa se retraga în ghetouri formate exclusiv din convertiti care au vazut Lumina Interioara, s-au rebotezat (de aici vine numele Anabaptisti) si au renascut. Anabaptistii au impus autoritatea unica a Bibliei si atribuirea aceleiasi definitii de simbol pentru botez. Evlavia exclusivista, aproape xenofoba, a miscarii Anabaptiste avea sa anticipeze evlavia fundamentalistilor americani în special în privinta retragerii din lume si a subiectivitatii credintei.